Auzindu-l pe doctorul Ponta cum își asmute dobermanii Corpului de Control al Guvernului împotriva profesorilor care au primit daruri de Crăciun și-și peticesc salariile cu ajutorul meditațiilor, mi l-am închipuit pe junele procuror descinzînd acum două mii de ani în staulul de la Bethleem, ca să confiște aurul, smirna și tămîia magilor și să-i întocmească Fecioarei Maria acte de trimitere în judecată pentru primire de foloase necuvenite.
Condamnați de societatea de consum din estul Europei să trăiască din cutia milei și să oficieze slujba lor laică în genunchi, pe cojile de nucă ale bugetului destinat învățămîntului și culturii, dascălii români din peșterile sătești și din lăcașurile de golănie bucureșteană fost-au tîrîți de-a valma în noroi, precum medicii de pe vremea lui Stalin, de tsunami-ul mediatic provocat de atitudinea absolut scîrboasă a unei educatoare cu vocație de gardiancă la școala de corecție.
Căci dincolo de meschinăria legată de pușculița clasei și de cadourile din șoșonii femeii de serviciu și-ai directoarei, inadecvarea cu meseria îngerească pe care și-o alesese era strigătoare la cer în cazul acelei maștere.
Reacția pompieristică a Guvernului de a arunca anatema asupra profesorilor, ținînd de acum încolo școlile sub observație aidoma peștilor care filează fetele ce-și ascund banii la jartea pe linia de centură, demonstrează încă o dată cît de nocivă e combinația dintre o chelie socialistă și o tichie liberală care-ți alunecă pe ochi.
Fiindcă nu oricine își poate potrivi bătăile inimii cu inimile a treizeci de copii, în loc să se caute o metodă de-a controla capacitatea de a-și iubi aproapele a educatorilor înainte de-a intra în învățămînt, s-a decis să le fie controlate buzunarele cînd ies de la școală, să crească suspiciunea pe cap de locuitor și să fie prostimea mulțumită că-n țara asta s-au cam închis ghișeele unde se distribuie compasiunea și vorba bună.