De fiecare dată, în perioadele mai complicate din punct de vedere politic, economic sau social, trebuie scos din joben câte un țap ispășitor. PSD-ul l-a scos pe Soros, profitând și de curentul lansat în SUA. Dreapta românească i-a scos pe ruși, din acel joben generos al campaniei electorale pe care-l folosește fără sfială de câțiva ani. Dar, oricât ar agita taberele, nici rușii și nici Soros nu sunt de ajuns atunci când vine vorba despre lucruri cu adevărat grele. Cum ar fi Justiția. Se știe că nici rușii și nici Soros nu se bagă peste Justiție. Ei lucrează cu presa ticăloșită, cu fraierii manipulați din piețe, cu formatorii de opinie. Așa că trebuie să existe și cineva care să fie de vină atunci când Justiția o dă în bară. E nevoie de un țap ispășitor pe termen lung, care se arată azi și va fi cu adevărat învinovățit peste luni sau ani, atunci când se va sparge buboiul.
Ei bine, procurorii DNA au scos, aproape pe nesimțite, din propria lor cutiuță magică exact dușmanul de care va fi nevoie în curând: masoneria.
Chestorul Liviu Popa (fost șef al Poliției Române) și judecătorul Ovidiu Daniel Galea de la Tribunalul Bihor sunt acuzați că sunt membri ai masoneriei și că nu au declarat acest lucru în declarația de interese. Cele două fapte, adică apartenența la masonerie și nedeclararea acestei apartenențe în declarația de interese, ar constitui, conform procurorilor, infracțiunea de fals.
Procesul, cel mai probabil, va fi unul nu foarte complicat, acuzația reală ce ar putea fi adusă fiind aceea de neglijență. Dacă cei doi ar fi declarat că sunt membri ai Marii Loje Naționale a României fără să fi fost, ar fi comis un fals. Nedeclarând că sunt membri, deși sunt, e mai degrabă neglijență.
Dar nu asta e miza reală a procurorilor, ci indicarea masoneriei drept o organizație malefică, în care se adună infractorii pentru a scăpa de pedeapsă. Întregul rechizitoriu al procurorilor în dosarul de fals al celor doi oameni ai legii pe asta se și concentrează: pe apartenența la masonerie, deținerea de documente și însemne masonice, inițieri, povești scrise, parcă, de Léo Taxil. Procurorii spun că judecătorul s-a înscris în masonerie pentru a scăpa de dosare penale, iar dovada ar constitui-o chiar faptul că inițierea lui Galea în masonerie a avut loc fix în ziua în care s-a emis prima citație pe numele său, în calitate de suspect într-un dosar penal. Asta fiind pentru cei care cred că în masonerie ești inițiat într-o singură zi: îți depui cererea dimineață, la prânz se aprobă, iar noaptea se și petrece inițierea și scăparea de procurorii cei răi.
Dar, dincolo de acest război în pregătire cu masoneria, asupra căruia, probabil, vom mai reveni, acuzațiile de fals ale procurorilor ridică o mare întrebare: unde erau procurorii atunci când parlamentari, miniștri, aleși locali și alții au comis grosolane falsuri în acte, declarând că n-au fost colaboratori ai Securității?
Mona Muscă a declarat pe proprie răspundere, atunci când a candidat și atunci când și-a preluat mandatul parlamentar, că nu a fost colaborator al Securității. CNSAS a descoperit documente că Mona Muscă a fost colaborator al Securității. Instanța a confirmat spusele CNSAS. De asemeni, Dan Voiculescu a declarat că nu a fost colaborator al Securității. CNSAS și instanța au confirmat că a fost. Marian Munteanu a declarat, în scris, atunci când a candidat, că nu a fost colaborator. CNSAS a zis că a fost. Și tot așa mai departe, e plină viața politică românească de oameni care au declarat în scris că nu au fost colaboratori ai Securității, dar s-a dovedit că au fost, inclusiv colaboratori ai Securității ca poliție politică, așa cum absurd prevede legea, de parcă Securitatea făcea poliție artistico-literară, nu politică. Toți aceștia, fie că vorbim despre Mona Muscă, Dan Voiculescu, Sorin Roșca Stănescu, Marian Munteanu și mulți, foarte mulți alții, au comis falsuri în declarații, mult mai grave decât ale celor doi masoni care s-au făcut că uită că sunt membri ai unei asociații neguvernamentale legal înființate, de utilitate publică. Și, totuși, nici un procuror nu a deschis nici un dosar de fals pe numele foștilor securiști care au comis falsuri în declarații. Într-un fel, e normal, asta e tradiția. Ca și în anii comunismului, în România apartenența la masonerie te transformă în mason, apartenența la Securitate te face prietenul procurorilor.