Oamenii mai spun lucruri trăsnite. Iar cînd oamenii mari sînt și miniștri, lucrurile trăsnite ating apogeul. Mintea li se scrîntește, iar vorbele o iau la vale. Într-un mod cu totul inexplicabil, Daniel Barbu, ministrul Culturii, a dat încă o dată cu mucii în fasole. Iată ce a glăsuit într-o nefericită zi de duminică:
"La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeți-mă, nu vreau să par cinic în fața dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetățeni ai noștri. Bugetul, programul național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii și programul național de combatere și tratament HIV/SIDA. Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu sîntem în Africa de Sud. Nu sînt milioane de concetățeni afectați de acest hidos flagel al epocii noastre. Nu înțeleg, eu personal. Am fost cutremurat cînd mi-am dat seama cîte Festivaluri Shakespeare sau cît de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate."
Dacă nu ar fi dorit cu tot dinadinsul să fie cinic sau chitros, ar fi trebuit să deplîngă minusculul buget al culturii, să se bată pentru el. Nu cei 12.000 de bolnavi sînt buba, ci biata cenușăreasă a bugetelor dintotdeauna. Festivalul Shakespeare n-a fost atins de maladia secolului, ci de ignoranța guvernanților. Dacă, prin minune,nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate, cultura tot n-ar fi primit nici o ciozvîrtă!
