Cu el te poți certa politicos pe principii. Dar la o adică și el te face din vorbe, dacă vrei să-l lucrezi la acest capitol. Ca om de stînga, Costi Rogozanu are adversari puternici pe dreapta, dar nu-l înghit nici partidele de stînga.
Cristian Teodorescu: De ce nu ești de dreapta, Costi Rogozanu?
Costi Rogozanu: Am intrat liberal în lumea celor care votează și nu cuvîntă, la 18 ani. De la liberal , că așa era vibe-ul în ‘96, am fost apoi tras de realități (la realități pun și cărțile, nu doar job-uri, oamenii din jur etc.) spre stânga. Așa că după zece ani mi se părea de-a dreptul ridicol să nu fii de stînga într-o mare de rupți-în-cur care, în cazul cel mai bun, își schimbau prima oară mașina de spălat pentru că li se dăduse voie să facă un credit. Însă forța de propagandă de dreapta e prea mare. E de la sine înțeles că investitorul e sfînt și sîntem aprigi în a pune botul la măreața idee că, dacă ne facem toți antreprenori, rupem Europa. Așa că în ultimii zece ani mă tot mir de o chestie totuși logică: că vreo 20% de bine-înfipți iau tot caimacul capitalismului românesc și dup-aia îi și bălăcăresc pe ăilalți, cum că nu sînt destul de anticorupți, că iau salarii mici pentru că așa merită, că etc. Iar mulți dintre cei umiliți împrumută discursul învingătorilor, nu au alternativă, nu au încotro.
C.T.: Cum e cu „stînga de caviar” din care ești acuzat că ai face parte?
C.R.: Le doresc să mănînce tot caviarul disponibil în blocurile din Drumul Sării, capătul dinspre Petre Ispirescu-Ghencea. Să-l mănînce în rate, nu oricum.
C.T.: Dar cu dreapta de caviar cum e?
C.R.: Dreapta de caviar cere isteric să se micșoreze statul, să scadă taxele, să se privatizeze și balansoarul de sub fundul copiilor din parc. Adică sînt o dreaptă din topor, n-au nici măcar șiretenia ălora din Vest sau chiar din grupul Vișegrad. E o dreaptă întreținută cu privilegii și rente de la stat. Sau o ard oengistic, tot cu bani publici, propunînd, pe lîngă două fapte bune, și o sută de experimente economice de foc pentru ăia de muncesc. Un dreptaci caviar corect are locuințe mișto de la stat sau burse grase tot dinspre stat care l-ar face pe Soros să pălească de rușine.Cei mai aprigi libertarieni lucrează la BNR, n-ai văzut? Ăia, dacă ies pe piața liberă și dură pe care ne-o vînd nouă, rămîn în două zile și fără chiloți. În schimb, în jurul meu, mai toți oamenii de stînga veritabili pe care-i știu se zbat pe piața flexibilă și privată a muncii.
C.T.: Tineri care au plecat din România cu convingeri de dreapta au trecut pe stînga în străinătate. Ce crezi că le-a venit?
C.R.: Nu sînt pe cît de mulți ar trebui. Văd mulți tineri care se întorc gata votanți Le Pen sau care au trip-uri diasporeze gen Trump sau Clinton cu partea ei războinică sau ultra-pro-Wall Street. De ce? Pentru că vor să se ”integreze” rapid. Și atunci vorbesc rapid limba puterii de acolo, care e un amestec de xenofobie cu suspiciune anticorupție – adică beștelește alogenul și vei fi vătaf-șef. Modelul lor ar fi personajul lui Samuel L. Jackson din Django Unchained. Ca să biciuiești bine sclavii îți trebuie un fost sclav care să creadă că a fost ”alesul”. Și o zice și Marx într-un loc: dacă vrei unul să-i stoarcă zdravăn pe sărăcani, atunci alege ”meritocratic” și ”tehnocratic” unul din păturile de jos, și ăla face cu plăcere treaba murdară. N-ai văzut ce reprezentanți de fier dă România pe la FMI?
Sînt însă și tineri care chiar s-au dus acolo să învețe și pot acum să privească realitatea noastră altfel, cu mult mai mult sens. Ăștia sînt de stînga în majoritate. Prefer oricînd să citesc ce mai scriu un Cornel Ban, Florin Poenaru, Ștefan Guga sau alții decît să văd ritualurile de împerechere academică de dreapta unde închipuiți neopașoptiști par că au fost în Vest doar că să învețe ”valțul” cu Puterea.
Ca să lămurim și treaba cu anticorupția. În România se fură mult ilegal, dar în zilele noastre se fură enorm LEGAL (scuzați siluirea limbii române). Cu legi gata servite, cu deposedări de drepturi și proprietăți conform legilor aranjate pentru diverse grupuri de interese. De aia ce face DNA e o glumă. Cu cît se luptă mai mult împotriva corupției, cu atît ne simțim mai furați. E timpul să ne întrebăm de unde vine sentimentul ăsta.
C.T.: Știi ce mi se pare ciudat? Că grupul vostru de stînga nu s-a băgat în politică. N-ați fost invitați sau n-ați vrut voi?
