Vinerea și sîmbăta aceasta, la NEC vin cercetători ai secolului al XIX-lea din lumea largă. Este atelierul GriPs, care va avea ca temă „Corpul și Trupul”. Pe mine mă interesează.
Reporter: Secolul al XIX-lea românesc, plin de evenimente patriotice, puțin cercetat. De ce?
Constanța Vintilă-Ghițulescu: Secolul al XIX-lea este totuși într-o situație mai bună decît secolul al XVIII-lea. Aici, revoluția de la 1848, unirea de la 1859 sau războiul de independență de la 1877 au trecut prin filtrul patriotard al analizelor. Dar, cum secolul al XVIII-lea nu are nimic din toate acestea, a rămas doar „negru și fanariot”, mitizat și neștiut. Revenind la secolul al XIX-lea, după cum observați, au fost alese doar anumite momente, care au fost cercetate făcînd abstracție de cei care au populat totuși secolul al XIX-lea: oamenii sînt absenți din cercetările astea. S-a lucrat, se lucrează încă pe sursele publicate, se fac cărți din cărți. Decît să mergi în arhive, mai bine sintetizezi ce au spus alții. Asta face ca cercetarea, cunoașterea secolului al XIX-lea să nu avanseze, să ne învîrtim în jurul acelorași tipare și evenimente bombastice.
Rep.: Colocviul GriPs.
C.V.-G.: Cred că principala prejudecată se învîrte în jurul surselor: „Noi nu avem surse ca în Occident, așa că nu-i mare lucru de spus”. Și mai este și asta cu „noi sîntem altfel, și iarăși nu-i nimic de spus”. Or, la atelierele GriPs participă un număr important de tineri cercetători care studiază secolul al XIX-lea plecînd de la surse, fără să se sperie de chirilica documentelor sau de starea precară de conservare, sau de frigul de prin sălile de lectură. Ăsta este și scopul principal al grupului: de a ține împreună tineri cercetători excelenți cu preocupări comune, ignorați, de cele mai multe ori, de sistemul academic sau universitar din România. Colocviul din 17-18 octombrie, de la NEC, urmat de un altul în 7-8 noiembrie, la UBB-Cluj, va oferi intervenții inedite bazate pe cercetări de arhive și care vor arăta că nu sîntem nici altfel, nici altminteri, ci doar un popor în căutare de repere.
Rep.: Ce întrebare a secolului al XIX-lea nu-și pune secolul nostru? Care este răspunsul tău la întrebare?
C.V.-G.: Secolul al XIX-lea a fost preocupat de construirea națiunilor. Cum construim națiunea română? Cum construim un stat național și modern? Astăzi, astfel de întrebări sînt depășite, iar clasa politică românească n-are astfel de preocupări pentru că ar trebui să aibă un anumit nivel de cultură pentru a și le pune. De aceea, observăm că națiunea se metamorfozează încet-încet în populație, mult mai interesată de stomac decît de libertate.