S-a săturat de televiziunile de știri. Nu mai apare pe sticlă. Dar nu s-a supărat pe lume. Costi Rogozanu și-a păstrat speranța. Vezi titlul interviului. Nu l-am întrebat cînd se va întîmpla asta. Anul viitor, nu cred, peste doi ani, nici atît. Peste douăzeci de ani, cum profețea Brucan? S-ar putea să n-ajungă.
Cristian Teodorescu: Ai fost la vot?
Costi Rogozanu: Nu. Din ultimele zece sesiuni de alegeri nu cred că am ajuns nici la jumătate. Tura asta nu aveam cum să votez pentru că nu aveam mutație la țară, unde m-am mutat de cîteva luni. Să bag 200 de kilometri pentru alegeri în „peroada“ asta pandemică? No fucking way.
C.T.: Ar fi trebuit amînate alegerile?
C.R.: Știi cum e? Nu am finanțat sistemul public de sănătate. Nu avem plasă socială cît de cît rezistentă. Nu avem mai nimic, nici empatie nu ne-a mai rămas. De aia e important ca autoritățile să ne mintă puțin, așa, terapeutic. Să mintă cu bune intenții. Să ne spună: bă, e posibil să muriți, dar ce putem noi să facem, facem. Uite, de exemplu, putem să amînăm dracu’ alegerile. Mi s-ar fi părut un gest de umanitate, mie mi-ar fi dat speranță. Acum e prea tîrziu. Sper că nu pregătesc vreo închidere totală de sărbători, că nu-i mai ascultă nici dracul.
C.T.: Apropo de prezența la vot, poate fi privită absența și ca un test de popularitate a lui Klaus Iohannis?
C.R.: Iohannis a reușit să-și distrugă al doilea mandat încă din timpul primului mandat. Știu, a fost votat zdrobitor în 2019. Însă a cîștigat chiar ca în bancul ăla, de unul singur și cu frică să nu iasă pe locul doi, cu o Dăncilă inertă și un Barna care-i lingea pantofii. Semnul derapajului complet a fost chiar campania prezidențială din 2019, scremută, chinuită, plină de isterici plătiți sau dornici să-i pupe mîna, și cu o presă anchilozată, incapabilă să-i pună întrebări ca lumea. Cînd am văzut cîtă putere a concentrat pe mînă, și asta sub o aură ridicolă de intangibil, am început „să privesc cu îngrijorare“. Știi vorba aia a lui Marx, „istoria se repetă, mai întîi ca tragedie, apoi ca farsă“. Ei, pe mine mă îngrijorează procesul invers, sînt destui care par la început niște glume, apoi se îmbolnăvesc de propria importanță și devin nocivi. A fost clar deci, pe 6 decembrie 2020, și un vot anti-Iohannis, asumat cumva de președintele care ne-a tocat nervii mărunt cu un soi de incantație continuă anti-PSD.
C.T.: Cine s-a dus să voteze de ce crezi că s-a dus?
C.R.: Au fost la vot vreo 32%. PSD a reușit să își mobilizeze o bună parte din nucleu, ceea ce e deja o reușită, după ce ani de zile votantul pesedist a fost demonizat sau demoralizat de tot felul de „mitraliere“ și discurs alunecos à la Dragnea. Au atras și voturi antiguvernare în general, poate au pierdut din prezență la votul vîrstnicilor, din cauza COVID. PNL și-a cîștigat procentele în bazinele dure liberale, mai ales în Ardeal, în restul țării a cîștigat pentru că era deja la guvernare – o funcție colo, o promisiune de buget dincolo. Vă dați seama că au luat 25% în măsura în care se știa deja că vor fi la putere? A fost unul dintre paradoxurile care nu au atras lumea la vot: la ce să mă duc la vot dacă tot ăștia ies și îmi spun și că se știe guvernul, e PNL-USR și ce s-o mai găsi. De altfel, ce crezi că au făcut toată campania, au negociat funcțiile. Acum se reglează doar detaliile. Mă uit în Vrancea, de exemplu, unde știu mai bine lucrurile, e clar că Ion Ștefan, ministrul Dezvoltării, fluturînd prin fața primarilor fonduri guvernamentale sau facturi de plată la sfîrșit de an, a adus voturi mai mult decît charisma lui gîngavă. USR a cîștigat o halcă din urbanul mare, dar tot urbanul mare, ăla fără vize de flotant, le-a adus și deservicii. Alegerile parlamentare te țin strîns legat de domiciliul din buletin. Nu prea e corect.
