Excursia de o zi în capitala Egiptului, extrasă din programul press-trip-ului de o săptămînă în Hurghada, a început foarte de dimineață, cu debarcarea din avionul EgyptAir Hurghada-Cairo, ca să continue în autocarul de Piramide, după prînz, la finalul întîlnirii cu ministrul Turismului.
Văzut de după geamul autocarului, Cairo e un Istanbul african, ca extindere (32 de cartiere) și număr de locuitori (spre 20 de milioane), care, pe alocuri, seamănă un pic și cu Bucureștiul. În liniile arhitecturii franceze a anumitor clădiri centrale, în haosul traficului rutier gălăgios și supraaglomerat (un coleg remarca surprins că n-a prea văzut semafoare), în ambianța contrastantă, inclusiv cromatic, din diverse zone – verde și aerisită pe drumul de la aeroport, gri-gălbuie, înghesuită și murdară, pe la periferii. Egiptenii au, însă, o scuză pentru tot deranjul ăsta urban: se construiește masiv și în ritm alert noua capitală administrativă, New Cairo, care va fi casă pentru vreo șapte milioane de localnici privilegiați, așa că-i oarecum explicabil de ce deasupra orașului persistă un fel de smog compus din noxele mașinilor, praful de ciment ridicat de pe șantiere și nisipul adus de vînt dinspre deșert.
După traversarea podului peste Nil spre malul vestic, printre macaralele din spatele blocurilor, la marginea deșertului, încep să se întrezărească niște siluete ascuțite. E semn că te apropii de Giza, locul celebrelor construcții antice ale lui Keops, Kefren și Mikerinos, al altor piramide mai mici, înălțate în onoarea părții feminine a familiei faraonilor, și al Sfinxului. Doar în primele două se poate intra (cea a lui Mikerinos este închisă pentru restaurare) și nu, nu ți se mai permite să urci pe ele pînă pe vîrf, ca pînă acum ceva timp: interzicerea cățărătorilor e doar una dintre măsurile luate pentru protejarea piramidelor expuse de 4.500 de ani diferitelor intervenții exterioare, naturale sau nu.
Cea mai mare dintre ele, cea a lui Keops, tatăl lui Kefren și bunicul lui Mikerinos, singurul monument rămas în picioare dintre toate Cele Șapte Minuni ale Lumii antice, a fost și prima ridicată. Din peste 2,3 milioane de blocuri de piatră, cu o greutate, în medie, de trei tone, puse unele peste altele, timp de douăzeci de ani (cca. 2550-2530 î.Cr.); altitudinea inițială de 146 de metri față de nivelul nisipului a pierdut între timp nouă metri și titlul de cea mai înaltă structură antropică de pe Pămînt, deținut vreo 3.800 de ani, pînă la construirea Catedralei St. Paul din Londra. Intrarea se face acum prin tunelul spart de hoți, cîțiva metri mai jos și în dreapta de cea originală, o bucată de peșteră cu pereți neregulați care se unește, după vreo 20 de metri, cu culoarul antic, iluminat în secolul XX, urcat, pe unele porțiuni, în pasul piticului, pînă la camera mortuară din centrul piramidei. O încăpere paralelipipedică cu laturile între cinci și șapte-opt metri, în care n-ai voie să filmezi sau să faci poze cu cameră foto profesională, doar cu telefonul, dar fără blitz. Nici n-ai avea ce: singurul obiect este sarcofagul gol al faraonului, cadă din piatră ciobită într-o parte. În rest, nimic n-a rămas nejefuit de valurile succesive de vandali, nici măcar pereții orbi, de beci urît mirositor (nu-ți trebuie un nas foarte sensibil ca să detectezi că au fost destui cei care nu s-au mai putut abține pînă la ieșire). La început de aprilie, cu 40 °C, afară, în interior, în umiditatea de peste 90 % a aerului îmbogățit de respirația și transpirația vizitatorilor, te simți ca-n saună. Așa că faci drumul retur destul de rapid, cu dezamăgirea de a vedea o carcasă goală, fără conținut, sentiment amplificat și de costul biletului de intrare (400 de lire egiptene, aproximativ 20 de euro), taxa de bifat pe Lista Găleții un loc unic.
De Sfinx, aflat niște sute de metri mai încolo, nu te poți apropia mai mult decît pînă la gardurile care limitează accesul în zonă; oricum, poza cu Piramidele în fundal din manualul de Istorie se potrivește în cadru doar de la distanță. Alte imagini iconice pot fi reconstituite dinspre platforma de belvedere de pe partea cealaltă a complexului, de lîngă tarabele cu suveniruri și închirieri cămile cu ora. De la 350 de lire egiptene, în funcție de momentul zilei, numărul de persoane și talentele de negociator ale fiecăruia.
Si totusi nu inteleg, de ce se insista ca piramidele sunt morminte cand toti faraonii au fost ingropati in Valea Regilor? Din cati faraoni au fost, numai trei si-au facut piramide?