Am citit pe nerăsuflate Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea romînească (1750-1860).
Reporter: Cum arată o zi din viața unui bărbat sărac de la 1800?
Constanța Vintilă Ghițulescu: Lupta pentru supraviețuire dirijează viața de fiecare zi. S-ar fi sculat de pe prispă odată cu cîntecul cocoșilor din zori și ar fi plecat să caute de lucru, cu sapa sau cu coasa, oferindu-și brațele pentru pîine și cîteva dramuri de vin. Dacă este însurat, cu copii, lucrurile se complică pentru că trebuie să muncească ceva mai mult pentru a-și hrăni familia. Timpul și-l împarte între cîmp și ograda cu vite, gîndindu-se la mîncare o dată sau de două ori pe zi. Ar fi ieșit spre seară pînă la crîșmă să-și ia de două parale tutun și ceva rachiu, pretext de a-i întîlni pe ceilalți și de a sta de voroave. Tutunul și dramul de rachiu constituie, de altminteri, singurul „lux” pe care și l-ar fi putut permite. Ar fi adus copiilor, prin buzunare, ceva mere sau pere de prin livezile altora.
Rep.: Dar ziua unei femei bogate de la 1800?
C.V.G.: Cucoana se trezește devreme, în aroma cafelei de dimineață și a linguriței de dulceață. O roabă îi toarnă apă de trandafiri să-și învioreze fața, o ajută la îmbrăcat, după care începe ziua de lucru. Cucoana supraveghează toate ale casei, ținînd o socoteală exactă a lucrurilor ce trebuie sau ar trebui făcute. Chiar dacă are slugi și robi țigani, chelăreasă și madamă, cucoana nu poate și nu are voie să abandoneze grijile casei în mîinile altora. De buna ei rînduială depind toate ale casei. Spre deosebire de femeia norodului, cucoana are un timp al ei: de paradă, de mers la cumpărături sau la plimbare, la șosea, la petrecere, în vizite, cu cafea, șerbet și narghilea.
Rep.: Iubirea dintre ei era posibilă?
C.V.G.: Iubirea are regulile ei, pe care toți cei din jur le cunosc și le respectă. Ea îi poate aduce împreună pe cei săraci și pe cei bogați, dar nu-i poate ține împreună. Poate fi cel mult o aventură.
Rep.: Ce i-ar fi dăruit el?
C.V.G.: El i-ar fi putut dărui multe oftaturi languroase pe sub sacnasiu, ceva muzică, dacă ar fi avut bani să tocmească taraful de lăutari, și multe iluzii…
Rep.: Dar ea?
C.V.G.: Ea ar fi putut să-i dăruiască o masă îmbelșugată cu 12 feluri odată, pe sofraua de abanos, l-ar fi poftit în patu-i cu cearșafuri de mătase, cînd dumnealui boierul nu este acasă…