C.T.: Și cine a stat acasă de ce a stat?
C.R.: S-a stat acasă de frica virusului. S-a stat acasă din indiferență. S-a stat acasă și din nemulțumirea față de partide. Și, dacă te uiți pe programe, e jale. Un partid precum USR propunea privatizarea Sănătății, PNL a încercat deja acum mai puțin de un an să o facă (vezi scandalul de lobby pe față cu ministrul Costache); și PSD are stilul de a urma tendințele astea, dar cu pași mai mărunți. Dacă nici în an de pandemie, cu spitalele în piuneze, nu are nimeni chef să fie „populist“ în sensul bun, pe tema Sănătății, de ce te-ai urni din casă?
C.T.: Te așteptai la rezultele astea?
C.R.: Mă așteptam să cîștige PSD, ca reacție la o guvernare haotică. Românii au fost, de fapt, foarte înțelegători. M-am mirat și eu, în primul lockdown, ce concetățeni cuminți am. Nimeni n-a cerut PNL să ne salveze complet de COVID, dar au fost măsuri și atitudini complet haotice care au enervat.
C.T.: Ce zici de A.U.R., că să-i zic AUR nu-mi vine?
C.R.: Văd că la modă e să spui acuma că AUR e un fragment din vechiul electorat PSD. Nu doar. AUR a folosit mai multe sloganuri la modă lansate de dreapta, de USR sau PNL. AUR e și Rareș Bogdan, e și Iohannis cînd urlă că fură PSD Ardealul și-l duce la unguri, e și Corlățean de la PSD, e și Caramitru de la USR, e și Neamțu de la PMP. Atenție, foștii peremiști sînt diferiți de votantul AUR de tip nou, care a început să se activeze online, alături de tot soiul de facțiuni de dreapta, încă de la Referendumul pentru Familie sau de la protestele anticorupție din Piața Victoriei. Asta e, oamenii frumoși, tineri și liberi nu erau toți corporatiști simpatici. Nu erau nici prea liberi, ba chiar băteau cîmpii extremei drepte cu grație. Îmi place că au preluat aia cu „fără hoți“, dar e plin de dubioși și în partidul ăla. Și îmi mai place de mor că au tot felul de griji: masca, vaccinul, sexul neutru, moaștele, dar n-au nici o grijă economică. Nici social nu-i îngrijorează nimic. Ți-e foame? Bea un ceai de brusture dacic, dă-i cu acetonă retorică pe unghiile de la picioarele femeilor și gata, trece. Partea nasoală e că vor tot trage spre dreapta și restul. Că așa e politicianul de pripas. El nu are ideologie, el se ia după ce e la modă. Se poartă extremismul de dreapta? Gata, se execută. AUR are un puternic aer artificial. Mă uitam pe harta votului și mă intriga cum ieșeau cu un același procent mare în vreo 20-30 de județe. Procentele nu fluctuau prea tare, ca la PSD, USR sau PNL. Nu, ei au strîns, cu excepția sudului, în jur de 9-10%. Au luat ceva mai mult acolo unde au făcut scandal recent, Iași cu moaștele, Alba Iulia cu 1 Decembrie. Pe de o parte, se datorează „țintirii“ de care sînt capabile reclamele pe Facebook și Google. E un simptom deja verificat la alții – vezi scandalul Cambridge Analytica; nu e ceva misterios, e o metodă de ghiolban cu putere tehnologică, avem atîta Internet și îl folosim la spălări individuale (sau în grupuri restrînse) pe creier. Iar bani de reclamă au fost, că am văzut că se filmau cu tot felul de milionari daco-geți precum Bobby Păunescu. Internetul nu a mai fost al dreptei europeniste ca în 2016. Au intrat și trumpiștii de Est în schemă. De cealaltă parte, sînt un efect a zeci de milioane de euro aruncați pe naționalisme incerte, cu parfum de extremă dreapta, de către statul român. Din nou, mai întîi au fost glumele de serbări în ițari sau petreceri hipsterești cu tulnic și dup-aia a venit aspectul tragic: partid cu discurs neolegionar în Parlament.
