Nimic mai înduioșător decât să-i vezi zilnic în presă pe cei din PNL spunând că pentru ei impozitarea unică este o linie roșie. Pe creier, unde? Nici nu mai contează că România nu are impozitare unică din moment ce sunt diferite procentele pe venit, pe profit, pe dividende etc. Chiar nu mai contează că oamenii trăiesc în lumea păpușilor din capul lor. Halucinant este că nimic, dar nimic nu le mai susține desenele animate în care trăiesc. FMI ne vorbește de impozitare progresivă de trei ani de zile, realitatea economică europeană e una a impozitării progresive, iar inegalitățile din România – printre cele mai mari din UE – ne împing spre o altă așezare a impozitării. Cu toate acestea, câțiva analfabeți din punct de vedere economic apar zilnic în presă și își pocnesc creierele în direcția cotei unice. Nu sunt contraziși, nu zic ce mai înseamnă azi cota asta în România, nu detaliază, doar mănâncă la infinit același rahat care, în mintea lor, e ceva fundamental. Până și Stolojan e enervat – ceea ce, să fim serioși, e un lucru rar și amuzant în același timp: „PNL, partid din care fac și eu parte, are și el o mantră, să nu renunțăm la cota unică. (…) A sosit timpul să modificăm cota unică în această etapă. Eu am susținut-o în 2005 și aveam în minte foarte limpede ceea ce mulți dintre colegii mei aveau atunci în minte, anume că această cotă unică își va produce efectul benefic până la recuperarea decalajelor“.
Nu, pentru liberalii noștri habarniști nu a sosit momentul. Pentru ei este, în continuare, momentul în care devin din penibili și mai penibili.