Anul 2011 a fost unul de criză. O criză în care, aşa cum însuşi premierul Boc a decretat, instituţiile statului aveau să o lase mai uşor cu cheltuielile. Indicaţia a fost clară: fără cumpărături anapoda, fără bani aruncaţi pe maşini, mobilier şi alte cele. Romsilva, instituţie conştiincioasă, s-a conformat şi n-a organizat nici o mare achiziţie. În schimb, a organizat multe, foarte multe achiziţii mici. Adică, unde înainte aveam parte de contracte-cadru, la nivel naţional, cum au fost achiziţiile a sute de gipane la APIA ori Garda de Mediu, în cadrul unor licitaţii cu cîntec şi caiete de sarcini cu dedicaţie, Romsilva s-a adaptat şi a dat liber fiecărei Direcţii Silvice să-şi achiziţioneze, la nivel local, tot ce are nevoie. Rezultatul: 216 autoturisme nou-nouţe şi 12.924.162 RON cheltuiţi pe ele.
Mai scump, dar şi mai diversificat. Bonus: merţan pentru şefi
Faptul că fiecare direcţie silvică şi-a făcut propriile cumpărături, după necesităţi, căci bugetul ar fi suportat probabil şi mai mult, a avut avantaje şi dezavantaje. Spre exemplu, dacă ar fi existat un contract-cadru, la nivelul întregii Romsilva, preţul obţinut ar fi putut fi mult mai mic, cu reduceri şi discount-uri implicite, dată fiind valoarea mare a contractului. Pe de altă parte însă, n-ar mai fi existat posibilitatea ca unii şefi de Direcţii să-şi cumpere gipanul dorit, străinez şi cu dotări suplimentare. Şi nici n-ar mai fi putut face achiziţia de la un SRL prieten, prin negociere directă, fără licitaţie şi alte bătăi de cap. Pentru că, deşi din cele peste 200 de autoturisme achiziţionate, majoritatea sînt Dacia Duster, există şi multe cazuri în care s-au cumpărat Skoda Octavia, Volkswagen Passat, Renault Fluence, Mitsubishi L200, Skoda Yeti, Toyota Land Cruiser, Toyota Rav4 sau chiar un merţan de 240.000 RON, cumpărat prin cerere de oferte, pentru sediul central.
Nu-i licitaţie ca negocierea ori achiziţia directă
Dacă tot au avut mînă liberă la cumpărături, multe dintre Direcţiile Silvice nu s-au mai obosit să organizeze licitaţii publice, să mai facă anunţuri şi nici măcare să negocieze cu mai mulţi dealeri de autoturisme. Au mers la sigur, unde ştiau ei că e mai bine, şi au cumpărat maşini aşa cum un om normal îşi cumpără fructe de la piaţă. Chestia asta a făcut ca Daciile Duster achiziţionate în Hunedoara să fie mai scumpe decît cele din Dolj, iar cele din Maramureş mai ieftine decît cele de la Cluj. În mod normal şi firesc, cele mai multe autoturisme – 9 Toyota Rav4 în valoare de 1.167.253 RON, 8 Dacia Duster în valoare de 470.491 RON şi un Mercedes în valoare de 240.000 RON – au fost achiziţionate pentru sediul din centrul Bucureştiului. Prin cerere de oferte şi negociere fără anunţ de participare. Că doar terenul accidentat din Bucureşti face ca gipanul să fie indispensabil şefilor de pădurari.
Romsilva are o justificare: nu se mai putea fără maşini noi
Dacă stai să auzi justificarea celor de la Romsilva privind achiziţiile maşinilor, mai că îţi vine să verşi o lacrimă pentru sărmanii pădurari şi condiţiile vitrege în care muncesc. Adică, zic cei de la Romsilva, „parcul auto actual, constînd în maşini de teren şi oraş, este depăşit“. În plus, „datorită specificului activităţii desfăşurate, mobilitatea în teren reprezintă un punct strategic“, în timp ce parcul auto existent, înainte de achiziţiile astea, era total depăşit, ultima achiziţie majoră făcută de Romsilva datînd din 2006. Normal, din 2006 şi pînă acum s-au mai cumpărat maşini, dar nu la nivelul acesta. Iar cu maşini vechi de 5 ani nu se dau nici pădurarii de la ocoalele silvice private, darămite cei de la Romsilva. Ca să nu mai vorbim de faptul că la ultima inventariere, din 1 ianuarie 2011, s-a constatat că „o parte din autoturisme – 698 de Dacii şi 285 ARO – practic nu se mai produc în prezent“ şi, prin urmare, nu pot fi reparate. Or, dacă tot erau atît de necesare maşini noi, în toate cele 42 de unităţi ale Romsilva, puteau măcar să le cumpere la pachet, să mai salveze o reducere şi un discount.
