„Reformiștii” este moțiunea și Macovei este omul cu care crede Preda că va cîștiga la alegerile din PDL.
Reporter: Lașitatea bărbaților. De ce Monica Macovei candidat și nu Cristian Preda?
Cristian Preda: Nu e vorba despre lașitate și cu atît mai puțin despre gen. În acest moment, Macovei susține și ideea unei schimbări radicale de stil, ca și nevoia de a apăra statul de drept. Așa cum s-a văzut în ultimele luni, ambele sînt importante. Publicul de dreapta așteaptă un alt mod de a face politică, fiindcă PDL a rămas înțepenit în cultura partidelor din 1990. Pe de altă parte, nu cred că momentul meu a venit încă, mai ales că, fiind și democrat, și liberal, mă situez la centru. Deocamdată, se caută radicali, nu moderați. Dar nu voi lipsi din confruntarea grea pe care o vom avea cu USL în 2014. Această bătălie e legată de domnia legii și de atașamentul european.
Rep.: Intelectualii sînt zero-n PDL. De ce nu conving creierul și intransigența?
C.P.: Inițial, influența noastră publică a fost mai mare în afara PDL decît înăuntrul lui. Eram obișnuiți să vorbim societății, fără a fi filtrați de partid. Dar, încet-încet, membrii PDL au început să ne susțină. Ne spun, și Monicăi, și lui Doru Baconschi, și lui Sever, și lui Papahagi și – cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă – îmi spun și mie că au încredere în reformiști, că e nevoie să candidăm. Fiecare dintre noi a primit, de pildă, sfatul de a intra în cursa prezidențială. Mai e ceva: după ce am anunțat moțiunea Reformiștii, ne-au căutat mulți oameni care ne-au spus: mă înscriu, ca să pot vota Macovei. Nu-i rău… N-am auzit să fi cerut cineva să intre în PDL, fericit că l-ar putea vota pe Blaga peste cîteva zile.
Rep.: Moare PDL. Între două capricii băsesciene. Ce defecte au "dizgrațiatul" lui Băse și "grația lui Băse"?
C.P.: "Moartea PDL" e, vorba lui Mark Twain, o exagerare. Dar dacă nu vom găsi un compromis, PDL se va scinda. PP-DD va deveni astfel cel mai important partid de opoziție. E ceva matematic. Iar atunci nu va mai fi timp pentru analiza defectelor și a calităților. Politica e mai cinică decît o descrie presa. Nu ghilotina taie acum capete în politică. A lăsat locul opiniei. O carieră poate fi frîntă de pe o zi pe alta. E suficient un cuvînt. De fapt, în acest fel învățăm că fiecare cuvînt contează.
Rep.: Ce-nseamnă, în simbolistica umană, faptul că Nuțu Cămătaru și-a luat leu?
C.P.: Infractorii sînt vedete. Sînt știuți mai bine decît scriitorii și artiștii. Cred că știrea cu ursul acestui Nuțu Cămătaru a fost mai răspîndită decît știrea că Netzer a luat Ursul de Aur la Berlin. E ceva ireversibil în vedetizare? Nu cred.
Rep.: Ce animal vi se potrivește ca semn de putere europarlamentară?
C.P.: Dacă e vorba despre politică și animale, Machiavelli e referința! El zicea că puterea are nevoie de discernămîntul vulpii, ca și de frica pe care o inspiră leul. Între timp, principele a fost îmblînzit, așa că la Parlament sîntem consensuali. Cine ridică tonul în hemiciclul de la Strasbourg e privit ca un barbar.
Rep.: Ce facem, dom’le, cu Rapidul?
C.P.: Nu mă mai uit la ei! Gata, e prea mult. Cîtă vreme Mitică Dragomir & Co. vor face legea în fotbal, eu nu mai merg la meci și nu mai deschid televizorul pentru fotbal.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013