După cum este deja de notorietate planetară, ba poate chiar galactică, PNL, sub conducerea înțeleaptă a lui Ludovic Orban și a șefului său suprem, președintele Iohannis, este un partid de competenți, de oameni numai potriviți. Locurile în care au ajuns ei de când a preluat PNL guvernarea pe scurtătură, fără alegeri, poate sunt nepotrivite, dar ei sunt, fără urmă de îndoială, potriviții potriviților, mai potriviți nici putându-se.
Un loc unde, în actul de guvernare, este nevoie de oameni spirt, brici, pricepuți și ageri este Secretariatul General al Guvernului, instituția care se ocupă de toată bucătăria guvernamentală.
Și pentru că era nevoie de oameni cu adevărat competenți și imaculați, Ludovic Orban l-a pus șef al SGG pe Antonel Tănase. Antonel Tănase este istoric. Mă rog, absolvent al Facultății de Istorie. Dar cum PNL-ul a avut, de-a lungul timpului, istorici renumiți printre membri și la conducere, Antonel s-a reorientat și a făcut și ceva studii economice la o facultate particulară. Asta doar pentru că PNL susține, ca partid liberal, inițiativa privată, chiar și în învățământ, multe vârfuri liberale refuzând studiile la facultăți de stat din principiu, nu pentru că erau mai grele.
Antonel Tănase, dincolo de faptul că este trezorierul partidului, adică omul la care vin liberalii adoratori cu banii, mai este și un foarte ascultător subordonat al domnului Orban, urmându-l pe acesta în funcții publice încă de pe vremea când i-a fost secretar de stat la Transporturi.
Pentru că PNL avea nevoie de susținere parlamentară, a mai dat câte o funcție, pe ici, pe colo, și aliaților conjuncturali din PMP. Așa a ajuns și Romulus Lucian Iaru secretar general adjunct al Guvernului, cu rang de secretar de stat. După ce a terminat liceul în 1986, Romulus Lucian Iaru a frecat-o glorios până la revoluție, luptând cu sistemul prin faptul că n-a muncit nicăieri. Și nici facultate n-a făcut la vremea aia. După 1989, însă, a ajuns patron. Când s-a săturat de antreprenoriat, s-a făcut consultant financiar, deși nu avea vreo specializare în domeniu. În cele din urmă, scârbit de situația din țară, a emigrat în Canada și apoi în SUA. Nu i-a fost ușor, la început, dar până la urmă a răzbit, ocupând diverse posturi cu denumiri pompoase care, în fapt, descriau meserii deloc dezonorante: lucrător în call-center, răspânditor de pliante, muncitor în construcții. În paralel, domnul Iaru și-a rotunjit și studiile universitare, luând ceva cursuri pe la două universități din Montréal, dar fără să se ostenească și cu o diplomă. Diploma și-a luat-o la Universitatea Athenaeum din București, unde a studiat de la distanță, căci în perioada aceea mai și muncea în construcții în New York.
Un alt om potrivit la locul lui este secretarul de stat Petrică Lucian Rusu. Tânăr, capabil, căsătorit cu cine trebuie, respectiv cu o fostă consilieră prezidențială, consilier al parlamentarului (actualmente ministrul) Costel Alexe în două rânduri, Petrică Lucian Rusu se ocupă în SGG de coordonarea Transelectrica și Transgaz. Pentru că este absolut normal ca un fost angajat al Tinmar, cel mai mare dealer de energie din țară, să supravegheze companiile de stat care transportă produsele pe care le tranzacționează fostul șef.
Ei, și pentru că orice tort are nevoie de o cireașă șiorice colivă de o bomboană, Ludovic Orban l-a inventat pe Costel Barbu, alt secretar de stat în cadrul SGG. Costel Barbu, din Teleorman, este secretarul general adjunct al PNL. Dar până să ajungă acolo, domnul Barbu a fost gloriosul primar al comunei Suhaia, din Teleorman. Asta până în ziua în care ANI s-a prins că e incompatibil și l-a trimis la plimbare. Dar până să-l mătrășească ANI, Costel Barbu a avut timp să se afirme ca erou local, conducând o răscoală țărănească ce i-a adus o condamnare, în 2014, definitivă, la doi ani de închisoare cu suspendare pentru ultraj și tulburarea liniștii publice. Olé-olé, hai cu competențele!
