În penultima zi a anului trecut, Consiliul Județean Arad scoate la licitație un contract ce se referă la acordarea de servicii sociale pentru un număr de 14 persoane cu handicap, timp de trei ani, cu o valoare de 1.058.736 de lei plus TVA. Contractul este cîștigat de Comuna Zădăreni, o localitate aruncată la vreo opt kilometri distanță de municipiul Arad. În fapt, licitația asta a fost o atribuire directă. Pentru că, zice chiar Consiliul Județean Arad, “a fost aleasă procedura de «Licitație deschisă» datorită formularului care obligă autoritatea contractantă la bifarea unei opțiuni, însă seviciile au fost achiziționate prin atribuire directă conform unei proceduri interne în baza Anexei nr. 2B, pct. 25 coroborat cu art. 016 din OUG nr. 34/2006 aprobată cu modificările și completările ulterioare”.
Să trecem însă peste acest joc cu “ne obligă legea, dar avem noi o procedură internă mai bună” și să urmărim alt aspect. Persoanele astea cu handicap, cele 14, ajung să fie date de Consiliul Județean în grija unei comune, căci pentru ele s-a instituit o măsură specială de către DGASPC, deși există o sentință judecătorească. Ei bine, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad are șapte unități pe raza județului Arad, dar nici una în Zădăreni.
De altfel, în Zădăreni nu prea există nimic. Nimic în afara unui centru de bătrîni. Și, ce să vezi, azilul ăsta de bătrîni a fost construit cu fonduri europene și e, cum îi zice și numele, un azil de vîrstnici, nu un centru pentru persoane cu handicap.
Toate acestea sînt însă detalii, căci important e că el există. Și, dacă tot există, dacă tot a fost făcut cu bani europeni, contează mai puțin că e folosit în alt scop. Mai ales că, în felul acesta, mai vin și niște bani de la Consiliul Județean. Căci, la drept vorbind, puteau să transforme azilul în crîșmă, iar cei 14 amărîți ar fi rămas în grija Consiliului Județean.
