Ce ar fi dispuse să facă cele 3 milioane de persoane care au semnat foile Coaliției pentru Familie?
Mai exact, cele 3 milioane de oameni care au semnat pentru CpF sunt ca milionul de pesediști pe care abia îl mai ținea Dragnea la porțile Bucureștiului ca să nu ne omoare în Piața Victoriei?
Nu cred că a existat bulgăre mai inexistent care să se rostogolească însă atât de real.
Sunt convins că cele 3 milioane de semnături ale CpF au fost adunate pe principiul:
Și nu vreți să semnați și aici pe foaia asta? E pentru să fie bine!
Aa, ba da, cum să nu!
Vorbim de niște semnături care nu ai angajează cu nimic pe cei 3 milioane de oameni care au semnat, de niște semnături care nu reprezintă nici o garanție că cei care au semnat și-ar dori un referendum. Dar, până la urmă, și nepăsarea asta aparține democrației și procedurilor ei.
Halucinant însă este modul în care – bălind cumva la cele 3 milioane de oameni din spatele semnăturilor – s-au comportat partidele și unii oameni politici pe care, naiba știe de ce până la urmă, îi credeai jucând în alte filme.
De-acum însă cred că referendumul trebuie să se aibă loc, iar politicienii care au votat pentru redefinirea familiei în Constituției să-și asume public poziția și să intre în campanie. Să îi auzim argumentând, să-i auzim vorbind despre lumea pe care o propun și în care, cum spun cu glas plângăcios, “vor să-și crească copilașii”. Și dacă tot e bal tradiționalist, poate că nu ar fi rău să ridicăm miza și să stabilim și locul BOR în societate. Și mă gândesc, în primul rând, la locul fiscal, economic, al cetățenilor în sutană.
Aducând niște camioane de bani în piață și ventilând mirosul lor, poate că-l vom scaate din văgăuna de aur pe însuși Daniel.