S-a luat de Prigoană a lui Udrea. Şi-a luat eliminarea din partid. Faza de propunere.
Reporter: Le-ai zis-o! Ţi-ai luat-o?
Cristian Preda: Discursul meu e în general raţional şi chibzuit. De data asta a fost raţional, dar calculul a fost greşit. Fiindcă nu voiam să fiu exclus. Cînd critic, nu vreau să pierdem, ci să cîştigăm încredere. Spun, de fapt, ceea ce resimte electoratul pe care îl reprezint. Cred că orice politician trebuie să aibă în minte profilul cetăţenilor al căror deputat e. Nu pornind de la interesele, ci de la judecata lor. Eu caut să-i reprezint pe cei cu educaţie peste medie, care lucrează în privat, dar şi la stat, care detestă corupţia şi aranjamentele oneroase, dar sînt optimişti în privinţa viitorului şi apreciază mai mult libertatea decît egalitatea. Alţii pun accentele diferit. Partidul e o sinteză. Mi-e imposibil să-i reprezint şi pe Mitică Dragomir, şi pe Eugen Istodor.
Rep.: Îţi vei „înghiţi“ limba doar pentru un amărît de loc în PDL?
C. P.: Propunerea BPN va fi judecată într-un Consiliu Naţional. Nu ştiu cînd se va reuni. Voi continua să susţin aceleaşi idei. Şi dacă mă vor da afară, şi dacă în Consiliul Naţional se va judeca altfel decît a decis BPN. Pe de altă parte, am învăţat deja un lucru din experienţa asta. Luîndu-mi apărarea, Valeriu Stoica a spus-o foarte bine: politica e joc de echipă. Are dreptate. Nenorocirea e că am fost întotdeauna mai bun la tenis decît la fotbal…
Rep.: În politică există demnitate?
C.P.: Da, dar ea funcţionează într-un mediu în care valorile dominante sînt altele. În plus, atunci cînd o organizaţie e în criză, unii preferă loialitatea tăcută, iar alţii pleacă pur şi simplu. Eu am adoptat altă atitudine: am spus de fiecare dată ce credeam că nu e în regulă. Nu sînt smerit faţă de şefi. Am fost eu însumi şef şi toată lumea care a lucrat cu mine a înţeles că nu suport linguşeala şi slugărnicia. Studenţii de zece sînt cei care mă critică, nu cei care îmi recită cursul.
Rep.: Ce-ţi mai trebuie? Nu cumva ai fost lacom în viaţa ta, tu, ditamai profesorul universitar?
C.P.: Da, sînt lacom de… autenticitate. Mă enervează politicienii care sulemenesc realitatea, chinuindu-se, de fapt, să pară altceva decît sînt. Fardul pică repede. Profesorii au locul lor în politică. Fără a fi neapărat pedagogi. După ce BPN a propus excluderea, m-a oprit o doamnă pe stradă: „Ce faceţi, dom’ Preda, le daţi o lecţie?“. „Sînt profesor doar la facultate“, am răspuns eu. Pe de altă parte, n-am resimţit niciodată atîta solidaritate ca acum. Dar n-am să mă victimizez. Ştiu că unii au aşteptat să mă vadă în acest rol. Nu cred însă în ghilotine. Nici pentru alţii, dar nici pentru mine.