Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

CTP la munte și pe Marte: Întoarcerea acasă

Zoom CTP la munte și pe Marte: Întoarcerea acasă

Eram, ca de obicei, pe puntea de control a navei și comentam un meci imaginar de tenis între mine și Simona Halep. Simona conducea cu 4-1 în primul set, dar eu știam că pot să revin, pentru că am un psihic mai puternic și pot să o distrug cu răcnetele mele, dacă chiar vreau să trag cu dinții de victorie.

– Domnul Popescu, am dat de o planetă asemănătoare cu Terra. Să inițiez primul contact?

– Nuuuuuu! am strigat mișcându-mă în slow motion pentru a plonja apoi ca un sac de cartofi cu lecturi vaste din literatura de anticipație. Ah, și era o minge atât de ușoară… Nu-mi vine să cred că am ratat.

– Dar nu văd nici o minge, a protestat Cosmin Prelipceanu.

– Nu mă miră. Stai prost cu imaginația.

I-am spus să inițieze primul contact și am coborât din ceruri ca să explorăm planeta.

Culmea, nu era doar o planetă asemănătoare cu Pământul. Era chiar Pământul, pentru că avea într-un loc un cod pe care puteai să-l introduci pe Internet ca să verifici dacă e original. Nu-mi venea să cred că, după luni de zile în care vagabondasem prin Univers, eram iar acasă. E ca atunci când pleci undeva pentru câteva luni, dar pe urmă te întorci.

– Suntem de râsul universului cosmic, i-am zis lui Prelipceanu. Ne-am învârtit în cerc ca niște păcălici. Am ars benzina de pomană. Cu banii ăia, îmi luam o Dacie nouă și făceam turul României, ca-n vara lui ’85. Ah, Gina din Eforie Sud, ce zile frumoase am petrecut împreună pe muzica lui Dan Spătaru! Nu te voi uita niciodată. Dacă nu te-am uitat până la vârsta asta, e clar că nu te voi uita nici de acum încolo. Dacă nu mă crezi, înseamnă că-mi pui la îndoială competențele științifice. Chiar mă supăr dacă nu mă crezi. O s-o iau personal, pentru că știu cum faci la fazele astea. Știi ce? Nu vreau să mai aud de tine niciodată. Ia-ți părul pe bigudiuri și posterele cu Angela Similea, și pleacă din amintirile mele. N-am nevoie de prezențe din trecut care n-au încredere că știu cum funcționează mintea umană.

– Domnule Popescu, cu cine vorbiți? a întrebat timid Prelipceanu, dar nu i-am răspuns pentru că nu mi s-a părut necesar. Prea voia să știe multe.

Am luat-o la pas prin București, ca-n vremurile bune când purtam în spinare o tolbă cu mingi de tenis și aruncam după porumbei.

– Mi-a lipsit orașul ăsta, trebuie să recunosc, i-am spus lui Prelipceanu.

– Și mie. În București mă simt ca acasă, mai ales atunci când chiar sunt la mine acasă.

– N-aș mai pleca pentru nimic în lume. Până și ciuma roșie a PSD-ului e mai bună decât pribegia prin spațiu. Dar ce se întâmplă acolo?

Văzusem o adunare de oameni chiar în fața Guvernului. Erau toți tineri, frumoși și liberi. Protestau.

– Ce s-a întâmplat? l-am întrebat pe un tânăr care purta o insignă cu hashtag Rezist.

– Au schimbat iar legile Justiției. Sunt penali, fură, să-i dăm jos!

– Pe mine scandalurile astea nu mă mai interesează, tinere! i-am explicat manifestantului. Sunt lucruri mai importante decât Codul Penal și legile Justiției.

– Dar, domnule Popescu… Sunteți analist politic, trebuie să vă preocupe soarta țării.

– Nu mai sunt analist. Am rămas doar un simplu comentator de tenis.

– Mă tem că nu mai sunteți! m-a anunțat protestatarul, cu o aroganță nesfârșită.

– Cum așa?

– Florin Iordache și comisia lui tocmai au modificat legea. Au schimbat încadrarea din Codul Penal a infracțiunii de comentare a unui meci de tenis. Nu vă mai încadrați.

Atunci mi-am dat seama că pe borfași nu poți să-i ignori. Cu derbedeii nu se negociază. M-am întors la masa de scris și-am făcut ceva ce nu mai făcusem de mult: am scris un articol de opinie plin de metafore despre situația politică a țării. Un articol pe care criticii aveau să-l compare cu marele Badea Cârțan în ziua în care a ajuns pe jos la Roma, în sensul că e la fel de obosit.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

  • Cine suntem, ce mai vrem

    18 februarie 2020

    „Să se știe cine suntem și ce vrem“, spunea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre necesitatea unei comunicări cu ambasada Uniunii Sovietice. Desigur, sovieticii știau destul de bine și cine […]

  • Ludovic autorăstignit a doua oară

    11 februarie 2020

    După ce a fost bătut la școală de niște derbedei, elevul conștiincios Ludovic Orban, sfătuit de domnul diriginte, a decis să-și dea singur palme în fața clasei dacă împricinații refuză […]

  • Războaiele care ne-au prostit

    11 februarie 2020

    Cînd vine vorba despre înapoierea României, două tabere duc greul bătăliei. Una susține că sîntem ținuți pe loc de corupție. Cealaltă e de părere că sîntem victima conspirației internaționale. În […]