Insuportabil pentru Blaga & co. Astăzi suspendat. Pentru șase luni.
Reporter: Pierzi bani mulți, pierzi postul de europarlamentar. De ce n-ai fost mai maleabil cu PDL?
Cristian Preda: Așa cred eu că trebuie să faci politică. Dacă ai ceva de spus, spune-o! Nu poți avea dreptate mereu, e clar. Dar dacă stai în banca ta și taci, de ce ai mai vrut să faci politică? Cine vorbește liber acceptă, de fapt, că greșește. La mijloc e și ceva de ordin mai general: mulți se tem să-și critice șefii. Culmea e că eu l-am criticat pe Blaga pentru că nu făcea regulamentul guvernului din umbră, iar în ziua cînd m-au dat afară au aprobat – ghici ce? – regulamentul ăsta!
Rep.: PDL este un partid ce nu poate sări peste umbra sa, tu poți să-ți depășești limitele?
C.P.: Limite? Da, cred că știu unele dintre ele. De pildă, mi-e foarte greu să pun loialitatea deasupra bunului-simț. De-asta am și criticat decizii luate de Boc sau de miniștrii săi. Atunci mă apostrofau colegii din PDL. Cînd m-am arătat loial taberei mele, am fost înjurat în Obor sau prin metrou. În ajun de Crăciun, m-a luat la întrebări o pensionară, care mi-a spus că n-ar trebui să mai ies din casă, fiindcă am trădat patria. "De ce?", am întrebat. "Fiindcă nu l-ai susținut pe Ponta, ci pe marinar!" Ăsta e rezultatul propagandei USL. Culmea e că și înainte de ședința în care PDL a propus sancționarea mea, m-a oprit un malac pe stradă, în față la Odeon, și mi-a dat doi pumni peste ceafă pentru… decizia de recalculare a pensiilor militarilor. N-a fost tocmai cea mai bună zi a mea.
Rep.: România e stearpă. N-are lider pentru președinția de anul viitor. Alegem răul cel mic?
C.P.: Crin a arătat ce poate cînd a fost interimar. A fost mai partizan decît i-a reproșat el însuși lui Băsescu că ar fi fost vreodată. Nici un președinte nu a reușit să unească națiunea. Asta ar trebui să fie, de fapt, fișa postului. Poate la anul, cine știe? S-ar putea ajunge mai ușor la asta dacă președintele ar avea un singur mandat. Grija realegerii te face partizan.
Rep.: Ești profesor universitar. Ai vreo vină în dezastrul din învățămîntul românesc?
C.P.: Predau din '92 la Universitate și am căutat să fiu sever, dar corect. Am făcut și eu ce mi-a plăcut la profesorii pe care i-am admirat. Nu era respectat dascălul care dădea note ușor și care nedreptățea pe cîte unul, ci acela care era corect, dînd 6 cui era de 6, și 9 cui era de 9 și picînd, evident, loazele. Discernămîntul e unul dintre lucrurile cele mai importante de predat în școală. Vorbesc despre asta fiindcă, după mine, haosul din sistem e produs de subfinanțarea cronică și de lipsa de discernămînt, care aproape s-a generalizat. Instituțional, am lucrat cu Băsescu "Pactul pentru educație". Cred și acum că ar trebui să alocăm 6% din PIB pentru educație. Cum nici un partid nu s-a ținut de cuvînt, ar trebui să punem procentul ăsta în Constituție. Ar fi și un motiv ca lumea să vină la vot. În 2003, mulți au venit la revizuire pentru a valida desființarea serviciului militar obligatoriu. Acum, cred că ar putea veni pentru mai mulți bani în educație.
Rep.: Ce film mișto ai văzut în ultimul timp? Te poți psihanaliza și să-mi spui de ce e mișto?
C.P.: Mi-a plăcut versiunea recentă din Marele Gatsby, dar am văzut și varianta din '74, cu Mia Farrow și Redford. Nu e nevoie, cred, de psihanaliză ca să știi de ce-ți place Scott Fitzgerald sau de ce poți aprecia și filme realizate cînd erai copil, dar și cînd dai interviuri pentru Cațavencii. Sau poate că e, dar – vezi! – asta e altă limită a mea: n-am înțeles niciodată psihanaliza altfel decît ca terapie. Iar terapia e mută în fața artei.
