Dacian Julien Cioloș a fost făurit în oțelăria noii Securități, după ce fabrica vechii Securități a fost privatizată de ofițerii care l-au trădat pe Ceaușescu. Unchiul Ardelean de la Doi și-un sfert a avut grijă ca nepotul să fie luat în evidență de organe înainte de 1989 și să își continue ascensiunea sub acoperirea orînduirii democratice. Cel mai probabil, pe vremea studiilor în Franța, Julien a stat de vorbă și cu Serviciile cocoșului galic, aceasta fiind și explicația pentru dobîndirea din senin a poziției de comisar european pe Agricultură, ministerul comunitar cu cei mai mulți bani. De acolo, Cioloș a putut administra 40% din bugetul UE în folosul politicii agricole a Franței, cea mai mare putere agrară a Europei. Pentru România, il n’a pas bougé le petit doigt.
Tot așa, francofilia lui Dacian se observă și în tumbele politice pe care le face din poziția de cățel de casă al președintelui Macron. Dacian a forțat USR să-i acorde puteri mai mari, adică să se lase modernizat în favoarea lui, așa încît vechea gașcă a lui Barna să facă loc noii găști a lui Cioloș. Nu i-a ținut, așa că s-a retras de la conducerea celor două detașamente aliate USR-PLUS. Recîștigarea președinției franceze de către Macron i-a setat un nou curs de manevră: un partid nou, pe persoană fizică, avînd posibilitatea de a construi în Opoziție o anume masă electorală și de a se asocia la guvernare în 2024, sau de a o coti la ordin.
Cioloș a observat, de fapt, că USR va petrece multă vreme de acum încolo departe de putere, probabil următorii șapte ani. Așa că s-a gîndit să nu se ducă la fund cu micul Titanic al dreptei corporatiste, ci să joace oportunist, așa cum a făcut-o în 2016, cînd a fost chemat de Servicii să conducă un guvern la care niciodată nu s-ar fi gîndit democrația. Ideea e ca în decembrie 2024 să fie acolo, să existe atunci cînd noua Securitate elaborează coaliția de guvernare. Să conducă o formațiune care i se supune fără dezbateri și pe care președintele Macron s-o poată invoca atunci cînd România va dori să obțină noi promisiuni franceze. Pînă atunci, Cioloș își va face de lucru în Parlamentul European, îndeplinind, pe bani adevărați, misiuni politice încredințate de Macron.
În noul său partid vor veni zece parlamentari de mică notorietate și patru eurodeputați. Anca Dragu, și ea un produs împins pe raftul politicii de organele din umbră, nu e hotărîtă dacă să-l urmeze pe Cioloș sau nu. Așteaptă să vadă cum se mișcă și ce oferă cuplul Drulă-Barna. În schimb, europarlamentarii Dragoș Tudorache și Dragoș Pîslaru, care și-au făcut un rost la Bruxelles și o duc bine de pe urma banilor europeni, merg cu Dacian. E de semnalat opțiunea lui Vlad Voiculescu: el rămîne alături de USR, fiindcă domeniul său de competență, importul de medicamente, are sediul la București.
Cioloș, așadar, își va relua activitățile de fantomă politică oportunistă și va aștepta noi ocazii și noi misiuni la cîrma noului său partid, care s-ar putea numi PLUS MINUS CÎȚIVA.
In anii 50- 60, securistii romani ce studiau la Moscova, se intorceau in tara cu neveste rusoaice( un plus), si ele cu epoleti.
Azi am progresat, si securistii nostri se-ntorc de la „scolarizarea” de pe- afara tot cu neveste, da’ mai frantzuzoaice( un oarecare minus). Sa fie primiti!
Să înteleg că aveți ceva contra mindfulness? Înteleg că e o chestie onorabilă, la modă și că fără ea nu ne merge bine. Dacă Dna își câștigă pâinea astfel, de ce e cu minus?
PLUTZI