Oh, câtă nostalgie amintindu-mi de Cotele apelor Dunării! Mai ales că am copilărit pe Dunăre. Cine ar fi crezut că vom sta din nou lipiți de radio să auzim cât e Dunărea la Baziaș, Orșova, Drobeta-Turnu Severin?!
Mă uitam pe știri luni de dimineață: „Debitul Dunării la intrarea în România se situează în jurul valorii de 1.400 de metri cubi pe secundă și va începe să crească din 13 august, potrivit prognozei Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.” Mă gândeam: o fi mult, o fi puțin, o fi, Doamne ferește, foarte puțin? Oare trebuie să mai scufundăm și alte barje? Oare trebuie să scufundăm și altceva? Parcă e o iarnă grea într-o familie săracă și punem pe foc din lucruri. Mai un scaun, mai o ladă veche, doi pantofi în care urma să se îngroape bunicul, dar, lasă, că poate o mai duce un an.
Și ce bucurie: „Ministerul Energiei a transmis că operațiunea de scufundare controlată a barjelor pentru dirijarea apei către zona de captare a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă, derulată în ultimele zile pe Dunăre, produce primele rezultate concrete și contribuie la menținerea condițiilor necesare funcționării în siguranță a Unității 2 în perioada următoare”.
Lucruri noi pe care până azi nu le luam deloc în seamă. O altă realitate care a crescut pe nevăzute sub ochii noștri și care de-acum devine de neignorat.
Dacă mă gândesc bine, până azi seceta era ceva grav, dar nu neapărat pentru toți. OK, ne mai deranja la producții, dar parcă nu pe noi, pe fermieri, pe agricultori, și ne gândeam că, lasă, primesc niște despăgubiri, aia e, trecem peste. Dar acum stăm toți cu sufletul la gură, imaginându-ne cum gâfâie însetat reactorul 2 de la Cernavodă.
„Potrivit prognozelor disponibile în acest moment, această evoluție permite menținerea condițiilor necesare pentru funcționarea Unității 2 pentru cel puțin următoarele nouă zile, corespunzător perioadei acoperite de prognoza actuală”, anunță Ministerul. Măsurăm deci în zile – 9 zile! – un fel de supraviețuire energetică, apoi vom mai vedea, să sperăm că plouă pe la nemți, pe la austrieci, pe la unguri, Doamne-ajută, chiar pe la noi.
Trece, normal că o să treacă, și normal că te întrebi: vom vedea o strategie pentru anii care vin? Știu guvernanții, oricare ar fi ei, cu ce avem de-a face legat de schimbările climatice?