E absolut uimitor că trăim – că încă trăim?! – într-o lume în care poți paria nu doar pe orice prostie benignă, dar până și pe faptul că începe sau nu un război, că invadează sau nu o țară altă țară. Și nu faptul în sine, că se poate paria, e frapant, ci faptul că o poți face legal. Și nu în vreo republică bananieră, ci în lumea care se pretinde a fi civilizată. E de-a dreptul halucinant!
Nici măcar nu mai discutăm despre un insider trading, de profitat de pe urma unor informații privilegiate prin pariuri la bursă, ci de pariuri directe pe război! Bursele au fost, de când lumea, manipulate. Au existat mereu, însă, reguli mai mult sau mai puțin dure sau laxe. A existat un joc de-a șoarecele și pisica între stat/autorități, care încercau să păstreze corectitudinea jocului economic, și hoți – șmecheri care, prin intermediul poziției și informațiilor pe care le dețineau, încercau să manipuleze piețele. Era și este, dacă se poate zice așa, part of the game: unii încercau să fure, autoritățile încercau să-i oprească iar lumea mergea înainte, sub aparența unui joc guvernat de reguli.
Au existat întotdeauna excepții. Poate nu la nivelul la care se întâmplă azi, când bursele se duc în sus și în jos cu viteză uluitoare, în funcție de ce mai behăie diliul planetar pe propria rețea socială ori la vreun eveniment public. Cu toate că și aici lucrurile par ieșite din orice registru acceptabil. Anul ăsta se împlinesc 250 de ani de la apariția statului care, în aproape totalitatea ultimului secol, a purtat mantaua de lider al lumii libere. Niciodată în tot sfertul ăsta de secol n-a existat în fruntea acestui stat un bufon mai mare ca actualul și niciunul dintre oamenii care au condus acea țară minunată n-a transformat funcția de președinte într-un vehicul de îmbogățire personală cum o face actualul. Estimările sunt la nivelul miliardelor de dolari, pentru el și familia lui, pe persoană fizică, iar asta în condițiile în care trăim într-o lumea a cripto-monedelor și averilor ascunse în gaură de șarpe. Probabil că cifra reală e mult, mult mai mare.
Și, cu toate astea, îmbogățirea bufonului planetar prin bursă, cripto-monede, merch sau cadouri primite nici măcar nu e cel mai grav lucru. Să poți paria pe un război mi se pare absolut ireal. Trăim cu adevărat o noapte a minții la nivel planetar. Căci, să zicem, băiatul ăsta, care se crede a very stable genius, decide într-o zi că nu-s destule cadourile, nu-s destule vânzările de produse branduite, că specula pe bursa petrolului nu e suficientă. De ce n-ar face niște bani și din război? Până la urmă, cine să poată paria mai corect pe un eveniment de genul ăsta decât cel care îl decide? Mă rog, nu el direct, ci un prieten de-al unui prieten, văr de-al treilea după un cumnat al uneia dintre fostele soții.
Astăzi, după declarațiile lui Marco Rubio, care a insistat în urmă cu o zi că nu e nevoie de ground troops pentru ca SUA să-și îndeplinească obiectivele în Iran, probabilitatea unei invazii terestre până în 31 martie e de doar 4%, conform Polymarket, platforma pe care și poți paria pe așa ceva. Până acum au fost jucați pe această proiecție tembelă aproape 5 milioane de dolari, conform aceleiași platforme. Timp mai e…
Cum dracu am ajuns noi ca planetă, sau cei care ne reprezintă și fac legi, să decidem că e în regulă să poți paria pe posibilitatea ca un război să înceapă sau nu? Cum poate așa ceva să fie legal și acceptat?