Așa cum eroul comunist Vasile Roaită n-a tras sirena pentru muncitori, ci pentru agenții Siguranței care așteptau semnalul ca să-i umfle pe greviști, tot așa învățătoarea prinsă cu mîna în buzunarul elevilor a dat alarma ca să se adune banii, dar s-a adunat presa. Banii lipsesc în continuare din Educație, iar în locul lor apar, ca în povețele biblice, Pilda profesoarei porno, Parabola profesorului violator și Cîntarea învățătoarei șpăgare. Copiii merg la școală din ce în ce mai degeaba, purtînd în ghiozdane, la dus, mărunțișul care îi face pe dascăli să-și amîne, și anul acesta, plecarea la cules de căpșuni. Învățămîntul de stat respiră mai greu ca Darth Vader, dar nu există în Univers o soluție care să asigure bunăstare și progres fără carte.
După războaie și resurse, succesul țărilor avansate vine de la educație. Ca investiție, educația e mai profitabilă decît heroina, prostituția, traficul de arme sau spolierea bugetului de stat. Deosebirea e că educația își arată beneficiile abia după două decenii. E exact intervalul în care noi am mers la supermarket fără să ne mai oprim pe la școală. În cazul României, dezinteresul pentru învățămînt a fost național, la fel de național pe cît a fost, în cazul tuturor țărilor dezvoltate, interesul.
Studiul PISA, care măsoară nivelul de pregătire al elevilor din statele OECD la matematică, lectură și științe, arată o degradare permanentă a poziției României. Din 65 de țări, în 2012, țara noastră s-a clasat pe locul 48, cu trei locuri mai jos ca în 2011. Dimpotrivă, țări ale căror economii se mișcă spectaculos în ultimii douăzeci de ani ocupă locurile din vîrf: China, Singapore, Hong-Kong, Taiwan, Coreea de Sud, Japonia. Statele din nordul Europei, ale căror investiții în educație reprezintă o formă de fanatism străvechi, au cele mai sigure și mai umaniste economii. Ha-Joon Chang, economistul vedetă de la Cambridge, dă exemplul Coreei de Sud, o țară care în 1961 avea 82 de dolari pe cap de locuitor și care azi îl strivește pe nepotul acelui locuitor cu o povară capilară de 32.000 de dolari. Așa ceva a fost posibil alocînd cu ferocitate bani pentru educație vreme de cinci decenii. Educația, al cărei buget trece de 5% din PIB și care e completat cu o sumă identică din fonduri private (ajungînd la aproape 10% raportată la PIB), a făcut posibilă selecția inteligentă a liderilor politici, a managementului de stat, a politicilor industriale, comerciale și culturale. Coreea de Sud exporta în anii '60 doar tungsten, pește și împletituri de paie, iar azi planeta nu poate trăi, practic, fără produsele ei de înaltă tehnologie.
Pe această năruire a învățămîntului românesc de stat ni se înalță, de fapt, viitorul. Politicienii tineri, care provin, cu diplome și doctorate, din școala neglijată a ultimilor douăzeci de ani au obrăznicia s-o arunce în spinarea profesorilor. Or, profesorii, învățătorii și educatorii sînt ultimul grup de rezistență pe care sănătatea mintală a națiunii îl mai opune azi dezintegrării totale. Școala e paiul de care se poate agăța o țară care a ratat aproape tot. Să fii ministru, prim-ministru, președinte, deputat sau senator și să stai cu mîinile în sîn cînd dascălii mor de foame e ca și cum, din tot ce ai putea fura din România, tu ai alege să-ți furi căciula.
Merita laudat acest articol scris de domnul Buscu. Degradarea continua a invatamantului in Romania este o realitate.
Este imperios necesara o reforma reala – fara partizanaturi politice. Improbabil de realizat.
As fi curios, ce studii are domnul Buscu? Ma poate lamuri cineva?
nu-i relevant ce studii, singurul lucru care se vede e educatia
Trei clase şi una de dans.
Excelent articolul. Ca de fapt toate ale d-lui Buscu.
Profesorii si parintii sunt cei care vor sa-l protejeze pe copil,tanar si vin cu multe norme si interdictii spre a-l feri pe acesta de dificultati .Dar tanarul sfarseste prin a-i ura pe cei doi pentru ca sunt stresanti si vin cu prea multe cerinte din partea vietii si nu a lor… Ceilalti oameni nu vor sa stie asta si iata de ce profii si parintii cad mereu prost….in societate…cu toate ca EI contribuie la samatatea si frumusetea morala si cognitiva si comportamentala a fiecarei societati.
„Problema invatamantului romanesc este acela ca se ..”
Imediat cobor la garaj si dau foc manualului de gramatica!
Corect cu o completare, la fel de importanta e cercetarea, ea aduce tehnologie de varf.
Efectul va veni in cascada. Acum se ridica (de fapt se tarasc) noii politicieni, produse ale colapsului educatiei, care vor guverna urmatoarele cateva zeci de ani.
Vor creste la umbra lor alte generatii, la fel de „falnice”.
Cand scapi din mana educatia unei generatii iti trebuie alte 3 generatii sa-ti revii, presupunand ca ar avea cine sa se trezeasca si sa traga in directia cea buna.
Un articol corect in cea mai mare parte, stricat insa la final de utilizarea sintagmei „dascălii mor de foame”. Dascalii nemultumiti de salarii, in loc sa plece din sistem, isi abandoneaza menirea si incearca sa se protejeze singuri, completandu-si veniturile prin mijloace imorale si ilegale cunoscute. Nu exista nici o garantie ca marirea substantiala a veniturilor dascalilor va produce efectele asteptate. Fara adevar nici un progres nu poate fi de durata.