Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lăsînd la o parte curajul, priceperea militară și medaliile, care l-au făcut nemuritor în sens eroic, Ioan Dejoianu a fost și nemuritor de-adevăratelea, nemuritor în sensul cel mai fizic cu putință, fiindcă, atîta vreme cît nu i s-a găsit corpul și nici o dovadă a morții sale pămîntești, nu se poate spune, cîtuși de puțin, că a murit. Dacă nemurirea lui corporală ar fi susținută de fapte, adică dacă el s-ar arăta dintr-o dată celor care nu știu unde și […]

Cînd un film își pune în piept insigna de „thriller politic“, așteptările publicului educat să guste și altceva decît clovnerii Marvel și siropoșenii de telenovelă cresc precum un cozonac pe supradoză de drojdie. Inteligența plescăie pofticioasă la gîndul că o așteaptă o intrigă complicată, scene dominate de dialog parșiv și poate sclipitor, capcane demne de echivalentul politic al lui Hannibal și, eventual, niște întorsături de situație pregătite minuțios, culminînd, în cazul fericit, cu un final surprinzător prin iscusința manipulării situațiilor […]

Am copilărit și mi-am trăit prima parte a tinereții în cultura publică a lui NU. În parcuri erau sute de tăblițe dreptunghiulare de tablă care spuneau „NU călcați pe iarbă! NU rupeți flori! Contravenienții vor fi amendați potrivit legii!”. După ce învățasem să citesc, dacă mă duceam să-mi iau mingea de pe iarba sacră din parcuri, știam că încălcam legea. În vagoanele de tren existau niște plăcuțe emailate, interbelice, ale căror urmașe supraviețuiesc și azi, prin care călătorii erau sfătuiți, […]

În cazul canaliilor, se confirmă ce zicea un poet de acum 150 de ani: Mamă, mamă! îi zicea, / N-auzi, mamă? zi-i odată, / Zi-i că este și gușată, / Pînă nu ți-o zice ea. Articolul “O răfuială prostească”, apărut pe 18 octombrie în România literară, spune totul despre autor: Poate că cei din generația mea sîntem “expirați”, deoarece se vede cu ochiul liber că ideile noastre nu mai au nici o trecere. Poate că am mizat greșit pe democrație, […]

În care întâlnim un tânăr de viitor. Pe drumul care vine din Luncavița, trece prin Valea Fagilor și se duce spre nemurire, se strecura cu greutate coloana prezidențială. Convoiul era deschis de două blindate ușoare ale regimentului de gardă. Urma prima mașină cu sepepiști. Apoi a doua. Apoi a treia mașină cu sepepiști și, după ea, prima mașină cu sereiști, prima mașină cu setesiști. În sfârșit, apărea, majestuoasă și cu roșu-i strălucind apetisant în lumina caldă a după-amiezii, limuzina prezidențială. […]

Revistele, ca și oamenii, au perioade mai bune și altele mai proaste. Cînd voiam să mă angajez la Contemporanul, în funcția de corector, cu jumătate de normă, mă întorceam la București după cinci ani de navetă în satul Vizurești, din comuna Ciocănești. Romancierul Dumitru Radu Popescu era pe atunci redactorul-șef al revistei și președintele Uniunii Scriitorilor. Îmi citise cartea de debut și mi-a transmis prin Laurențiu Ulici că voia să mă ajute „să nu mă pierd”. Dar transferarea mea de […]

Femeile din România care fac azi carieră în profesiuni „rezervate” pînă nu demult bărbaților ar trebui să le poarte eternă recunoștință actrițelor noastre care s-au încumetat în zorii secolului al XIX-lea să apară pe scenă, în Țările Române. Ele au deschis calea femeilor și către alte cariere, încît mi se pare de toată lauda ideea Ancăi Hațiegan de a scrie o carte despre Dimineața actrițelor, adică despre acele tinere curajoase care au înfruntat prejudecățile vremii, apucîndu-se la noi de actorie. […]

După doi ani de așteptare, sezonul 3 din The Crown va fi vărsat tot pe Netflix, duminică. Cine nu știe ce e Coroana, să afle acum că e un serial dedicat în întregime reginei britanice Elisabeta a II-a, cel mai longegiv șef de stat al prezentului. Am rămas cu povestea în 1964, după ce, din ’47 în ’55, în primul sezon, și din ’56 în ’64, în al doilea, s-au derulat episoade importante din viața familiei regale și din istoria […]

Dimitrie Lambru s-a născut în 1858, într-o familie de negustori care alimenta prăvăliile Bucureștiului cu pastramă de oaie, cotlete de berbecuț, măruntaie de miel, fudulii de berbec, ghiudem și babic. Bunicul era un aromân înalt ca bradul, din stirpea marilor oieri din sudul Dunării, care plimba turmele de la munte la șes, însoțit de zeci de ciobani. Averea familiei Lambru a crescut cu sprijinul ghioagelor mocănești, care țineau la respect tîlharii ce atacau stînele, fie ei urși, lupi sau țărani […]

Dacă ar fi avut măcar o sclipire de umor, netalentații care au pus umărul și, mult mai probabil, părțile din dos la realizarea Terminatorului de față ar fi deschis filmul cu Arnold spunînd “Here we go again!”, deghizat în roboțelul auriu din Star Wars. Pentru că n-am văzut o reluare mai nerușinată a filmelor originale de la primul voiaj Disney în galaxia aia foarte-foarte îndepărtată. Terminator: Dark Fate e copiat după reușitele din tinerețe ale lui Cameron pînă la ultimul șurubel. […]

