Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La Veneția, acum mai mulți ani, era vremea carnavalului, dar primăria orașului încă nu scosese de pe străzi luminația de Crăciun. Așa că noaptea te simțeai ca și cum ar fi fost tot decembrie, deși ziua era cald de parcă venise o primăvară cumsecade. Printre mascații veniți din toată lumea, erau unii care se preumblau în rochii decoltate de epocă. Femei, dar și bărbați. Despre unii dintre bărbații travestiți ai fi jurat că sînt femei dacă nu i-ar fi dat […]

Cărțile despre Gulag mă înspăimîntă, mă revoltă, îmi provoacă o stare de rău cumplită. Răul pe care-l pot face oamenii oamenilor depășește în Gulag tot ceea ce îți poți închipui mai cumplit despre semenii noștri, care ne sînt și compatrioți. Cînd în URSS a apărut O zi din viața lui Ivan Denisovici, se spune că nuvela lui Soljenițîn ar fi produs stupefacție printre cititorii sovietici care nu știau ce se întîmpla în Gulag. Tot atunci, însă, foști deținuți ai lagărelor […]

De la creatorii lui Sherlock, în același format cu episoade de lungimea unui lungmetraj, tocmai a revenit pe micile ecrane Dracula, o piesă de teatru horror în trei acte care începe în 1897, în atmosfera îngrozitor-gotică a castelului de pe vîrf de stîncă al contelui transilvănean (seamănă un pic cu Branul, dar nu-i filmat acolo) și într-o congregație de călugărițe din Budapesta, continuă, în stil Zece negri mititei, pe vasul “Demeter” care-l aduce pe celebrul vampir la Londra și se […]

Nicolae Arghirescu a fost un general de linia întîi, pe care nu l-au nimerit nici obuzele de la Mărăști, nici mitralierele de la Oituz, nici grenadele din trecătorile Transilvaniei nici baionetele turcești din Dobrogea. A luptat pe toate teatrele Primului Război Mondial, în aproape toate bătăliile grele. Arghirescu era trimis să salveze situații disperate, să scoată regimente din încercuiri și să blocheze ofensive care păreau de neoprit. Mic de statură, firav și bolnăvicios, generalul Arghirescu avea pe dinăuntru un soldat […]

După ce Game of Thrones a lăsat în urmă munți de comori demne să doarmă Smaug pe ele și, foarte important, gustul sălciu al cruntei dezamăgiri, piața era de-a dreptul răscoaptă pentru a fi culeasă de alte serii croite din mătasea fantasy-ului. Amazon se pregătește să asmută din nou orcii din Lord of the Rings. BBC America își încearcă norocul cu The Watch, probabil partea cea mai simpatică a Discworld-ului lui Terry Pratchett. The Wheel of Time va fi dată […]

Nu eram prieten cu Cristina. Ne cunoșteam și cam atît. Am văzut-o cîteva zile la revista Contemporanul, în 1986, unde venise să facă corectură. Pe atunci, tatăl ei, Cristian Țopescu, venea la petrecerile anuale ale pronosportiștilor de la revistă, care aveau un soi de campionat al jurnaliștilor. Dădea fiecare cîte zece lei, în banii de atunci, după fiecare etapă, încercînd să ghicească la 1, X, 2, deși cam toți nu se duceau la loteria statului să-și încerce norocul. În afară […]

E oare cu neputință să vă imaginați vreun scriitor contabil sau afacerist, adică scufundat în chitanțe, facturi, livrări și profit? Așa s-ar părea. Dar scriitorii sînt și ei oameni. Iar oamenii sînt, întîmplător, și afaceriști. Caragiale a deschis o berărie care a dat un faliment strălucit, însă autorul a rezistat. Eh, fără banii Mămuloaiei nu ajungea el rentier la Berlin, dar, chiar și așa, tot n-ar fi murit în România sinecurilor. Spre deosebire de el, Dobrogeanu-Gherea, autor al unei vestite […]

În care întreaga planetă are o surpriză-surpriză. În New York, la Londra, la Paris, Berlin, Frankfurt, Los Angeles, Tokyo, Beijing, Sydney, Budapesta, Viena, Roma, Rabat, Tel Aviv, Moscova, Dakar, Nouakchott, Cairo, Chișinău, Kiev, Ankara, Sofia, Praga, Rio de Janeiro, Buenos Aires și, în general, cam peste tot în lume pe unde exista câte o redacție importantă, jurnaliștii erau în alertă din cauza unei serii de fenomene naturale îngrijorătoare. Peste tot, mai puțin la București. Era joi dimineața pe malurile Dâmboviței, […]

I se spunea arhitectul lui Ceaușescu. Îl chema Camil Roguski. L-am cunoscut într-o împrejurare oarecum publică, la un post de televiziune. El pleca, eu veneam. Era îmbrăcat într-o haină de catifea, cămașă albă. Avea papion. Vorbea fonfăit din cauza protezei dentare care ori era prea nouă, ori ar fi trebuit schimbată. Efectul fonator e aproximativ același. Dădea mîna cu toată lumea, cu o popularitate silită. Îl mai văzusem pînă atunci, la televizor. Îl lăuda pe Ceaușescu, comanditarul, cum ar veni. […]

De povestirile lui Dan Lungu te îndrăgostești la prima vedere. Mie, cel puțin, așa mi s-a întîmplat pe vremea cînd D.L. era un tînăr autor de proză scurtă despre care începuse să se scrie tot mai de bine. Avea har de mare povestitor și o putere de observație sclipitoare. Lumea autohtonă a adolescenților de la balamaua dintre secole își găsise vocea! La fel cum Mircea Nedelciu a fost cel care a decupat din peisajul anilor ’80 adolescenții altfel, cu ciudățeniile […]

