Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

CTP la munte și pe Marte: Întoarcerea acasă

Zoom CTP la munte și pe Marte: Întoarcerea acasă

Eram, ca de obicei, pe puntea de control a navei și comentam un meci imaginar de tenis între mine și Simona Halep. Simona conducea cu 4-1 în primul set, dar eu știam că pot să revin, pentru că am un psihic mai puternic și pot să o distrug cu răcnetele mele, dacă chiar vreau să trag cu dinții de victorie.

– Domnul Popescu, am dat de o planetă asemănătoare cu Terra. Să inițiez primul contact?

– Nuuuuuu! am strigat mișcându-mă în slow motion pentru a plonja apoi ca un sac de cartofi cu lecturi vaste din literatura de anticipație. Ah, și era o minge atât de ușoară… Nu-mi vine să cred că am ratat.

– Dar nu văd nici o minge, a protestat Cosmin Prelipceanu.

– Nu mă miră. Stai prost cu imaginația.

I-am spus să inițieze primul contact și am coborât din ceruri ca să explorăm planeta.

Culmea, nu era doar o planetă asemănătoare cu Pământul. Era chiar Pământul, pentru că avea într-un loc un cod pe care puteai să-l introduci pe Internet ca să verifici dacă e original. Nu-mi venea să cred că, după luni de zile în care vagabondasem prin Univers, eram iar acasă. E ca atunci când pleci undeva pentru câteva luni, dar pe urmă te întorci.

– Suntem de râsul universului cosmic, i-am zis lui Prelipceanu. Ne-am învârtit în cerc ca niște păcălici. Am ars benzina de pomană. Cu banii ăia, îmi luam o Dacie nouă și făceam turul României, ca-n vara lui ’85. Ah, Gina din Eforie Sud, ce zile frumoase am petrecut împreună pe muzica lui Dan Spătaru! Nu te voi uita niciodată. Dacă nu te-am uitat până la vârsta asta, e clar că nu te voi uita nici de acum încolo. Dacă nu mă crezi, înseamnă că-mi pui la îndoială competențele științifice. Chiar mă supăr dacă nu mă crezi. O s-o iau personal, pentru că știu cum faci la fazele astea. Știi ce? Nu vreau să mai aud de tine niciodată. Ia-ți părul pe bigudiuri și posterele cu Angela Similea, și pleacă din amintirile mele. N-am nevoie de prezențe din trecut care n-au încredere că știu cum funcționează mintea umană.

– Domnule Popescu, cu cine vorbiți? a întrebat timid Prelipceanu, dar nu i-am răspuns pentru că nu mi s-a părut necesar. Prea voia să știe multe.

Am luat-o la pas prin București, ca-n vremurile bune când purtam în spinare o tolbă cu mingi de tenis și aruncam după porumbei.

– Mi-a lipsit orașul ăsta, trebuie să recunosc, i-am spus lui Prelipceanu.

– Și mie. În București mă simt ca acasă, mai ales atunci când chiar sunt la mine acasă.

– N-aș mai pleca pentru nimic în lume. Până și ciuma roșie a PSD-ului e mai bună decât pribegia prin spațiu. Dar ce se întâmplă acolo?

Văzusem o adunare de oameni chiar în fața Guvernului. Erau toți tineri, frumoși și liberi. Protestau.

– Ce s-a întâmplat? l-am întrebat pe un tânăr care purta o insignă cu hashtag Rezist.

– Au schimbat iar legile Justiției. Sunt penali, fură, să-i dăm jos!

– Pe mine scandalurile astea nu mă mai interesează, tinere! i-am explicat manifestantului. Sunt lucruri mai importante decât Codul Penal și legile Justiției.

– Dar, domnule Popescu… Sunteți analist politic, trebuie să vă preocupe soarta țării.

– Nu mai sunt analist. Am rămas doar un simplu comentator de tenis.

– Mă tem că nu mai sunteți! m-a anunțat protestatarul, cu o aroganță nesfârșită.

– Cum așa?

– Florin Iordache și comisia lui tocmai au modificat legea. Au schimbat încadrarea din Codul Penal a infracțiunii de comentare a unui meci de tenis. Nu vă mai încadrați.

Atunci mi-am dat seama că pe borfași nu poți să-i ignori. Cu derbedeii nu se negociază. M-am întors la masa de scris și-am făcut ceva ce nu mai făcusem de mult: am scris un articol de opinie plin de metafore despre situația politică a țării. Un articol pe care criticii aveau să-l compare cu marele Badea Cârțan în ziua în care a ajuns pe jos la Roma, în sensul că e la fel de obosit.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Requiem la mormîntul profesorului de limba română

    23 octombrie 2018

    Broaștele rîioase ce-au sărit din gura dăscălimii române, cu ocazia unui terifiant sondaj, vor țopăi multă vreme de aici înainte pe catedrele școlilor noastre, unde taica popa vine la serviciu […]

  • Profesorul nostru de fizică

    23 octombrie 2018

    Profesorii din România au un atașament scăzut față de democrație, sînt îngrijorător de intoleranți (cu homosexualii, consumatorii de droguri, alcoolicii, romii, străinii) și îl apreciază prea mult pe mareșalul Antonescu. […]

  • Singurel Toader

    23 octombrie 2018

    Notărel Toader e plin de elocvență pe la bot. Îmi imaginez că, atunci când rămâne fără Viagra, își pune-n căști niște înregistrări cu el explicând foarte pe larg cum oamenii […]

  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

Cele mai citite