Eugen Tomac cere Parlamentului României să condamne crimele regimului stalinist: „Să nu-i uităm!”
Oo, da, simbolic, România poate condamna orice idee, orice ideologie, orice stemă, dar să nu o pui să-și condamne criminalii reali, că atunci are o mică jenă. Să nu o pui să vorbească despre Revoluție, Mineriade, 10 August, că o ia amețeala și te trezești cu ea la UPU.
Petrișor Peiu, supărat pe publicul „isterizat” de merdenele și amendamentul Fritz: „Vuvuzelele mizelor mici îngroapă dezbaterile reale din Parlament”. El însuși fiind emanația unui partid-vuvuzea care îngroapă dezbaterile reale din societate.
Alexandru Rogobete, avertisment pe tema legii salarizării: „Vom avea al doilea cel mai mare exod al medicilor”. Pe ce ton a zis-o? Dezamăgit că nu putem fi și noi la ceva pe primul loc.
Marius Budăi critică dur măsurile susținute de Bolojan: „Nu pot înțelege lipsa de empatie față de oameni”. Știu, sună relativ banal, dar trebuia să-i fi văzut fața lui Marius, stâlcită de atâția ani de empatie.
Mingea atinsă de „Mâna lui Dumnezeu” la Cupa Mondială din 1986, vândută cu 3,3 milioane de dolari. Oare cu cât se va vinde capul copilului lovit de „Mâna lui Derbedeu” la Campania Electorală din 2009?
Zelenski, mesaj ferm de Ziua Independenței Ucrainei: „Putin speră că suntem obosiți”. Nici pe departe. Nu gâfâie ea Șoșoaca, plină de comorbidități.