Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În noaptea de 3 spre 4 aprilie 1870, într-un conac de lîngă Rucăr, vedea lumina zilei al doilea băiat al familiei Scărișoreanu. Rucărul era pe atunci un tărîm aflat la patruzeci de ani distanță de electricitate, cutreierat de jderi și cerbi carpatini, presărat cu sate de lemn, locuite de oameni aprigi, gata să se ia la trîntă cu ursul sau cu vecinul pentru turmele lor. Scărișorenii erau mici boieri de țară, proprietari de păduri, pășuni și livezi, ocupați în principal […]

Dacă, în deceniul trecut, Ang Lee insista să rămînă în istoria filmului cu un fîs despre văcari puși pe amor grecesc, finalul anilor 2010 i-a adus o nouă mantră care să-i alinieze chakrele artistice. Una legată de iubirea de sine, pe care Will Smith trebuie s-o descopere vreme de un film în care se bate cu propria clonă pînă cînd ajung să facă dragoste. Am glumit, Will Smith n-o arde romantic cu sine însuși, deși filmul e, în esența lui, […]

Lui Silviu Brucan îi plăcea democrația doar atunci cînd avea el un ce avantaj de pe urma ei. Altfel îi surîdea să taie și să spînzure, chiar și la bătrînețe. Era inteligent, dar nu atît cît își închipuia, și în orice discuție voia să fie vioara întîi: dădea de înțeles că știa mai mult decît spune. Din cînd în cînd, Brucan era invitat la biroul din București al Europei Libereca să-și mai dea cu părerea la microfon despre politică. În […]

Se împlinește anul ăsta cam un sfert de veac de cînd am ajuns prima dată la Chișinău. Nu orașul în sine, nici amicii pe care i-am revăzut și cu care am băut și bîrfit (cum altfel?) pe săturate, și nici structura ciudată a populației nu mă inspiră la confesiuni. Ci trenul. Ulici mă trimisese la Chișinău cu trei milioane de lei (vechi-vechi, dar, în 2005, erau bani buni) să dau un premiu literar. Hîrtia cu numele alesului era în plic, […]

În care lucrurile o iau cu adevărat razna. “Hi, I’m Jeremy Clarkson and I’m shooting in Romania, on…” “#metoo.” “Hi, I’m Jeremy and…” “#metoo.” “Băi, îl ia cineva pe piticul ăsta din cadru? Că nu mai pot!” Dar nu, nimeni nu-l luă pe pitic din cadru, iar Jeremy se așeză abătut pe un bolovan, așteptând să se nască Greta. Cum Greta, însă, întârzia să se nască, iar echipa de filmare părea ocupată, pe Jeremy începură să-l bântuie niște gânduri negre. […]

Nici unul dintre intelectualii lui Băsescu nu suflă un cuvînt sau măcar un cuvințel despre relațiile cu Securitatea ale marinarului. Și au trecut cîteva săptămîni de cînd Curtea de Apel București s-a pronunțat că fostul președinte al României a fost colaborator al Securității. Că Băsescu o ține pe-a lui, că n-a pus gura pe usturoiul băieților cu ochi albaștri și că deci nici gura nu-i miroase, asta o fi ținînd de tupeul lui, dar și de faptul că sentința poate […]

Cînd băieții mei erau foarte mici, mă duceam împreună cu Daniela și cu ei pe la Uniunea Scriitorilor. Veneam cu mașina din Drumul Taberei. Și nu știu cum se făcea că aproape de fiecare dată încremenea circulația mașinilor „în zonă”, adică  pe străzile care dădeau în Calea Victoriei. Trecea Ceaușescu! Benzina se vindea pe cartelă, vreo 30 de litri pe lună, dar pînă s-o cumperi stăteai la niște cozi înfiorător de lungi. Așa că, atunci cînd te prindea momentul trecerii […]

Am primit acum cîteva zile de la Stejărel Olaru, în format electronic, cartea lui despre Maria Tănase. Poate pentru am scris în Cațavencii despre altă carte a lui, Agentul nostru Victor. Altfel, nu ne știm decît din vedere. Istoricul are și talent literar, încît am deschis curios PDF-ul. Nu m-am despărțit în ziua aceea de computer pînă n-am terminat cartea. Au apărut pînă acum la noi cîteva biografii romanțate ale Mariei Tănase, scrise de persoane care au cunoscut-o. Nu le-am […]

Pe o insuliță pustie, într-o veche mînăstire în ruină, trăiesc clandestin, izolate, la limita subzistenței, departe de civilizația sfîrșitului de secol XX, trei călugărițe ale cultului Sfintei Agnes împreună cu o mică turmă de oi, aparent fostele lor colege reîncarnate. Clandestin, pentru că Biserica Catolică, proprietara ruinelor abandonate de pe insulă, habar n-are că mînăstirea a fost ocupată de niște locatare concurente, a căror viață monahală are un tipic religios mai apropiat de ritualurile păgîne decît de doctrina creștină. Existența […]

Într-o dimineață de august a anului 1917, în liziera pădurii de foioase care încadra pîrîul Oituz, pe direcția de înaintare a infanteriștilor germani din Grupul Seydel, aștepta Brigada 3 Roșiori. Caii fornăiau neliniștiți, tropăiau cu întreg harnașamentul de luptă în spinare, îngrijorați că și rezultatul acestei apropiate bătălii atîrnă de ei și de viteza cu care își pot pune la adăpost călăreții cînd or începe nemții să tragă. Vechile puști cu fitil și încărcare pe țeavă ieșiseră din dotarea cavaleriștilor […]

