Nici nu am intrat bine cu aceste ieşiri în stradă în rîndul capitalelor civilizate, că au şi apărut unii care să le conteste autenticitatea. Cred că putem deja să trecem în revistă cîteva inepţii legate de ce se întîmplă în Piaţa Univerităţii.
1. Piaţa Universităţii este o consecinţă logică, altfel de aşteptat – ba chiar a întîrziat, cum a zis un parlamentar al PDL – a manifestaţiilor din alte mari oraşe ale lumii, vezi New York, Atena şi altele. Ipoteza a fost mestecată şi de Sever Voinescu, cu acelaşi umor de film mut pe care îl practică în ultima vreme. Acest scenariu vrea să arate că revolta din Piaţă ar fi, de fapt, o frăsuială care vine şi trece, ca şi prin alte locuri, oamenii fiind supăraţi mai mult din cauza crizei globale decît a furăciunilor şi minciunilor Puterii.
2. Piaţa Universităţii este o manipulare creată de Antene. Probabil că asta e cea mai mare prostie. Dacă Antenele ar fi putut să facă una ca asta (şi să remarcăm că de ceva vreme Realitatea TV nu mai este luată la pachet cu televiziunile lui Voiculescu), păi oamenii erau în stradă încă din decembrie 2009, iar Badea făcea de mult şpagatul cu un picior pe fîntîna de la Arhitectură şi cu altul pe statuia lui Caragiale din faţa Teatrului.
3. Piaţa Universităţii este mai mult un prilej pentru ultraşii din galerii ca să se bată cu jandarmii. Aici, cel mai plauzibil scenariu, acela că ultraşii ar fi mînă în mînă chiar cu Puterea, care astfel poate să discrediteze atitudinea generală a nemulţumiţilor, este trecut cu vederea în cea mai mare parte a presei. Şi chiar dacă nu ar fi aşa, tot nu este de înţeles de ce acei băieţi nu sînt prinşi, băgaţi la dubă şi la puşcărie. TVR-ul şi B1 patinează la greu pe această variantă, mutînd discuţia în zona îngrijorării pe care aceşti huligani fără Dumnezeu o reprezintă pentru societate.
4. Piaţa Universităţii nu există. Dacă citeşti editorialele din Evenimentul zilei, te confrunţi cu un efort aproape înduioşător în prostia lui. Iată cîteva titluri: „USL seamănă tot mai mult cu FSN“, „De ce l-a părăsit Victor Ponta pe Crin Antonescu?“, „De ce a fost incomod Eminescu?“ – după cum observaţi, multe întrebări fierbinţi, ale actualităţii, care-şi caută răspunsul. Ei, probabil, ar băga dansuri în perioada asta, dar nu suportă print-ul.