În lunca Dunării, în satul Cetate și în pădurea de plopi ce mărginea apa, orchestra bălții își urma neîntrerupt concertul. Orăcăitul, măcănitul, țîrîitul, chirăitul, bîzîitul și clămpănitul se împleteau într-un fundal sonor vechi de cînd lumea, pe care nimeni nu-l mai auzea. Pe lîngă muzica bălții, în Cetate înflorea și arta pescuitului, expusă de dimineață pînă seara pe maluri, odată cu setcile, vîrșele și năvoadele întinse la soare. Crapii despicați pe spate, puși la uscat, somnii afumați, atîrnați în sălcii, […]

În 2004, cînd noua trilogie a lui Lucas lăsa din renumele Star Wars cam ce lăsase Obi-Wan din Anakin după duelul din Revenge of the Sith, spectatorii și-au spus înciudați: “Măcar mai rău nu se poate”. Dar iată că franciza a încăput în ghearele lacome ale șobolanului Disney și corporatiștii ăia au pus remarcabila pozitivitate americană la lucru: “Dacă e vorba de mai prost, noi putem mai bine”. Începutul a fost, ce-i drept, modest. The Force Awakens era doar un […]

Cînd aveam vreo 17 ani, eram topit după parabolele literare. Erau, ce-i drept, și la modă! La noi, cu oarecare întîrziere: mai exact, pînă a ajuns cenzura la concluzia că erau inofensive. Citeam Ciuma lui Camus și povestirile lui Kafka și, la sfatul unui popă tînăr cu care discutam despre literatură, atunci am citit și Noul Testament. (Apropo, profesoara noastră de română, doamna Horvat, care ne preda și literatura universală, ne recomanda să citim Biblia, pentru valoarea sa literară.) Atunci, […]

Literatura română ascunde cîteva dispariții, cîteva enigme și un strop de întuneric. Nu e ea prea dodoloață, nu are anvergură universală, dar are destine speciale cu duiumul. Cunoscătorii legumesc cu plăceri infinite aceste pete din soarele culturii naționale. E un bun prilej de speculații. Legenda spune că, la începutul anilor ’70, studenții care dădeau examen la sfîrșitul anului I, cu Ion Ianoși, erau sfătuiți de un student mai puriu să îi pomenească „moșului“ neapărat de filozoful chinez antic și pierdut […]

În care, cu adevărat, se răspunde la câteva întrebări esențiale. Într-un târziu, președintelui Constantinescu îi fu extras viezurele care-l îneca. Deși era vorba despre un sandviș cu viezure la grătar, în grabă, exe-geții de la bucătărie puseseră între pâinicile făcute în casă un viezure de-abia perpelit, cu tot cu blană. Atunci când președintele îl mușcase, viezurele făcuse ce fac toți viezurii: căutase o barză sau un mânz, pentru a pune bazele unui fond lexical. Ajunsese deja până în esofagul prezidențial […]

Colonelul Alexandru Tomoroveanu stăpînea la perfecție arta preciziei. Nu doar că s-a născut la timpul și momentul potrivit pentru a prinde evenimentele în poziția optimă, dar a și ales profesia exactității, milităria, pe care a dus-o pe culmile fanatice ale rigorii. Puțini dintre cei care l-au cunoscut se îndoiau că ofițerul Tomoroveanu are un ceasornic în inimă după care vorbește și se mișcă. Acțiunile lui, fie ele domestice sau publice, păreau să se deruleze după un calcul intern bine pus […]

În Viața ca o pradă, extraordinarul său roman autobiografic, Marin Preda scrie despre sine însuși fără să se eroizeze, ba mai și luîndu-se peste picior. Tot așa face și cu alți scriitori pe care i-a cunoscut, pe atunci și ei încă în viață. Cîțiva i-au supraviețuit, după moartea lui subită la Mogoșoaia. Printre cei despre care a scris de bine era și un tînăr poet Virgil, pe numele adevărat Untaru, care-și luase pseudonimul Ierunca. Și ce-i cu asta? s-ar putea […]

În care aflăm cum este viața de zi cu zi a unui exe-get pe Lună. – Buei, buei, Marțipan sau Mărțișor, cum te cheamă… începu președintele Dragoș Constantinescu, extrem de nervos. – Muctapor, comandante suprem. – Așa. Deci, buei Mucipevapor, ia spune-mi tu cum… – Domnule președinte, dacă-mi permiteți, vă dați seama că noi am mai trecut prin asta, prin interogatoriul ăsta, începu Muctapor, oarecum părintește. Am răspuns la întrebările a trei regi și doi președinți, că n-am discutat cu […]

(urmare din numărul trecut) …premiile Oscar au fost date pe merit artistic, nu pe obsesii ideologice. Mă rog, aproape. Dar e un început îmbucurător. Green Book avea șarm, avea inteligență sclipitoare, avea joc actoricesc excelent și, cel mai important, avea tupeul să spună o poveste profund umană fără să se împiedice narativ de ideile găunoase ale autoproclamaților activiști de tot felul. Am rîs din toată inima, m-am revoltat puțin și, foarte important, am apreciat și admirat personaje care nu fac […]

În locul obișnuitei recenzii, după celelalte vreo 50 din acest an, m-am gîndit să fac acum un fel de clasament al subiectivităților mele de cititor, în 2019. Pe primul loc Jos realitatea!, volumul de poezii al lui Florin Iaru care a fost murdar atacat în publicațiile Uniunii Scriitorilor, în special de România literară, după principiul săptămînist al desființării scriitorilor neconvenabili. N-o fi acesta cel mai bun volum publicat de Florin Iaru, dar atacul în haită împotriva lui și acuzațiile mizerabile […]

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]