Caţavencii

Corina Șuteu: “România, colecția de brand-uri bitter sweet”

În direct, de la Bienala de la Veneția, despre una dintre cele mai comentate expuneri: Ghenie și “Camera lui Darwin”.

Reporter: Bienala. Cum stă România?

Corina Șuteu: România stă bine, fiindcă anul acesta Adrian Ghenie/ Darwin’s Room a fost considerată de toată presa internațională de specialitate, și nu numai, una dintre expozițiile cele mai bune, valoroase, de neratat. România stă însă și prost, fiindcă partenerii instituționali, care de altfel sînt și mandatați drept comisar și vicecomisar ai expozițiilor –Ministerul Culturii și ICR –, cei care ar trebui să asigure financiar major realizarea proiectelor din Pavilion, continuă să funcționeze șchiop, lipsit de eficiență și mai ales de viziune. Exemplu: contractul cu ministerul se semnează în aprilie pentru deschiderea expoziției în mai, banii sînt virați organizațiilor doar cu insistențe. La deschidere, însă, autoritățile vor să țină discursuri de asumare. Clasic…

Rep.: Păi, așa, ne tot lovim de Guvern. Prost și scump.

C.Ș.: Depinde ce gîndim ca fiind scump. Țări europene precum Austria, Franța sau Germania investesc foarte mult în exportul cultural. La fel fac China și Coreea. Faptul că sînt prost organizate de către România diverse “reprezentări” culturale de mare anvergură provine, cred, din aceea că mandatăm, de obicei, să se ocupe de ele oameni care nu se pricep și, atunci cînd, în fine, cineva dovedește că se pricepe – așa cum a fost cazul evenimentelor ICR, organizate sub conducerea lui H.-R. Patapievici –, politica intervine ca să reorganizeze balanța și să ne arunce din nou în incompetență. E un model destructiv, bine rodat. Așa cum spun francezii: “De ce să schimbi un model care funcționează?!”.

Rep.: Ce-i cu noi? De ce n-avem brand de țară?

C.Ș.: Dar avem brand de țară: Brâncuși, “Ciocîrlia”, țuica de prune, Cristi Puiu și Cristian Mungiu, Perjovschi și Ghenie, porțile maramureșene și slănina cu ceapă, designul vestimentar al Andreei Bădală și De ce bat clopotele, Mitică? al lui Pintilie, Caragiale și Eminescu… ce poate fi mai adaptat lumii conective de azi decît o asemenea combinație de “brand-uri” bitter sweet?

Exit mobile version