Cînd a căzut Zidul Berlinului, în noiembrie 1989, fără ca Gorbaciov să zică nici pîs, la noi Ceaușescu visa în continuare că va rămîne la putere și că în România se va termina cu comunismul cînd o face plopul pere. Redegiștii n-au pus armata să acopere breșa cu gloanțe, deși Honecker era unul dintre durii regimurilor comuniste din Europa. În celelalte țări comuniste, revoluții de catifea. Numai în România s-a vărsat sînge, mult sînge! Grănicerii est-germani de la Zidul Berlinului, […]

Nu mi-aș fi închipuit ca autorul articolului „O răfuială prostească“ să fie atît de vulnerabil, atît de ușor de citit în resentimentul pe care îl promovează. M-am adîncit cu voluptate în textul domniei-sale. Nu există pasaj în nefericitul articol care să nu poată fi întors pe dos ca o mănușă, dezvăluind profilul canaliei bonome. Ce citim la început? O mărturie de credință sau, mă rog, ceva care se vrea o mărturie. …am cîștigat un timp enorm pentru alte activități. De […]

Dragoș Constantinescu stătea tolănit pe fotoliul favorit al tatălui său, în vila de la Scroviștea, după ce-i mototolise ziarul, îi băuse paharul cu lapte și îi mâncase biscuiții. Acum încerca să țină ochii deschiși și să-și asculte tatăl. – Drăgoșelu, uite… – Hai, băi, te-am mai rugat! Cine sunt eu? Dragoș Constantinescu pocni din degete și imediat, din colțul unde se oprise, răspunse generalul E.B.: – Președintele României! – Păi, spune-i și moșului! – Domnule Constantinescu, domnul Constantinescu este președintele […]

Am în casă cîteva obiecte inutile de care nu mă îndur să mă despart. Dacă aș vrea să le vînd, n-aș cîștiga nimic de pe urma lor, fiindcă au fost produse în serii uriașe. Să le arunc nu mă îndur. Au fost, sînt obiecte de familie. Cîteva aparate de fotografiat care nu funcționează decît dacă au și un rolfilm înăuntru. Un video-recorder, o mașină de scris portabilă. Un telefon fix și cîteva mobile. Un aspirator pentru care nu se mai […]

Gösta, tînărul psiholog juvenil mutat din Stockholm la țară, în Suedia profundă, e fostul copil docil devenit peste timp adultul idealist care nu poate să refuze pe nimeni. Omul amabil pînă la absurd, genul care trece o bătrînică strada, chiar dacă ea nu vrea asta. Atît de amabil încît oamenii din jur profită la maximum de bunătatea lui: toată lumea îi cere ajutorul pentru diverse probleme, mai mari sau mai mici, mai reale sau mai inventate, iar bietul Gösta e […]

Așa cum o dovedește moartea lui eroică și fulgerătoare, David Praporgescu s-a născut și a trăit ca să conducă o secvență de bătălie, pe 13 octombrie 1916, pe Valea Oltului. Armata română era bombardată, hărțuită, depășită, secerată, alungată și aproape înfrîntă de înaintarea trupelor germano-austro-ungare, soldații rămași în viață erau demoralizați, răniți sau înfometați, iar comandanții, cu rare excepții, aveau ca plan de luptă retragerea. Nu însă și generalul de brigadă David Praporgescu. S-a născut în 1866 la Turnu Măgurele, […]

Pornit de la premisa că America s-a dus naibii grație unei epidemii de zombială virală, Zombieland întîiul avea șansa să meargă cu tupeu în zone pe care doar seria Fallout le-a explorat în titlurile bune. Colapsul brusc al civilizației dă mînă liberă imaginației scenaristului și povestea se putea duce oriunde și peste tot, de la  principii și sacrificiu pînă la sclavie și canibalism. Și astea ar fi doar cîteva coordonate meschine într-un univers limitat doar de pofta creatoare a vrăjitorului de cuvinte. Dar […]

Teribil de complicată e recomandarea din Noul Testament: „Nu judeca, dacă vrei să nu fii judecat!”. Totdeauna dă o împărțire cu rest. Cine poate spune că n-are la activ nici un păcat neștiut, încît să poată arunca liniștit piatra împotriva păcătosului? Sau, în langajul de azi, cine se poate lăuda că n-are nici un schelet, cît de mic, în șifonierul vieții sale? Dacă restrîngem însă întrebarea asta la politicieni, care aruncă strașnic cu pietre unii împotriva altora, intrăm într-un hățiș […]

Asta e prima carte a Olgăi Tokarczuk pe care o citesc. Poloneza, care are și  rădăcini ucrainene, a luat Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2018. Pentru 2019, premiul a fost dat unui scriitor austriac contestat fiindcă ar avea slăbiciuni față de Iugoslavia lui Miloșevici. Olga Tokarczuk e feministă. O ține cu feminismul ei și în ceea ce scrie, dar fără să pară tezistă, spre deosebire de multe alte feministe care ar fi în stare să declare că Dumnezeu a […]

În care aflăm cum colaborează exe-geții cu japonezii. Toți membrii echipei lui Jeremy Clarkson erau aliniați cu fața la perete, în camera de gardă a Subfăgărășanului. Aveau mâinile legate la spate cu sfori trainice, din cânepă, iar în gură le fuseseră îndesate, cam fără milă, călușuri făcute din lână de oaie, toarsă și împletită de către fete virgine din neamul exe-geților. Doar Jeremy era liber și se întreținea, destul de amical, cu Biciclis și Blegissa, cei doi exe-geți care păzeau […]

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite