Lui Băsescu i s-a pus acum pe Lasconi. E fan. Bineînțeles, a făcut această pasiune în virtutea unor valori și-a binelui general. Adică fix ce trăgea prin popou atunci când avea puterea. Acum, ca europarlamentar comentator pensionar, a redevenit rezonabil, chiar face analize pertinente.
Că noi ne mirăm mereu: „Dom’le, cum îi schimbă funcția pe unii!“. Iată cazul în care lipsa funcției îi schimbă la loc. Abia asta arată ce infinită dihanie pusă în slujba răului a fost individul. Nu, nu și-a pierdut mințile, a fost manevră. PDL-ul a fost deci o „faptă” făcută cu premeditare, Udrea a fost folosită în cunoștință de cauză și tot așa. Mă gândesc la acești colegi europarlamentari: Blaga și Băsescu, fiecare intrat în Parlamentul European pe alte filiere, cumva scoși din țară în alte ambalaje, trecuți granița noaptea, cu șpagă la vameși.
Mă gândeam: oare e bine să-l mai vedem pe acest individ la TV dând verdicte despre prezent? Oare nu ar fi mai bine, în prealabil, să vedem un interviu amplu despre epoca pe care a reprezentat-o? De fiecare dată când îl văd am impresia că toți cei prezenți se abțin să vorbească despre ceea ce ar trebui cu adevărat discutat: despre creatura turnătoare la Securitate care a condus România zece ani de zile.