De cînd cu ciumpalacii de pe blog-ul lui, Theodor Baconschi nu mai iese în faţă, ca preşedinte-fondator ce e al Fundaţiei Creştin-Democrate. În locul lui apare un creştin-democrat mai mic, dar mai bătăios, Adrian Papahagi, care vorbeşte doct pe sticlă ca din partea societăţii civile. Or societatea civilă de la care se revendică A. Papahagi bate în portocaliu, dacă nu cumva s-a albit strategic, de la referendum încoace.
Cînd apare la televiziuni, universitarul A. Papahagi îşi corectează conlocutorii la limba română, precizînd că a studiat la Sorbona şi la Oxford. La o apariţie din asta, îl prinde pe sociologul M. Pieleanu cu o greşeală de exprimare şi i-o scoate pe nas. Se întoarce apoi ţîfnos, cu Sorbona în gură, la istoricul Vlad Nistor. Istoricul, ţîfnos şi el, îi spune că meritul studiilor sale în străinătate îi aparţine ilustrului său tată, care l-a trimis la Paris. Filologul sorbonard i-o taie istoricului, zicîndu-i că tatăl său (Marian Papahagi) murise cînd el s-a dus la studii. După care le-o zice şi votanţilor care au pus ştampila pe DA la referendum: îi categoriseşte creştineşte drept borfaşi. Cătrănit, istoricul pleacă din emisiune, filologul Papahagi rămîne, mîndru. Peste două zile cine-l dă de gol pe junele Papahagi într-o gazetă online că minţise în privinţa anului morţii tatălui? Ioan Spânu, mitomanul care l-a acuzat pe Liiceanu de plagiat, dar care, ghinion, de data asta avea dreptate. Şi cine dezvăluie nişte româneşti dezacorduri gramaticale comise la TV de acelaşi erudit june? Mult mai puţin cititul inginer Mugur Ciuvică. Curat merde şi întru totul shit, dle Papahagi! Să-şi permită un mitoman să te prinză cu minciuna şi un inginer să-ţi tragă un Armaghedon pe felia ta filologică!