Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La 1919, serviciile secrete românești erau un fel de imitație a modei pariziene, care făcea mai mult vîlvă în saloane decît pe teren. Armata avea cîțiva ofițeri detașați în ceea ce se numea Secția a II-a, o mică unitate care se străduia să urmărească mișcările inamicului pe timp de război. Mai existau Direcția Poliției și Siguranței Generale, care se ocupa cu cotonogirea adversarilor politici și incendierea tipografiilor comuniste, Prefectura Poliției Capitalei, care avea în sarcină intimidarea presei de scandal, și […]

Dacă primul film din serie reușea să fie haios, impertinent, tupeist, uneori imprevizibil și tot timpul savuros în scenele de acțiune, Deadpool 2 suferă grav de sindromul “mai mult e prea puțin”. În disperarea de-a reveni la nivelul atins de original, echipa preferă bidineaua în locul penelului și îngroașă obsesiv tușele doar pentru ca, în final, rezultatul să fie destul de slab. Probabil că Asociația Grașilor Anonimi adoră filmul ăsta. De fapt, în cazul umorului e mult mai tragic de […]

Aud că, la Spitalul Elias, Cristian Țopescu și Lucian Pintilie au fost vecini de suferință la reanimare. Or fi stat de vorbă unul cu celălalt? N-am de unde să știu. Ceea ce îmi amintesc de pe vremea cînd am fost la reanimarea altui spital, 2 CFR, nu departe de Elias, e că n-am stat de vorbă cu nici unul dintre ceilalți pacienți. Suferința și mai ales temerea morții nu te fac comunicativ, decît dacă ești pe punctul de a scăpa […]

În 1984, Mircea Nedelciu m-a luat deoparte, misterios: – Florin, vrei să vezi un pictor mai altfel? Voiam. Am pornit agale, era iarnă, seara cădea repede. Băusem, așa cum se cuvine, oarece, de pe aragazul portabil pe care-l adăposteam în subsolul rece al editurii. Dar ce e un pahar, ce sînt două pahare, ce mama dracului sînt trei pahare de vin fiert în România deceniului nouă? Vă spun eu: aperitiv! De la Cartea Românească pînă la Biserica Amzei era o […]

De cînd ajunsese la Iași, domnul Brătianu visa tot mai des conacul său de la Florica. Iar cînd se trezea din somn, își aducea aminte că Florica lui era în teritoriul ocupat. Din cîte aflase, conacul său nu fusese jefuit sau batjocorit, ca altele, mai apropiate de București. Asta îl și făcea să aibă un sentiment aparte față de ocupanți. Îl respecta pe marele Mackensen, la fel cum îi detesta pe unii dintre generalii armatei române care pierduseră, de proști […]

Acum cîteva zile, Silviu Angelescu, universitarul, folclorist și nu numai, mi-a povestit un episod din viața lui de tinerețe. Era în după-amiaza în care-l invitase pe prietenul lui Victor Ivanovici să discute despre părțile eventual contestabile ale lucrării lui de doctorat, pe care urma să o susțină în ziua următoare. Cînd se încinseseră ei la vorbă, Ivanovici fiind un tip chichiricios, se aude soneria. Silviu se duce să deschidă și ce să vadă? Miliția!! Adică doi inși îmbrăcați în civil […]

Nu-l cunosc pe Iulian Bocai, cel care a cîștigat concursul de debut pentru 2018 al Editurii Polirom. I-am deschis cartea și am citit-o din ce în ce mai curios, mai ales că Bildungsnovella lui „m-a prins” de la primele pagini. Din scurta lui fișă biografică de pe prima clapetă a volumului n-am aflat decît că s-a născut în 1986, în Oltenia, că a urmat Facultatea de Litere la București, că se pregătește de doctorat și că din cînd în cînd […]

Dacă Vinyl și The Deuce ar avea un copil, ar arăta fix ca I’m Dying Up Here. Și asta pentru că serialele astea sînt membrii aceleiași familii HBO a producțiilor despre showbiz-ul începutului de deceniu opt: în timp ce Vinyl descrie lumea muzicală văzută dinspre birourile unei case de discuri, iar The Deuce, ascensiunea primelor vedete ale industriei porno, I’m Dying Up Here inspectează scena stand-up-ului californian al anului de grație 1974. Goldie, o manageriță abilă care n-a îmbătrînit degeaba […]