C.R.: CriticAtac e un grup de rezistență într-un ocean de dreapta. PSD pupă multinaționalele în timp ce face concesii firave pentru angajații precari. Iar acum apără ”naționalul” doar pentru că se poartă prin Est. PSD e un partid conservator care apără afaceri așa cum își apără și ăia de la dreapta alt tip de afaceri. Sîntem prinși la mijloc. Nu doar noi. Cred că milioane de oameni, care simt că principala problemă stă în condițiile materiale în care trăiesc, se simt prinși la mijloc cînd văd că la noi se discută politic doar de ”valori înalte”, de facilități pentru capital și atît.
Înțelegem politica, știm că, dacă am intra în politica partinică, ne-am topi instantaneu într-o mare de ambiguități. Am enervat mult mai tare impostori ‘telectuali de dreapta sau presa mainstream de dreapta din poziția noastră de arbitri complet independenți decît dacă am fi făcut un partiduleț. Avem siguranța unei chestii simple, enunțate perfect de Alex Cistelecan: avem o țară de dreapta într-o realitate de stînga. Rămînem în realitate deocamdată.
C.T.: N. Manolescu v-a adus la România literară, pe tine și pe Luminița Marcu, să se audă acolo și vocile tinerilor critici. De ce v-a dat afară?
C.R.: Ohhooo, cui crezi că-i mai pasă? Eram, la 25 de ani, un tip mai teribilist decît acum. Ceream ceartă continuu pe teme literare, politice, teoretice, ce vrei tu, altfel înnebuneam de plictiseală – iar Manolescu era un foarte bun partener de ceartă și fusese un profesor care înghițea teorii fanteziste de la puțoi ambițioși. Îi mulțumesc că n-a rezistat provocării. Încerc să-l înțeleg: cine ar fi rezistat, în locul lui, ca unul să-i beștelească în bloc literatura în care credea? Dacă mă uit ce face acum la USR, aș zice că avea și o genă de baron local pe care n-o vedeam activată. Omul accepta ușor discuții în contradictoriu, era evident că-l stimulau și pe el idei noi sau nervi critici de la oameni de 20 de ani. A obosit repede. Însă binele fusese deja făcut. După ce Manolescu ți-a făcut un bine, încearcă să fugi. Urmează să încerce să repare ce-a făcut…
C.T.: Într-o vreme, disputele tale cu „păltinișenii” făceau prima pagină a ziarelor. Ați ajuns la un armistițiu tacit sau v-ați plictisit să vă mai luați în bețe?
C.R.: Le mai dau și acum cîte una, de control. Ei sînt într-o atît de evidentă impostură încît au început să-i beștelească și cei care le pupau mîna. Dar e evident că sînt în continuare un grup de putere, au rămas un nucleu dur conservator și au țeavă directă care-i leagă de sfera Puterii și de țeava finanțărilor. Interesant e că Dilema a ajuns în strînsă legătură și cu Trinitas, și cu zone mai hipsterești care caută veșminte noi pentru metehne vechi. GDS et comp. încep să arate ca o trupă de hip-hop ortodox. Dar, da, nu mai pot citi Pleșu sau Patapievici, așa cum nu mai pot vedea cap-coadă un film prost din anii ‘90 doar ca să rîd de el. Generațiile pe care le-au crescut sînt și mai violent de dreapta, sînt mulți oameni înfipți în zonele de putere guvernamentală sau ONG. Deci treaba rămîne valabilă: sînt traficanți de fluturași estetici și bîrfă politică, în timp ce în țara asta sărăcia ia cele mai discret-violente forme.
C.T.: Ce-ți pute și ce-ți place azi în România?
C.R.: O să fie și mai rău. Ne dispar drepturi pe care părinții noștri mult huliți, ”infectați” de comunism, le aveau, o să zicem săru’ mîna dacă vom mai fi primiți, vreo 50% din noi, într-un salon de spital de stat plin de bacterii, cum o fi el. Și-mi pute că ”elita” nu se organizează decît oportunist, cum să mai pupe o mînă de corporație sau de baștan local. Nici un apetit pentru revoltă progresistă. Toți visează un loc căldicel de unde să mai beștelească zece sărăcani.
C.T.: Crezi că la bătrînețe vei fi de dreapta, cum își explica Țuțea schimbarea sa la față?
C.R.: Țuțea a spus o tîmpenie. Că nu poți fi decît de dreapta la bătrînețe. Ce să zic, a beneficiat de un stat social bun, îngrijire medicală gratuită, acoperiș deasupra capului. După o perioadă în care a fost și persecutat, desigur. După o viață în care a simpatizat cu fasciști, și asta e sigur. Dar a murit cu drepturi cetățenești care azi nu mai sînt de la sine înțelese. Tinerii de dreapta de azi i-ar fi zis: nu-ți dăm masă gratis și pat de spital fără muncă, moșule. Să vezi ce devii de stînga și la 100 de ani cînd îți explică unul că trebuie să o iei cu perfuzia înfiptă în mînă spre casă, că n-ai muncit destul în viața asta. Ăștia cu case în rate, pensii incerte, job-uri de azi pe mîine trebuie să fie nebuni să și moară de dreapta, adică să cînte hiturile celor care i-au belit. E o chestie de minimă igienă: dacă tot te face praf un sistem, măcar nu-i ridica și osanale.