Proiectul de îmbogățire al lui Adrian Năstase, tradus în viață numai parțial, s-a bizuit, așa cum s-au bizuit toți îmbogățiții din politică, pe resursele statului, pe oameni-bidoane și pe bănci din paradisurile fiscale. Oamenii care lichidizau dorințele premierului însuși aveau ca misiune să exercite presiunea, să obțină banii negri și apoi să-i domesticească fiscal pentru a putea fi primiți în conturile șefului. Din fiecare cifră astronomică obișnuiau să-și extragă și ei cîteva zerouri, ca să nu se simtă Năstase singurul infractor. O vreme, alde Bittner și Petrache au procedat by the book, dar după ce averea lui Năstase aflată în custodia lor (și a altora) a depășit bogățiile lui Cresus, oamenii l-au șters de la rubrica proprietarului. Azi, Adrian Năstase e la fel de sărac ca un milionar de rînd, comorile rezultate din mandatul său fiind căsătorite de mult cu păstrătorii lor.
Dar, ca să înțelegem cît de cît dimensiunile acestui proces de aristocratizare prin rapt, să dăm puțin cuvîntul unor documente bancare din anii 2003-2004. E peste puterile noastre să verificăm la rigoare aceste documente – dat fiind secretul bancar și dificultatea obținerii originalelor –, dar stă în putința organelor cu stemă pe mașină și mascați să facă lumină.
Așadar, Alexandru Bittner, un troll ivit din mîlurile toxice ale anilor ’90, una din mîinile strîngătoare ale regimului Năstase, fost stăpîn al Deltei și apropiat al genților cu bancnote, ar fi deschis, în 2003, la Lichtensteinische Landesbank AG din Vaduz contul privat 200034 LLB, în care a primit sumele:
– 200.000 USD pe 15 decembrie 2003;
– 400.000 USD pe 22 decembrie 2003;
– 250.000 USD pe 13 ianuarie 2004;
– 150.000 USD pe 16 ianuarie 2004;
– 200.000 USD pe 11 mai 2004;
– 300.000 USD pe 1 iunie 2004;
– 800.000 USD pe 16 iunie 2004;
– 300.000 USD pe 16 iulie 2004.
Potrivit documentelor, aceste sume au fost transferate de compania Marklink Establishment din Elveția, companie care făcea parte dintr-o arhitectură elaborată pentru obținerea unor contracte năpraznice cu statul român. Tot Marklink Establishment ar fi plătit către Bittner, de astă dată în conturile companiei Noble Investment AG, următoarele sume:
– 600.000 USD pe 10 noiembrie 2003;
– 1.100.000 USD pe 25 noiembrie 2003;
– 200.000 USD pe 5 decembrie 2003.
Sigur că, nici dacă ar fi prieten cu marele matematician elvețian Euler, Bittner n-ar putea demonstra că a făcut ceva, oricît de mic, ca să primească vreun ban de la ciudații ăia de la Marklink Establishment. Dar acești bani reprezintă – atenție! – doar un picur din torentul financiar care s-a scurs în conturile rețelei. Aici e vorba de un contract CU O SINGURĂ SOCIETATE DE STAT DIN ALTE CÎTEVA SUTE. Aici e vorba DOAR DE CÎTEVA LUNI DIN CEI PATRU ANI de pradă.
Dacă o fi apucat Năstase să-și ia partea din acest mic mușuroi de cash, n-o să știm niciodată. Putem însă presupune că vederea acestor sume îl va răscoli sufletește, așa cum numai amintirea unei epoci de opulență sau trădarea unor complici lacomi o pot face.