Lăsați orice speranță de film Marvel, voi cei ce intrați aici. Departe de-a fi croit pe dimensiunile de aur ale consumerismului decerebrat, Joker are demența de-a merge într-o direcție personală, profund umană și mult, mult mai interesantă decît au fost vreodată clovnii ăia colorați din turma Disney. Arthur Fleck are o viață infectă: un job de pe urma căruia mănîncă un codru de bătaie, o mamă paradită a cărei grijă trebuie s-o aibă, un apartament janghinos și pentru nostalgicii cei […]

S-a păstrat multe zeci de ani printre medicii de la noi tradiția culturii personale, pe lîngă priceperea profesională. Un medic bun, care avea o clientelă numeroasă și o reputație pe măsură, era o persoană care mergea la spectacole de teatru, la concerte, citea (și) literatură, nu numai cărțile și revistele de specialitate, și intra în sălile de expoziție, adesea în postura de cumpărător. În plus, medicii își încercau puterile în artă, pictînd sau cîntînd la un instrument, ori scriind literatură. […]

Văicăreala socio-istorică de la noi e ușor de înțeles. Nu-i așa că în România nu se întîmplă nimic bun? Sîntem condamnați de istorie la o veșnică rătăcire (era să scriu pomenire)? Nu noi, da’ nici copiii copiilor noștri nu vor avea parte de o Românie mai bună? Știți sloganul? Ei bine, e vechi. Cînd e citat Eminescu cel politic, ni se pare că nu s-a schimbat nimic, că trăim în aceeași țară atemporală și imobilă. Concluzia simplă: nimic nu se […]

În care Ion Iliescu intră cu adevărat în scenă. Lumea stătea la picioarele lui Ion Iliescu, făcută țăndări. Lumea lui, la care muncise o viață. Tot sistemul de relații construit pe vremea comuniștilor și perpetuat după 1990 se crăpase puțin în momentul în care Dragoș Constantinescu îi spusese că, de cinci ani, se conversează pe Messenger cu Mihăiță, un amărât de sergent SPP, specializat în computere. Când fusese dat afară din camera secretă de conferințe a Palatului Cotroceni (CSNDPSDGUDGU), crăpătura […]

Cînd a scris Danton, Camil Petrescu încă nu se acomodase cu surzenia căpătată în război. De fapt, scriitorul niciodată nu se va obișnui cu acest beteșug. Așa că, pe lîngă bănuielile sale tot mai acute că era lucrat pe la spate de confrații invidioși și de actorii care nu-l înghițeau, Camil se simțea vorbit de rău și cu el de față, fiindcă nu putea auzi ce vorbeau ceilalți pe la sindrofii, pe la petrecerile actoricești și la Capșa, cafeneaua pe […]

Americanul acela care s-a pus rău cu CIA și NSA după ce a lucrat pentru ambele agenții care păzesc secretele Statelor Unite și încearcă să afle secretele altora –  exact, Edward Snowden! – și-a publicat autobiografia. A stîrnit ceva valuri cu ea, chiar dacă a plecat în Rusia cînd s-a prins că în America ar fi putut înfunda pușcăria. În State, Snowden i-a dat de gol în presă pe cei de la NSA că scotocesc fără mandat în viața particulară […]

…Fumați-o! e deviza din Pico da Neblina, serialul brazilian setat într-un viitor ipotetic în care consumul de marijuana recreațională tocmai a fost legalizat (la ei). Biriba, tînărul traficant de iarbă cu clientelă relativ stabilă din São Paulo, e surprins de această decizie politică; confuz, dar încrezător în șansa lui, încearcă să se adapteze noilor condiții de business, numai că are foarte multe de învățat pe o piață nouă care a fost inundată de ofertă. Afacerea asta de a-i ridica pe […]

Henri Cihoski s-a născut în 1872, în Moldova, într-o familie de polonezi îndrăgostită, inexplicabil, de împrejurimile Tecuciului. Oameni cu carte, părinții lui i-au oferit o educație aleasă, dar Henri a ales instrucția militară și s-a făcut soldat. A ieșit sublocotenent în 1894 și a avansat repede, sprijinit de înclinarea sa naturală spre armată. Războiul l-a găsit colonel, comandant de divizie, și ăsta a fost un mare noroc pentru trupele române care luptau în retragere pe Valea Oltului. Colonelul Cihoski a […]

Plictiseala, ultima frontieră. Astea sînt călătoriile lui StarPitt Enterprise. Misiunea lui:  să exploreze noi și stranii moduri de-a moțăi în scaunul de cinema, să caute noi forme de căscat și noi sforăituri, să meargă cu lehamitea acolo unde nimeni n-a mai ajuns vreodată. E drept, criticii s-au dat peste cap să laude filmul drept o simfonie de teme și culori și interpretare și chestii, dar ce știu criticii, de fapt? În mare, lăudătorii de azi sînt tot ăia care desființau […]

Titu Maiorescu l-a rugat cu cerul și cu pămîntul pe Eminescu să-și termine studiile superioare începute la Viena, ca să-și poată face o carieră care să-l scutească de grija zilei de mîine. Poetul avea însă alte griji și un dispreț suveran față de diplome. Caragiale stătea și mai rău în privința școlilor absolvite. N-a urmat decît gimnaziul. Arghezi, băiat sărac, n-a avut nici el timp de școală, căci de timpuriu a trebuit să se descurce singur. Mă mir, deci, că […]

Editoriale