Aidoma sălbăticiunilor care își vomită prada nedigerată spre a-și hrăni puii, în neostoita poftă de cadavre a necrofagilor mioritici îl regurgitarăm și noi pe nea Nicu, după ce l-am păpat natur acu’ douăjdoi de ani.
Din mațul pestilențial al istoriei, Tovarășu’ se întoarce de obicei curățel și amirosind a odicolon și nu de puține ori am avut impresia că invitații fătucilor ce prezintă emisiunea Leka noșci, Scornicești erau intrați în putrefacție mai rău decît răposatul.
Obsedat de vorba străbunicii mele că orice pomană se plătește din greu, m-am ferit de colacul cu lumînare și n-am confundat ploaia de aur cu mărunțișul azvîrlit la răspîntii în urma dricului, încercînd să pedalez pe ideea că, datorită sîngelui nostru latin, sentimentul românesc al ființei s-ar iți mai degrabă la nunți și botezuri decît la înmormîntări și parastase.
Săptămîna asta, însă, colivarii televiziunilor au practicat o concurență neloială, ieșind la înaintare cu regele Cioabă și cu mama surorilor Gabor, care i-au dat peste mînă, din coșciug, avocatei Paula Iacob, cînd să pună la reîncălzit ciorba cu sfintele moaște, astfel încît pot afirma că, spre deosebire de cei ce s-au retras fericiți la loc cu verdeață, eu m-am simțit ca un biciclist hăbăuc, care intră la un magazin de pompe funebre să-și umfle roata de rezervă.