Traian Vuia nu s-a limitat la zborul științific. El a zburat și pe cerul Marii Uniri, activînd, la Paris, în fruntea Comitetului Național al Românilor din Transilvania. Vuia a pus umărul, atunci cînd a fost nevoie, la tratativele de pace de după război, a înființat o revistă în limba franceză în care a susținut interesele teritoriale ale României Mari și s-a lăsat atras în aventura masonică pe care Vaida-Voevod a organizat-o în scopul ușurării tratativelor cu englezii și francezii. Înainte […]

Există filme care te alungă din sală înainte de final. Ăsta e filmul care te alungă din sală de la primul trailer. Dacă Dr Strange ar intra din greșeală la rateul ăsta și ar rula un trailer la Deadpool 2, piatra lui magică de întors timpul și-ar pune girofarul și ar urla: “Fugi în altă dimensiune înainte să înceapă filmul!”. “Nu pot!”, ar răspunde personajul lui Cumberbatch, “pentru că acolo e Thor și mă va lua nervos la ciocane!” “Nu-i […]

Am în familie două persoane care s-au dus în hagialîc la Ierusalim. Cel dintîi, din partea tatălui meu, înstărit negustor aromân, voia să se spele astfel de păcate. S-a dus la Ierusalim în anii ’20 ai secolului trecut. S-a întors de acolo cu o icoană sfințită și la sursă a Sfîntului Gheorghe, care a trecut de la un membru la altul al familiei pînă cînd a ajuns la mine. E o icoană în care chipul Sfîntului apare într-o gaură a […]

L-ați văzut cumva pe Hanță? Nu, nu cel cu ochi de faianță, ci pe decanul de odinioară al Facultății de Litere din București. Pe vremea de care povestesc, era doar prodecan, dar plin de importanță. Ca să rimeze cu Hanță, cu faianță și cu garanță. Aia era vremea lui. Vreme frumoasă, în care nu se inventaseră nici grevele universitare, nici răsturnările neprevăzute de situație. Respectivul (adică dom’ profesor) n-avea nici o trecere la studenți. Adică n-am auzit vreodată pe cineva […]

Nimic de rîs, anul ăsta, la Cannes, o spun de la bun început! Și nu prea multe filme „de văzut neapărat”, în afară de unul singur, genial, Leto (Vara), de Kirill Serebrennikov, arestat la domiciliu, la Moscova (se pare că pentru o fraudă financiară înscenată de un regim pe care nu-l iubește), în timp ce filmul lui străpunge inimi, la Cannes, cu un portret alb-negru, dar plin de infinite nuanțe, al lumii de dincoace de Cortina de Fier – cu […]

Veștile de la Iași urmau, adesea, un drum întortocheat pînă să ajungă la București, a observat Vasilica. Calea cea mai iute ar fi fost telegraful, dar ce folos dacă nemții puseseră coada pe stațiile telegrafice? Cu trenul iarăși nu se putea, din cauza frontului. Automobilele, cîte erau, fuseseră rechiziționate sau de-a dreptul confiscate, trecînd de la proprietarii lor în folosința ocupanților. Mai rămîneau trăsurile și căruțele, dar și astea se puteau împiedica pe drum, dacă nu știau s-o ia pe […]

În anii ’80, la Editura Cartea Românească erau cîțiva redactori extraordinar de buni. Murise Marin Preda, fostul director al editurii. În locul său venise de la Bacău romancierul George Bălăiță care, ca și Preda, nu se băga în treburile redactorilor și nu-i întreba cînd vin la program. Chestia asta nu-i plăcea deloc directorului administrativ, un oarecare Frânculescu, care era și autor de romane. Despre el nu se știa prea bine cum ajunsese la editură. Frânculescu venea ritos la program și, […]

