De la ultimul album încoace – Stadium Arcadium, 2006 –, Red Hot Chili Peppers au făcut o pauză de vreo trei anişori în care şi-au testat piscinele. Apoi, prin 2009, chitaristul John Frusciante a decis să adopte modelul Oprescu şi să joace independent, lăsîndu-i pe Anthony Kiedis şi Flea să profite de întreaga bază electorală de fani în turneul de revenire.
O să ziceţi că „Who cares, oricum RHCP stătea în voce şi bass“, şi o să cam aveţi dreptate. La fel de multă ca Axl Rose cînd i-a dat liber lui Slash. În ciuda a vreo patru piese reuşite, I’m With You, proaspătul album scos de californieni, e mai degrabă din categoria „sper să cînte şi piesele vechi în turneu“.
Noul chitarist, Josh Klinghoffer, nu prea se încumetă să facă floricele (acum, cînd e aşa de simplu să faci floricele – nu-ţi trebuie decît un cuptor cu microunde), dar chestia asta va fi desigur compensată de o supraexpunere mediatică pe modelul poneiului roz/pixelului albastru. Potenţial de evergreen pare să aibă doar Even You, Brutus – logic oarecum, din moment ce putea fi hit chiar şi în Roma antică. Să nu se înţeleagă de aici că RHCP fac treabă proastă. La urma urmei, Bon Jovi umplu stadioane la 20 de ani de la ultimul album mai răsărit, iar Alice Cooper a rămas la efectele speciale ale anilor ’70 şi nu l-a dat nimeni jos de pe scenă. Să ne bucurăm că măcar băieţii noştri au renunţat la costumaţia cu şosete, deşi probabil la vîrsta asta n-ar mai fi avut nevoie de ele, burţile acoperind suficient cît să nu sperie fetele din rîndul întţi.
Gen „din aceeaşi categorie“
1. Skunk Anansie. Singura trupă din lume cu un skinhead negru şi femeie pe post de solist vocal s-a relaxat opt ani între ultimele albume. Revenirea: rezonabilă.
2. Suede. Deşi s-au despărţit în 2003, britanicii s-au reîntors pe scenă de anul trecut, împinşi la spate de criza financiară. Revenirea: profitabilă.
3. Garbage. Dînşii au făcut chiar două pauze, de vreo doi anişori fiecare, şi nu din cauză că solista a fost în concediu maternal. Revenirea: tomnatecă.