De ce a s-a grăbit Guvernul să ia ICR-ul din ograda lui Băsescu şi l-a mutat în bătătura Senatului? Ca să-i ia jucăria dictatorului şi să-i dea jos, printr-o Ordonanţă de urgenţă, pe Patapievici şi pe Mihăieş, ar zice chichiricioşii. Adică Guvernul e ranchiunos şi răzbunător? Se ocupă Guvernul de tîmpenii meschine pe care nici măcar nu mai are răbdare să le treacă prin Parlament? N-aţi priceput nimic! Sînteţi în eroare!
De vreo lună, Guvernul tot chibzuieşte la această Ordonanţă de urgenţă, căci, după cum a zis în Monitorul Oficial, la ICR sînt „stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlul de permanenţă, sentimentul de apartenenţă la naţiunea română a celor stabiliţi vremelnic în alte state“. Şi ar mai fi şi nişte „disfuncţionalităţi referitoare la funcţionarea ICR“. Plus că, s-a pronunţat Ponta, ICR-ul s-a politizat. Aşadar, în timp ce România a fost invitata specială a Tîrgului de carte de la Torino de anul ăsta şi va fi invitată specială a Salonului de carte de la Paris în urma insistenţelor trupei de la ICR, Patapievici îi afectează pe diasporeni la sentimentul patriotic. În timp ce despre artistul român se scrie pe prima pagină în New York Times, Patapievici îi loveşte în apartenenţă pe românii de-afară. Domnu’ cîrlan, las-o pe-asta cu afectarea şi pe-aia cu politizarea ICR-ului, că te rîd şi curcile românilor din jurul Parisului. Zi, acolo, că nu-i înghiţi pe ăştia doi fiindcă vă încondeiau sub semnătură la gazetă, şi pe tine, şi pe Crin, şi pe Felix. Acuză-i că vă făceau din vorbe, să vă submineze puterea încă dinainte s-o luaţi. Denunţă-i că v-au dat peste ţurloaie cu tastatura! Orice, numai uită de minciuna cu patriotismul, că seamănă, bucăţică ruptă, cu turnătoriile motanului ăluia securist de Felix.