Unii susțin despre Yan Lianke că ar fi cel mai bun scriitor chinez în viață. Chestie de gust. Alții susțin același lucru despre Mo Yan, cel ce a luat Premiul Nobel în 2012 și despre care Mircea Cărtărescu spunea că ar fi fost omul Puterii de la Beijing. Nu ni s-a părut că Mo Yan ar fi fost un cîntăreț al comunismului chinezesc. Dar nici că ar fi un critic supărat al regimului: autorul Sorgului roșu se mulțumește să ia […]

În 1845, dimineața, două echipaje de exploratori britanici conduse de căpitanul John Franklin se îmbarcă pe vasele Terror și Erebus, pleacă în căutarea unui Northwest Passage, presupusul canal navigabil interoceanic Arctic-Pacific spre China și Indii, și nu se mai întorc, dispărînd fără urmă. Ultima dată au fost văzuți de vînătorii de balene, în Golful Baffin, iar ce s-a întîmplat exact cu ei rămîne anybody’s guess, la imaginația fiecăruia. Winter is coming. După o navigare printre sloiuri pînă cînd marea devine […]

Cu toate că s-a unit cu România, cu toate că s-au semnat tratate care întăreau acest lucru, Basarabia a rămas mai departe țara nimănui, fiindcă actele ei n-au fost niciodată în ordine. La 28 octombrie 1920 s-a semnat tratatul prin care Basarabia se alipea României, dar ratificarea lui s-a făcut cu pași de melc. Marea Britanie l-a ratificat în 1922, Franța în 1924, iar Italia în 1927. SUA n-au dorit să recunoască modificări teritoriale ale fostului imperiu țarist pînă cînd […]

Filmul ăsta are un final dezamăgitor și vă va face copiii să plîngă. Vorbesc serios. Știu, are ștrumfi colorați pe ecran și, sigur, nu poți să iei în serios filme în care oameni în toată firea își rezolvă conflictele trăgîndu-și chiloții peste nădragi și luîndu-se la poceală, în loc să se dea în judecată și să se porcăiască în emisiuni tabloide. Dar ăsta e adevărul. Și prefer să avertizez părinții din start. Un părinte informat nu mănîncă popcorn sărat de […]

Dacă o coadă de mătură ar fi pretins că e președinta Uniunii Scriitorilor și le-ar fi garantat celor care s-au dus la vot, prin purtătorul ei de cuvînt, că le va apăra adaosul de 50% la pensie, mințindu-i că dacă votează cu Dan Lungu își pierd acest supliment, coada de mătură ar fi cîștigat alegerile la Uniune. Le-a cîștigat N. Manolescu, ajutat din toate puterile de cei mai mulți dintre președinții de filiale din țară și de la București, precum […]

romania100
Editoriale
  • O dublă înmormîntare

    22 mai 2018

    Înainte s-o cotească de-a bușilea spre infern printr-un tub de ciment folosit la canalele de irigații din pustiul libian, Muammar Gaddafi, observînd că trădarea trăiește în concubinaj cu ofițerii din […]

  • Evreunul contra Israel?

    22 mai 2018

    Ca dovadă că prostia nu e monopol PSD, șeful PNL a făcut o plîngere penală pe adresa Torei iudaice, acolo unde legea talionului, a ochiului scos și a dintelui spart […]

  • Când Dragnea și Orban se joacă de-a Messi

    22 mai 2018

    Liviu Dragnea a luat politica externă pe cont propriu. Nu i-a cerut-o nimeni, nu exista nici o presiune, aproape că nu aveam ceva numit ”politică externă”. Și-atunci, în infinita-i înțelepciune […]

  • Convertirea pescarilor

    15 mai 2018

    Duhnea Ierusalimul ca o străveche bute, Imperiul avea platfus și nu primea nici vești și cum dădeam cu vîrșa prin bălțile stătute, de mila Lui ne-am transformat în pești.   […]

  • Iohannis la numărătoarea morților

    15 mai 2018

    “A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, zicea Klaus Iohannis, în noiembrie 2015, cînd norocul său politic incendia clubul Colectiv și îi aducea pe tavă […]