Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

City Broke: Marrakesh

Zoom City Broke: Marrakesh

Tocmai ai aterizat pe Marrakech Menara. Bine ai venit în Maroc! îți urează mesajul primit de la rețea, care te informează amabil că, dacă vrei să folosești telefonul aici, pentru apeluri și, mai ales, pentru net, cînd te întorci acasă, ca să plătești factura, o să ai nevoie de un credit de nevoi personale. Primul lucru pe care trebuie să-l faci, după trecerea de Controlul Pașapoartelor și recuperarea bagajului de cală, e să vizitezi un exchange office: contrar așteptărilor, biroul de schimb valutar din aeroport are un curs bun (10,35 dirhami la euro, față de 10,7 la oficial). Al doilea lucru de bifat, să scapi de taximetriștii care se agață de tine, la ieșirea din clădirea modernă, futuristă, întrebîndu-te încontinuu Riad, Riad? (hotel). Deși sînt doar vreo șapte kilometri pînă în centru (Piața Djemaa El-Fna), toți vor pe cursa asta 200 de dirhami. Negocierea face parte din tradiția locală: ca regulă generală, nu plăti mai mult de jumătate din cît ți se cere – totuși, în cazul ăsta, se pare că nu funcționează decît pînă pe la 150. Nu-i băga în seamă, deci: treci de ei și de parcarea din fața aeroportului, spre stația autobuzului, care, la fiecare jumătate de oră, te duce tot acolo, însă doar cu 30 de dirhami (bilet valabil dus-întors, în interval de 14 zile).

Dacă vezi o imagine netrucată cu palmieri, cămile și munți înzăpeziți pe fundal sînt mari șanse ca poza să fie făcută în Marrakech. Orașul ăsta ocru-cărămiziu (aproape toate clădirile au culoarea asta), cu un milion de locuitori, aflat la poalele Munților Atlas și la cîteva ore de Sahara, e cel mai tradițional oraș marocan posibil: apropierea de deșert a făcut ca modernizarea, europenizarea importată de la francezi, să pătrundă ceva mai lent față de Rabat sau Casablanca, de exemplu. Aici o să întîlnești pe stradă oamenii deșertului, berberii, purtîndu-și mîndri caftanele maro cu glugă (majoritatea), dar și portul popular de sacagiu, de culoare roșie (cizme, halate, pălării cu boruri mari și ciucuri ca de Călușar). Nu mai vînd de mult apă, se mai îmbracă așa doar ca să facă bani din pozele cu turiștii.

De prin anii ’50, de cînd turismul de masă a ajuns și în Maroc, contactul cu reprezentanții altor culturi a ajutat vizibil la emanciparea femeii locale (care a renunțat la veșmintele negre care o acopereau din cap pînă în picioare, doar bătrînele mai poartă acum așa ceva) și, întrucîtva, la ieșirea marocanului din mentalitatea înapoiată, de Ev Mediu. Pe cei mai mulți turiști o să-i întîlnești în Medina, orașul vechi (de unde te-a lăsat autobuzul, cu moscheea Koutoubia în spate și cîrdul de calești trase de cai, în lateral, drept în față), un imens bazar cu culoare întortocheate printre tarabe, labirint de străduțe cu prăvălii la parter și locuință la etaj în care traficul e, deseori, imposibil: pe o lățime de maximum doi metri, circulă, în ambele sensuri, pietoni, scutere, măgari, oameni care împing sau trag cărucioare de diverse dimensiuni, turiști care tîrăsc după ei trollere (ăsta ești tu). Locuitorii sînt prietenoși, prea prietenoși, my friend. Ignoră-le insistența cu care încearcă să intre în vorbă cu tine și rămîi cu ochii pe ecranul telefonului, chiar dacă pe străduțele super-înguste, cu ziduri înalte, GPS-ul mai pierde legătura cu sateliții. Cînd reușești să ieși în largul unei străzi obișnuite și îți recapeți spațiul personal, o să respiri ceva mai ușurat.

Locul ăsta, Medina, îți place sau nu, nu există cale de mijloc (mie nu mi-a plăcut). Aici realizezi că noțiunea de vechi e mult mai bogată: include cumva și sensurile de murdar, netencuit, prăfuit, soios. Localnicul nu vede o problemă în asta, pentru el e un mod de viață: apa e prea prețioasă ca s-o folosești la spălat.

În Marrakech experimentezi o atmosferă autentic marocană, care conține sentimente amestecate: curiozitate, uimire, respect pentru o cultură milenară, mixate (mai ales dacă ești singur) cu o frică nedeslușită, de pericol iminent. Nu știu dacă asta au simțit și turistele scandinave decapitate, înainte de Crăciun, undeva la vreo 70 km de oraș, în munți.

 (va urma)

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Perinitza

    16 iulie 2024

    Îmi pun urechea la pămînt. Simt vina: aud cum se scumpește motorina. Un domn mi-așază, în genunchi, batista. Îmi vine să îl strig pe Burebista, că perinița el a inventat-o […]

  • Coaliția Nicu și Roboțel

    15 iulie 2024

    O nouă dihanie politică își ascute ghearele, gata să înșface România de beregată: tandemul Ciucă-Iohannis. Fioros prin ambiție, comic prin aerul de desen animat. Iohannis l-a luat pe Ciucă la […]

  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

Editoriale
  • Perinitza

    16 iulie 2024

    Îmi pun urechea la pămînt. Simt vina: aud cum se scumpește motorina. Un domn mi-așază, în genunchi, batista. Îmi vine să îl strig pe Burebista, că perinița el a inventat-o […]

  • Coaliția Nicu și Roboțel

    15 iulie 2024

    O nouă dihanie politică își ascute ghearele, gata să înșface România de beregată: tandemul Ciucă-Iohannis. Fioros prin ambiție, comic prin aerul de desen animat. Iohannis l-a luat pe Ciucă la […]

  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

  • Temutul trib al vînătorilor-culegători

    1 iulie 2024

    Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani […]

bijuterii argint