Imaginile din Australia sunt cutremurătoare.
De la suferința mută a animalelor până la privirile copiilor refugiați în apă din calea flăcărilor care au luat în stăpânire uscatul. Cerul e parcă peste tot plin de sânge, orașele se sufocă sub nori de fum și cenușă.
Statisticile sunt înspăimântătoare și ele: au ars păduri pe suprafețe mai mari decât suprafața Elveției.
Ca să vă faceți o idee: în Brazilia au ars 2,2 milioane de acri. Până acum, în Australia, vorbim de 12 milioane de acri.
Un acru are patru mii de metri pătrați.
Sunt mulți care își apără lumea comodă spunând: Aa, stați liniștiți, așa e mereu acolo vara. Da, așa e mereu acolo vara. Doar că acum avem de-a face cu cea mai caldă vară și cu cea mai uscată vară. După cea mai caldă și cea mai uscată primăvară. Ca niciodată, focul, început încă din septembrie în anumite zone, a ars păduri care până acum nu erau în zonă de risc.
Culmea, rapoartele oamenilor de știință tocmai asta spuneau: nici o țară nu e mai expusă în anii care vin la incendii de păduri ca Australia din cauza încălzirii globale.
Al naibii de amuzant este că avem și noi Australia noastră. Slavă Domnului, nu atât de „spectaculoasă”, în cel mai tragic sens al termenului.
Spre exemplu, aerul din București este ca aerul din Sydney în ceea ce privește poluarea cu praf. Numai că Sydney-ul e bântuit de nori groși de praf și cenușă în perioada asta.
Pe de altă parte, gândindu-te la ce se întâmplă, e foarte omenesc.
Când, în istorie, oamenii au arătat că înțeleg pericolele care-i amenință?
De ce ar fi altfel de data asta? Târziu, uneori când nu mai e nimic de făcut, încep și statele și marea guvernare a lumii să ia în calcul pericolul.
Din punctul de vedere al inconștienței, ca să zic așa, suntem în grafic, nimic special.