Ne-am obișnuit cu imaginea călăului fioros, masiv și misterios, care urcă pe eșafodul Evului Mediu o grămadă de mușchi și un chip acoperit de o cagulă neagră. De mușchi are nevoie mai ales atunci când are de mânuit toporul pentru a scurta de cap condamnatul. Cagula îi trebuie tot timpul, pentru a-și proteja, conform unui regulament GDPR timpuriu, identitatea, mai ales în fața rudelor și prietenilor descăpățânatului/spânzuratului/ghilotinatului etc.
Dar călăii zilelor noastre, chiar atunci când umblă prin lume cu decapitarea, nu mai au nimic din înfățișare înfiorătoare a călăilor de altădat’. Ei pot fi, la o adică, bunicuții bonomi de lângă tine, ursuleții rotofei care ți se insinuează în casă pe orice canal TV, încercând să te convingă că-s oameni de treabă, cărora merită să le încredințezi votul, viitorul și mai ales banii în următorii ani.
Închipuiți-vă un bărbat pe la 56 de ani, așa, grizonant, care zâmbește din ce în ce mai mult iliescian cu gândul la alegerile prezidențiale din 2024. Alegeri când, în noaptea magică a celui de-al doilea tur, ar vrea și el să strige din toți rărunchii „…, Dragostea mea!“. Cui? Aici ar cam fi o problemă, căci Mihaelei-Roxana, soția lui, n-o să prea mai poată să-i strige asta anul viitor, după ce s-au despărțit (în curând și în acte) în vara acestui an. „Mihaela, dragostea mea!“ ar fi sunat, oricum, prea puțin original și ar fi adus, cel mai probabil, și ghinion.
Așa că, pentru a evita astfel de tentații, bunicul Marcel s-a asigurat că va putea înlocui numele de Mihaela cu orice alt nume vrea el. Iar deocamdată, urlă presa de două săptămâni, în locul Mihaelei s-ar fi instalat taman securea pe care Marcel o folosește de o bună bucată de vreme pentru a-și decapita adversarii. Ai lui sau ai amicilor lui din PSD.
Viitoarea adresantă a strigătului victoriei de la prezidențiale, cea pe care ne-a prezentat-o G4Media, are o mulțime de calități. Printre ele, și pe aceea de administrator al firmei care editează publicația Puterea. Iar în Puterea sunt trosniți, de vreun an încoace, tot felul de oameni din PSD. Care, se vede treaba, nu prea-i sunt pe plac viitorului candidat cu șanse mari de câștig.
Baroni mai mult sau mai puțin locali, membri vechi ai partidului, care au supraviețuit tuturor regimurilor de la Geoană încoace, sunt torturați în articole din Puterea, lăsați să sângereze și plimbați în public înveliți în catran și pene. De decapitare nu se ocupă direct viitoarea doamnă Ciolacu, ci, îndeobște, procurorii. Doar că nu toți sunt atât de grav vinovați pentru a ajunge la procuror. Asta nu-l împiedică pe bunicuțul călău să-i fezandeze, poate-poate înțeleg mesajul. Doar că mesajul era greu de înțeles până de curând, când relația dintre Marcel și Sorina a devenit de notorietate.
Am putea spune că e treaba lor, că atâta vreme cât se măcelăresc între ei le rămâne mai puțin timp să aplice același tratament românilor. Dar am greși, căci, nu știm cum, ăștia par să aibă, mereu, tot timpul din lume.
1 comentariu