În iaurtul cu fructe nu prea-s fructe. Îngrozitor. Sînt singurul nebun? Am pornit cu Danone. Și-am mîncat Danone cu fructe. Într-o zi, fructele din Danonele mele s-au împuținat. M-am refugiat în Cremosso. Găseam blîndețea adusă de fruct în crema de iaurt. Și n-am făcut lucru rău. În trei-patru luni, pe piață apare seria Cremosso cu fructe.
Și stau pe Cremosso cu fructe vreo juma de an, un an. Docil. Chiar vișina în crema de iaurt mi-e preferată. Eh, n-am noroc. Tocmai în noiembrie descopăr că nu mai sînt vișine la fiecare înghițitură în Cremosso. Era noiembrie, iarnă m-aștepta. Nervos, dependent, sun la hotline Danone. Nici azi n-am primit o explicație. De-atunci am renegat Compania. Și, deznădăjduit, sînt în căutare de fructe în iaurturi. Zuzu? E doar cremă colorată, deși se vinde ca iaurt cu fructe. Yoplat, vișina răcoricioasă? Cu trei vișine mai mult decît Cremoso, dar paharul e mult mai mic. Frustrant. Fruchtegut – pahar uriaș, gust acrișor, dar – aici e un mare dar – pun fructele deasupra și cînd ajungi la fund nu mai ai cu ce te alege. Muller? Cu fructe care par că nu-s fructe. Acum vreo patru zile credeam în Jogobella ca deliciu. Uite pielița fructului, în ciuda credinței că-i perfect nenatural. Înghit orice pentru a regăsi gustul vieții mele. Și counter-ul de fructe al conștiinței mele descoperă că-s jumătate din fructele așteptate. De ce? Cine fură fructele din fabrică? Ce management lasă fructele să plece din borcanul predestinat mie? Recunosc: de cînd cu iaurturile cu fructe, m-am acrit iremediabil.