Marea răzmeriță penelistă, pusă la cale de reformiștii lui fried fish, pare să se fi amînat, pe motiv de vreme nefavorabilă. Și pe motiv că parte din reformiști s-au văzut cu buzunarele umplute de la sediul CC. Adică Ciucă & Ciolacu. Deh, e nevoie de stabilitate, de astea, plus că o bună parte din peneliști, mai mulți decît și-au numărat ei în propriul sondaj, visează cu ochii umezi la liste comune. Iar dacă răzmerița grupului reformist s-a stins înainte să se formeze bine grupul, Rareș batistuță s-a gîndit să facă el, de capul lui, puțină răzmeriță, să se pună de-a curmezișul ideii de liste comune. Mă rog, nu chiar așa, mare scandal, însă puțin circ, ce știe el mai bine, să pozeze în relevant, ca nu cumva să rămînă fără loc pe listă. Că, pare-se, dacă restul găștii e liniștită și pusă la punct, Rareș e un fel de general fără armată. Bașca, relația lui cu peneliștii de la firul ierbii e cam ca făina aia bună, trei nule, că omul fusese adus în partid pen’ că era trompetă publică. Ceea ce la Bruxelles nu-i. Sigur, circul ăsta al lui Rareș e cam ca circul ăla cu ursul care jonglează și care vine a cincea oară la tine în oraș. Deja toată lumea e sătulă să vadă un urs care jonglează. În plus, umblă vorba, în toată tărășenia aia cu turnătoriile și mitele de la Otopeni, despre care lumea a cam uitat, că ar mai fi un băiat care încă n-a dat în primire, n-a semnat ca martor discret. Și care s-ar cam ști cu micul reformist. Iar dacă Rareș mai bate mult în tobe, cineva s-ar putea să-i scoată batistuța și să o pună pe țambalul ăla.
Cu batistuța pe țambal
