Înfiorător spectacol pentru un om normal să fi ascultat emisiunea de la Europa FM, Avocatul diavolului, cu Vlad Petreanu și Cristian Tudor Popescu având-o invitată pe Laura Codruța Kövesi.
Sunt mulți care vor să fie interesanți cu orice preț. Motiv pentru care, de multe ori, scornesc povești despre realitate care nu doar că nu au nimic de-a face cu vreo stare de lucruri, dar se și transformă ele însele într-o prezență stânjenitoare. Îți vine să zici: Băi, cineva ar trebui să șteargă rahatul ăla definitiv și de-acum să nu mai vorbim despre asta!
Cu fiecare an care trece se observă cum lui Cristian Tudor Popescu logica îi mănâncă mințile. Nu există lucruri relevante pentru CTP, nu există lucruri importante, nu există o imagine de ansamblu, există doar el, o mașinărie de tocat logic și Universul. În fiecare zi, cum îi arunci vacii sub bot câteva brațe de lucernă, la fel trebuie să-i pui și lui sub nas o bucată din Univers. Iar el își imaginează că o transformă, o dizolvă în hiperlogica minții sale. Rar, doar la cei rătăciți cu totul, logica a mai produs atâta întuneric ca în discursul lui CTP.
Dacă Ion Cristoiu e pasionat nu atât de logică, cât de realitatea din spatele realității – în fapt, o sumă de frustrări fanteziste care sunt cu atât mai adevărate cu cât sunt mai deconectate de la orice bun-simț al gândirii –, eh, CTP are impresia că taie o bucată din lume odată cu fiecare cuvânt pe care-l pronunță: el, când pronunță, consumă lumea. Își imaginează că, în urma cuvintelor sale, rămâne o mână de cenușă, palidă rămășiță a vieții dinainte. Pe el îl interesează doar să aibă această activitate, să se exercite, să fie în funcțiune. Stabilește premise dintre cele mai idioate, dar pentru el nu contează. Relevante nu sunt concluziile, faptele, nu există nimic dincolo de această mutilare logică a lumii.
Însăși mimica îi este răzbunător-scârbită: privește ce-a rămas din lume în urma logicii sale. E mândru și în același timp i se face greață – din nou lumea nu s-a dovedit a fi un adversar pe măsură.