Prima parte a city broke-ului se oprea la Newcastle Castle, restul de cetate de la care orașul și-a primit numele, în urmă cu vreo mie de ani (păstrînd formula, updatînd la prezent, acum ar trebui să se cheme Oldcastle). Anul primei nașteri – 1080, constituție atletică, sportivă – palisade umplute cu pămînt și scări din lemn; varianta 2.0, cea din piatră, moșită o sută de ani mai tîrziu, după un deceniu (1168-1178) de travaliu, devine oarecum finală. Pentru că ulterioarele versiuni s-au dărîmat parțial pe parcurs și au rămas integral doar pe panourile explicative, ce se mai vede azi fiind Castle Keep, turnul de observație, și Black Gate, poarta principală a castelului, care inițial avea pod mobil cu lanțuri și bolovani de aruncat în cap vizitatorilor neanunțați. Tot ce ți se mai poate întîmpla ușor neplăcut, dacă ajungi prin zonă acum, e să dai 6,50 lire ca să urci în turn și să ți se facă pielea de găină, jos, printre zidurile fostei închisori de la poartă în care erau cazați turiștii vremii: din niște difuzoare abil camuflate curge o coloană sonoră ambientală de gemete și scîrțîituri de ivăre perfectă pentru un film de groază. Restul dotărilor de cinci stele verzi, la all-inclusive cu terci, șobolani și jacuzzi în apă ruginită, ți-l poți imagina și singur.
Te bucuri, deci, că n-ai avut norocul să faci sightseeing pe timpurile alea și că ai voie să pleci spre următorul obiectiv istorico-turistic: de la Newcastle Castle, ții Westgate Road pînă la prima intersecție, faci stînga pe Neville Street, treci pe lîngă gara centrală și, dacă între timp nu te-ai abătut din drum, intrînd în vreun pub, ești la Discovery Museum. Prima senzație e că înoți pe lîngă Turbinia, vasul-prototip ancorat la intrare, imediat după recepție, construit în 1894 pe avansatul principiu de propulsie al motorului cu aburi. Depășit, niște zeci de ani mai încoace, de motorul Diesel. Asta-i soarta tuturor tehnologiilor călcate ciclic de progres, să fie amenințate permanent cu extincția; în particular, istoria modernă a Newcastle-lui, dezvoltat, ca multe alte orașe britanice, pe cărbune, lînă și construcții navale, a consemnat succesiv moartea acestor ramuri economice și nașterea altora, mult mai adaptate la mediu.
Povestea asta este descrisă pe larg, pe două niveluri, în Newcastle Story și Story of the Tyne. Dintr-o încăpere într-alta, călătorești în timp: pietrele coloniei romane Pons Aelius și zidul lui Hadrian, tiparniță de pe la 1700, căruță a pompierilor, model 1887, mașini de scris și aparate radio-TV din vremurile antice ale jurnalismului. O să întîlnești personaje importante ale orașului (centurionul, călugărul, comerciantul, gospodina) jucate de manechine îmbrăcate în hainele epocii prin diverse decoruri: colț de stradă, bucată de atelier, vitrină de magazin, cameră plină cu obiecte casnice, ziare vechi, tricouri ale echipei-fanion a orașului, Newcastle United. În galeria adiacentă, A Soldier’s Life, ești spectatorul unor diorame cu uniforme militare puse în context, la reconstituiri. De la sala de spital de campanie din WWI și adăpostul antiaerian al civililor din WWII la cortul statului major al unității britanice The Light Dragoons din intervenția NATO în Afghanistan.
Pentru alte războaie te deplasezi la următorul muzeu, Great North Museum: Hancock, la care ajungi trecînd prin Chinatown și pe lîngă stadionul St James’ Park. Cam jumătate din parter este anglo-saxon (după retragerea romană din insulă de la 410, Newcastle a făcut parte vreo cîteva sute de ani din regatul anglo-saxon Northumbria), teritoriu preluat ostil, dacă stai să judeci după mulțimea de platoșe, sulițe, scuturi, coifuri. Etajul e ocupat pașnic de egipteni, greci, romani și alte statui sau relicve arheologice. Aici locuiește și mumia lui Irtyru, o egipteancă de vreo 30-35 de ani care a trăit, pînă să se mute la Newcastle, în Teba anilor aprox. 664-525 îC.
Clopoțelul de la 5 p.m. care pune capăt lecției de istorie, aducîndu-te înapoi în prezent și afară din muzeu, te-a găsit gînditor, printre fosilele mezozoicului, lîngă un schelet de Tyrannosaurus Rex de 12 metri lungime și 5 m înălțime (replică, originalul aparține unui muzeu din State). Cam ce șanse de a scăpa nemalaxat în mașina asta imensă de tocat carne ai fi avut, dacă te întîlneai cu proprietarul inițial al oaselor, atunci cînd încă mai avea tendoane și mușchi pe ele?
