Lucy are coșmaruri populate cu tot felul de imagini violente și se trezește în fiecare noapte la 3,33. Nici la 3,32, nici la 3,34 – fix la 3,33, ca și cum ceasul său biologic ar avea o alarmă setată la jumătate din ora și numărul diavolului. Problema e că, și pe timp de zi, tipa asta care lucrează la Servicii Sociale, departamentul Protecția minorilor, are din cînd în cînd viziuni neobișnuite, trăite parcă într-o altă viață. Nu-i singura persoană cu deranjamente psihice în casa din care l-a ejectat pe soțul superficial, neimplicat în creșterea lui Isaac, puștiul lor de opt ani: complet absent, fără reacții emoționale și sentimente, copilul are și el un comportament bizar – vorbește cu oameni care nu sînt prezenți șinu știe ce-i real și ce nu. Se pare că insomniaca sa mamă i-a donat păsărelele moștenite din familie, de la bunica schizofrenică diagnosticată cu demență în fază avansată, care, la fel ca nepotu-său, se conversează cu prietenii imaginari așezați pe scaunele goale din sufragerie. Trei generații de defecți la mansardă în căutarea unui psihiatru competent, ar cataloga cineva sănătos la cap întreaga situație.
Numai că ciudățenii dintr-astea nu se întîmplă doar în creierul lor. După ce numele lui Lucy apare scris pe peretele camerei unui localnic găsit într-o baltă de sînge, iar partenerul unei cliente de-ale ei este înjunghiat mortal în fața ușii prietenei sale, Isaac dispare de acasă, răpit de un necunoscut. Aha, își zice detectivul obsedat de caz, trebuie să fie mîna aceluiași criminal. Vînat și prins și cu ajutorul lui Lucy, căreia i se năzar tot felul de informații (culmea, adevărate și perfect utile), individul, un personaj enigmatic și omniscient pentru care viitorul nu are secrete, va dezvălui la interogatoriu niște chestii incredibile care mai mult complică decît clarifică lucrurile.
Orice se poate spune despre The Devil’s Hour, dar nu c-ar fi predictibil. Și asta nu e neapărat o calitate. Oricît de atent ai fi la acțiune, ca să înțelegi cît de cît cine ce face, cînd și de ce, trebuie să revezi totul de la început, recuperînd parțial detaliile omise la prima vizionare. O dată din cauza faptului că montajul folosește secvențe decupate aleatoriu din trecut și viitor, dificil de pus cap la cap cînd îți sînt livrate rapid, fără legătură cu ceea ce știi deja, apoi pentru că întregul scenariu umplut cu fragmente de flashback-uri, ghicitori paradoxale, indicii aparent nesemnificative și alte faze pe moment inexplicabile te ține intenționat dezorientat ca să mărească artificial nedumerirea. Cu cît știi mai puțin, cu atît ești mai pierdut în puzzle-ul metafizic din care lipsește piesa principală, adăugată abia la sfîrșit.
Ultimul episod al acestui Donnie Darko britanic se termină mult prea abrupt ca să nu aibă o continuare într-un sezon 2. Chiar dacă în ultimele zeci de secunde primești cheia de descifrare a misterului, destule aspecte ale poveștii rămîn încă nelămurite. Și, probabil, vor rămîne așa, pentru mulți dintre cei care, enervați de joaca asta de-a pisica cu șoarecele cu răbdarea lor, or să dea sign-out definitiv de pe platformă.
The Devil’s Hour, 2022-, thriller psihologic cu accente paranormale, creat de Tom Moran, șase episoade de 57-59 de minute, difuzat de Amazon Prime Video.
