Ciupercă doar cu cotor, ghici geamie ce-i!

În primăvara lui 2005, la doar câteva luni după ce Alianța D.A. își luase țara înapoi, Guvernul Tăriceanu a emis Ordonanța de Urgență nr. 19/17.03.2005, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 234 din 21.03.2005, prin care Biserica Ortodoxă Română era împroprietărită de către statul român cu un teren în suprafață de 110.000 de metri pătrați. Terenul, situat pe Calea 13 Septembrie din București, în imediata apropiere a Palatului Parlamentului, a fost făcut cadou de către guvern BOR pentru ca pe el să se construiască “Ansamblul Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului”.

În 2005, piața imobiliară se afla în plină ascensiune,

iar terenurile din zona Palatului Parlamentului erau bijuteriile coroanei. Există foarte puține tranzacții imobiliare realizate în zonă, mai ales pentru că cele mai multe terenuri erau încă în proprietatea statului, care a refuzat să-i despăgubească în natură pe proprietarii de drept. Zona excelentă – visul de aur al oricărui dezvoltator imobiliar – și raritatea terenurilor disponibile au făcut ca valoarea terenurilor să fie una dintre cele mai ridicate din România. Astfel, la momentul în care guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu a dat BOR cele 110.000 de metri pătrați, terenul valora nici mai mult, nici mai puțin de 200.000.000 de euro. Să fie primit.

Ei bine, Biserica Ortodoxă Română reprezintă cel mai mare număr de credincioși din România, deci era absolut normal ca, dacă statul român tot dă terenuri cultelor religioase, BOR să ia partea leului. Conform recensământului din 2011, din cei 19.043.767 de români, 16.307.004 s-au declarat creștin-ortodocși. Asta reprezintă 85,6% din cetățenii României. Dacă pentru 85,6% din cetățenii României Guvernul a alocat un teren de 200.000.000 de euro pentru construirea unui monument religios reprezentativ, aplicând un principiu al proporționalității, absolut firesc, rezultă că suma totală pe care statul român ar trebui să o aloce pentru terenurile donate cultelor religioase în aceleași scopuri ca acela donat BOR ar trebui să fie de exact 233.644.860 de euro. Iar asta este cifra de la care pornim să facem calcule mai departe.

Zilele astea se discută aprins

despre ridicarea “celei mai mari moschei” dintr-o capitală europeană (cu excepția Istanbulului) la București. Traian Băsescu s-a exprimat deja în această problemă, declarând că este vorba despre un act nechibzuit, care pune într-o situație de maxim risc siguranța națională a României. Andrei Pleșu, de asemeni, opinează că nu are rost să construim “cea mai mare moschee”, pentru că nu zidăria dă dimensiunea pioșeniei și a credinței. De altfel, cu jumătate de gură, domnul Pleșu spune cam același lucru și despre măgăoaia ortodoxă care va ajunge să coste, în final, undeva între 300 și 400 de milioane de euro, cu tot cu teren. Comunitatea musulmană din România respinge acuzațiile de terorism potențial, vorbind despre religia păcii, respectarea valorilor împărtășite de toate țările membre NATO și tot așa. Nimeni, însă, până acum, n-a pus în discuție adevărata problemă a acestei viitoare construcții: finanțarea de la stat.

Pe 27 mai 2015, Guvernul României a adoptat Hotărârea cu numărul 372/2015, prin care trece din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului un teren de 11.295 de metri pătrați, care va fi concesionat Muftiatului Cultului Musulman din România, pentru o perioadă de 49 de ani. Spre deosebire de terenul donat de statul român BOR, terenul pentru cultul musulman se dă doar în concesiune, dar asta nu-l împiedică să valoreze, după estimarea Guvernului, 3.825.024 de euro.

Spuneam mai devreme că suma totală

pe care ar trebui să o aibă statul român la dispoziție pentru terenuri pe care să le direcționeze spre cultele religioase n-ar trebui să depășească 233.644.860 de euro. Cum în România sunt, conform recensământului din 2011, doar 64.337 de cetățeni de religie musulmană, acestui cult statul ar trebui să-i dea pentru construcția unui monument religios reprezentativ doar un teren care să valoreze maximum 771.027 de euro, în raport direct cu faptul că musulmanii sunt doar 0,33% din numărul total al cetățenilor români. Ei bine, Guvernul alocă musulmanilor un teren de cinci ori mai scump, dând peste cap mercurialul stabilit în 2005.

Chiar și așa, însă, raportându-ne la suma rezultată în urma daniei din 2005, n-ar trebui să ne oprim la a da terenuri pentru catedrale și moschei-mamut doar ortodocșilor și musulmanilor. Catolicii reprezintă 4,57% din numărul cetățenilor români, ceea ce le-ar da dreptul la un teren de catedrală în valoare de 10.677.570 de euro. Reformații, care sunt 3,15% din totalul românilor, ar trebui să primească un teren de 7.359.811 de euro, iar penticostalii, la 1,9%, ar putea spera la un teren de 4.439.251 de euro.

Mai greu ar fi în cazul evreilor,

care nu mai sunt decât 0,018% din numărul românilor. E greu de crezut că ar putea construi cea mai mare sinagogă dintr-o capitală europeană pe un teren din București care să valoreze doar 42.056 de euro. Asta ca să nu mai vorbim despre închinătorii bisericii armene, care sunt, conform recensământului, doar 393, adică 0,002% din români. Ăștia, săracii, n-ar primi de la stat decât un teren de 4.821 de euro.

Ideea, însă, nu e asta. Ideea este că statul român nu ar trebui să dea nici măcar un centimetru pătrat de teren, orice valoare ar avea acesta, pentru vreun cult religios, oricare ar fi el. Sutele de milioane de euro în terenuri aruncate de către stat pe apa sâmbetei ar putea fi folosite mult-mult mai bine în alte scopuri. Pe terenurile donate cu atâta generozitate de către Guvern sau de către autorități locale s-ar putea construi locuințe, spitale și școli. Clădirile ridicate întru gloria lui Dumnezeu, Allah sau Iehova nu trebuie să cadă în grija Guvernului, ci în cea a credincioșilor și a administratorilor pământeni ai bogățiilor strânse în numele zeilor.