O fetiță de șapte ani cu handicap, caz rar de nanism, intră, sprijinindu-se într-un cadru pe rotile, în casa părinților adoptivi, Kristine și Michael Barnett. Aparent, o scenă înduioșătoare, plină de bucurie, compasiune și recunoștință, în care Natalia este primită cu brațele deschise în familia cuplului care mai are încă trei băieți.
Numai că, răsfățată de Michael și tolerată de Kristine, fata începe să spună minciuni sau să facă tot felul de năzdrăvănii, dînd vina pe alții, și se comportă din ce în ce mai obraznic, dovedindu-se a fi un copil-problemă. Chiar și pentru Kristine, care, după ce-a avut răbdare cu unul dintre băieți, ce dădea semne de autism, simte că are suficientă experiență pedagogică cît să se declare consultantă în parenting și o consideră o provocare profesională. Pierdută. Relația cu fiica vitregă, una de-a șoarecele și pisica, se degradează treptat de la antipatia reciprocă inițială la vorbe grele, amenințări și chiar gesturi violente. Încăpățînată, manipulatoare și rea, Natalia refuză să răspundă la întrebări despre trecut, nu reacționează pozitiv nici la recompensă, nici la pedeapsă, își terorizează mama și frații mai mari, se joacă periculos cu cuțitele sau sună la 911 ca să comande pizza.
Cei doi n-o pot returna agenției care a intermediat adopția pentru că firma tocmai a fost închisă. Era o afacere dubioasă, care promitea același copil mai multor familii, falsifica vîrsta de pe certificatele de naștere și făcea trafic cu minori, pentru cît mai mulți bani de la cît mai mulți posibili viitori părinți. Din cauză că Natalia s-a născut în Ucraina și a trecut dintr-un orfelinat în altul, lucrurile sînt încă și mai complicate, dosarul ei conținînd multe omisiuni în istoricul deja neclar.
La ceva timp după ce a primit-o în custodie, Kristine intră la bănuieli că Natalia n-ar avea șapte ani. Nici pe cei de-acasă, nici pe cei declarați în acte. Cînd îi descoperă, complet accidental, părul pubian și urme de sînge menstrual, suspiciunea devine certitudine – favorizată de aspectul fizic, fata pare a suferi de sindromul copilăriei veșnice. După un examen medical care constată că ar fi adultă, Barnett-ii conving un judecător să-i schimbe oficial vîrsta, îi închiriază un apartament, o mută forțat acolo și o lasă să se descurce singură în viață.
Asta ar fi versiunea celor doi părinți, actualmente divorțați, o melodramă cu titlu de articol de tabloid: Cum a divizat o familie pitica de 22 de ani care se prefăcea a fi copil. Dacă o asculți însă și pe Natalia, povestea se transformă într-un horror casnic: mama, narcisistă, obsedată de imaginea publică, s-a rușinat cu ea în fața străinilor și a abuzat-o emoțional, iar cei doi și-au neglijat îndatoririle de părinți și au abandonat-o, neajutorată, vulnerabilă și speriată, incapabilă să deschidă o conservă sau să pornească apa unui robinet prea strîns.
Ca într-o sală de judecată în care sînt audiate pe rînd părțile, Good American Family face procesul video al unui caz de adopție care a stîrnit ceva vîlvă în State. Avem și depozițiile apărării, și pe cele ale acuzării, fiecare cu argumentele ei: în primele episoade, cum s-au petrecut lucrurile din perspectiva părinților, în ultimele, ce susține Natalia că ar fi pățit. Verdictul rămîne în pronunțare. Ce s-a întîmplat cu adevărat în casa aia nu se știe exact. Etic și moral, tutorii au greșit, dar vina nu e doar a lor: ar trebui aduși în boxa acuzaților și cei responsabili de găurile unui sistem prin care, iată că și la americani, pot cădea victime.
Good American Family, 2025-?, dramatizarea unui caz real de adopție cu probleme, creat de Katie Robbins, opt episoade de 46-50 de minute, difuzat de Hulu, disponibil pe Disney+.