C.T.: Am crezut pînă în ultima clipă că PMP-ul lui Băsescu se scoate cu voturile din Republica Moldova. Tu?
C.R.: Tot AUR i-a făcut și pe ăștia, ei i-au scos din Parlament. Am auzit multe prostii spuse și despre diaspora care a votat copios cu AUR. Păi, cine a alimentat, tot cu bani publici, o dreaptă furibundă și în afară? Nu tot diverse instituții de pe aici? Cei care au mers la vot acolo sînt cei deja așezați, cu o situație stabilă care, o să te miri, sînt zdravăn antimigranți, anticorectitudine politică, sînt ultraconservatori. Că așa e migrantul, începe să-și iubească fix călăul xenofob din țara-gazdă. Sînt destui care îl iubesc și pe Salvini, și pe Vox în Spania, e reacția lor la valurile noi de migranți care vin în Vest și le amenință bruma de stabilitate.
C.T.: Patru ani cu zdruncinături, ca pe vremuri cu CDR-ul, sau anticipate?
C.R.: Anticipate? Nu cred. Zdruncinături, clar. CDR a luat niște măsuri foarte dure tocmai pentru că era o oaste de strînsură. Se întreceau în cine să fie mai biciul neoliberal al privatizării. Am impresia că avem și acum un astfel de populism, la care pune botul și o parte din lumea care se crede bună și educată. Deci, la cel mai mic semn de criză, mă aștept la propuneri de tăieri, liberalizări și tot tacîmul.
C.T.: La ce post, posturi de televiziune te mai uiți?
C.R.: Am ajuns la luxul să nu mă mai uit. Toată lumea e „streaming“ acum. TV-ul îl consum prin Facebook, gata montat de rețele sociale virtuale. M-am uitat puțin la serialul ăla cu șahul de pe Netflix. Dar, pe la episodul doi, am zis să-mi valorific cum trebuie timpul și m-am dus să joc o tablă în sat cu domnii Moise, Teodor și Iulian. 1 leu linia.
C.T.: Cum se poate imuniza omul de virușii minciunilor de pe net?
C.R.: Ai văzut că imaginea favorită, mai ales a vitejilor care n-au teamă de COVID, e că „lasă că ne imunizăm în turmă“. În momentul ăla mă și văd alergînd în turmele alea imense de bivoli de pe National Geographic. Unul mai cade, pe altul de pe margine îl prinde leul, dar cînd se ridică drona, turma pare veselă așa, pare că se zbenguie. Nu există imunizare de turmă nici pe net. Ești doar tu cu ecranul. Și, cînd te uiți în camera de Zoom sau cînd îți auzi vocea rezonînd, nici măcar pe tine nu te recunoști. Există însă un consum responsabil al minciunilor. Nu te poți apăra cu educație și istețime? Învață-te măcar să nu te duci după prima fentă, ca bivolul. Turma e formată de indivizi haotici care se împing unii pe alții într-o direcție. Rămîn cu speranța că ne găsim resurse să trecem de la „turmă“ la „societate“. Știi, turma pe marginea prăpastiei nu e o imagine prea optimistă.