Dintr-o idee de imparțialitate prost înțeleasă, presa din România vorbește de scandaluri și controverse chiar și acolo unde nu e, în fapt, nici un scandal și nici o controversă. Chiar și acolo unde folosirea unor cuvinte ca “greșeală” sau “oportunism” ar fi mult mai adecvate.
Premiera handbalistelor noastre cu sume mărite de patru ori de Guvern a fost o greșeală din partea lui Cioloș. Fetele au fost chemate la o întâlnire, li s-au strâns mâinile care au fost cât pe ce să le răpună pe norvegiene dacă nu ar fi fost oprite de arbitri, și s-au făcut poze.
Reacția gimnastului Marian Drăgulescu a fost legitimă, clară și foarte corectă: dacă e o lege a premierii performanțelor sportive, de ce el, medaliat cu argint la Mondiale, a primit mai puțin decât fetele, medaliate cu bronz tot la Mondiale?
Nu există alt răspuns decât oportunismul lui Cioloș și al Guvernului de a se lipi de o imagine, de un moment de emoție. Să ne amintim cum bălea Ponta pe Halep ca un labrador în călduri.
Fără discuție, nu doar Marian Drăgulescu s-a simțit nedreptățit, ci mulți alți sportivi. Decizia lui Cioloș este, în primul rând, una împotriva ideii de fair-play sportiv: concurăm, pierdem sau câștigăm, având în față aceleași reguli. Ei bine, arbitrul Cioloș “a tras” cu Naționala de handbal.
Nu are sens să vorbim despre performanța fetelor, despre momentele atât de frumoase pe care ni le-au oferit. La Drăgulescu, sincer, nu mă uit, cum nu mă uit la gimnastică în general. Însă, exact, nu despre asta e vorba. Nu putem să-i premiem pe unii mai mult doar pentru că fac mai multă audiență și stârnesc mai multe emoții.
Apoi, ce-a zis Cioloș este lipsit de noimă de la un cap la altul: “Nu vom reveni și nu va exista o altă majorare sau altă premiere, este un subiect închis, tehnic nu se poate realiza. Mi se pare o lipsă de solidaritate deplasată din partea dlui Dragulescu, eu pot să vă asigur că pe viitor vom căuta soluţii pentru mărirea premiilor, dar nu vom reveni asupra celor deja acordate”.
Altfel spus: 1) Fac majorări cum vreau eu și când vreau eu, subiectul e închis, ce-a fost făcut e bun făcut. 2) “Tehnic nu se poate realiza.” Cum așa? Că “tehnic” se şi realizase. 3) “Pot să vă asigur că pe viitor vom căuta soluții pentru…” – nu despre asta era vorba, ci despre o dublă măsură într-un caz dat. Ce va fi pe viitor, va fi pe viitor, dar până la viitor te mănâncă prezentul.
Măsura lui Cioloș este, în primul rând, una care jignește sportul și competiția.