Florin Cîțu și Marcel Ciolacu și-au zis că dau ditamai lovitura de imagine și ajung să fie primii politicieni români în exercițiu care pun piciorul pe pământul sfânt al Ucrainei. Iar acest gest de eroism ar trebui să-i ajute, cred domniile-lor, la următoarele hopuri în viață, fie că acestea se numesc noi alegeri interne, comploturi, lovituri de palat sau cum s-or mai numi.
Așa cum a remarcat mai toată presa și, cu siguranță, a făcut-o și tot Internetul, Cîțu și Ciolacu sunt niște curajoși, care-și riscă viața, în timp ce Ciucă și Iohannis nu au atâta lichid în instalație încât să se deplaseze până la Kiev. Dacă, totuși, ar fi să măsurăm viitorul politic al marilor bărbați ai țării după viteza deplasării la Kiev, am putea vedea că, de fapt, Laura Codruța Kövesi este cea care târâie după ea o ditamai pereche de viitor, fiind cea care a semnat condica de prezență în capitala Ucrainei acum o lună, pe când Cîțu, Ciolacu sau Ciucă încă se mai gândeau dacă e sigur sau nu să iasă din buncăr, ca nu cumva să-i lovească vreo schijă rătăcită de la bombardamentele care au loc la peste 900 de kilometri de birourile lor din București.
Ei bine, atât de mult se chinuie, totuși, cei doi supereroi să fie ei primii care-și arată mușchii, încât orice altă deplasare în Ucraina a vreunui politician de-al Puterii a devenit interzisă.
Zilele astea, înainte de vizita celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului, niscaiva senatori și congresmani americani vizitează niște orașe mai de la graniță, după care trec în Ucraina, cu gândul de a vizita Odessa cea limpede și frumos curgătoare. Și, ca să nu meargă cu mâna goală, americanii au de gând să ia cu ei și niscaiva politicieni români. Atât i-a trebuit lui Ciolacu, să audă că există în partid oameni care vor ajunge în Ucraina înaintea lui. A început să sune, să dea mesaje și să transmită, de la înălțimea funcțiilor pe care le are, că nu este deloc safe ca membrii mai de rând ai PSD să facă astfel de deplasări periculoase. Sau, dacă le fac, deși nu este recomandabil, atunci măcar să nu pună poze pe Internet, să nu le trimită la presă și, în general, să țină vizita cât mai secretă, ca să nu afle rușii și să nu atace obiectivele atinse de politicienii americani și de cei români.
Adevărul e că au dreptate și cîțiolacii: te chinui, dai telefoane, te milogești pe la toți insignifianții să-ți facă și ție rost de o vizită în Ucraina, cât mai aproape de front, și ți-o iau înainte alții care doar au relații mai bune decât tine pentru simplul fapt că s-au mai implicat, au muncit în perioada asta, au fost pe teren, din astea. Păi, unde s-a ajuns? Dacă facem din astea cu munca și în politică, atunci chiar nu mai are nici un sens…