Este greu de spus dacă Iohannis a reușit în demersul lui de a-l umple pe Nicu al său cu mirul făcător de președinți de la Washington, mai ales că, inexplicabil, a lipsit de la masa finală, unde ar fi obținut toate condimentele necesare. Nu, nu e adevărat că s-ar fi dus să viziteze Disneyland-ul, cum insinuează răutăcioșii. Pur și simplu, îi era greu să dea ochii cu toți oamenii ăia care au râs în hohote atunci când s-a oferit să fie el șeful NATO.
Dar chiar dacă Nicu n-a primit în mod oficial firmanul, iar Biden a uitat să le lase urmașilor numele viitorului președinte al României, Klaus merge mai departe cu ideea năstrușnică de a pune un ostaș în fruntea țării.
Problema e că ostașul are șanse doar dacă va candida singur. Sau aproape singur. Dacă soarta l-ar arunca în luptă doar cu Șoșoacă, Simion și Lasconi, Nicu s-ar mai putea lupta vitejește pentru a ajunge în turul al doilea. Unde, odată ajuns, n-ar trebui să facă decât ce știe el mai bine: nimic. Există suficiente pericole de scos din traistă pentru a fi fluturate în fața electoratului, încât Nicu, ostașul-minune al națiunii, ar fi, iarăși, răul cel mai mic, îmbrățișat, în numele stabilității, de toți alegătorii care au dus alianța PSD-PNL până la cer.
Păi, bine, veți spune, dar Marcel? Ce face Marcel, unde este el în povestea asta?
Marcel e bine, sănătos, ceea ce vă dorește și dumneavoastră. Sau ar fi, dacă ar reuși să treacă de ultimul hop din partid. Iar acest hop are și el un nume: nea Paul. Nea Paul, poreclit și baronul Stănescu de la Olt, este singura persoană care mai stă în calea fericirii coaliției NMK. Căci nea Paul ține cu dinții de ideea ca Marcel să candideze la președinția României. Nu ca să câștige, căci cam toată lumea e convinsă de lipsa lui de șanse, ci ca să-și rupă gâtul și să lase iar partidul pe mâna lui nea Paul.
Dacă nu ajunge președintele României câștigând alegerile, Ciolacu pierde sigur și președinția PSD, în buna tradiție a partidului care și-a sacrificat până acum patru șefi: Năstase, Geoană, Ponta și Dăncilă. Iar dacă, printr-un miracol, Marcel ar ajunge președinte al României, tot ar pierde partidul, pe care ar trebui să-l predea, constituțional.
Doar că Marcel nu ar prea vrea să piardă partidul în nici un fel. Iar pentru asta trebuie să nu piardă alegerile prezidențiale. Ca să nu le piardă, trebuie să nu participe la ele. Președinte al PSD și prim-ministru încă cinci ani, poate zece, ăsta e un vis pentru care merită să-ți faci ordine în partid.
Și, ca să faci ordine în PSD, fără să se lase cu sânge și cuțite înfipte în spate, nu ai decât varianta procurorilor. Asta, încet-încet, începe să realizeze și nea Paul. Din păcate pentru el, cam târziu.