Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De cînd ajunsese la Iași, domnul Brătianu visa tot mai des conacul său de la Florica. Iar cînd se trezea din somn, își aducea aminte că Florica lui era în teritoriul ocupat. Din cîte aflase, conacul său nu fusese jefuit sau batjocorit, ca altele, mai apropiate de București. Asta îl și făcea să aibă un sentiment aparte față de ocupanți. Îl respecta pe marele Mackensen, la fel cum îi detesta pe unii dintre generalii armatei române care pierduseră, de proști […]

Veștile de la Iași urmau, adesea, un drum întortocheat pînă să ajungă la București, a observat Vasilica. Calea cea mai iute ar fi fost telegraful, dar ce folos dacă nemții puseseră coada pe stațiile telegrafice? Cu trenul iarăși nu se putea, din cauza frontului. Automobilele, cîte erau, fuseseră rechiziționate sau de-a dreptul confiscate, trecînd de la proprietarii lor în folosința ocupanților. Mai rămîneau trăsurile și căruțele, dar și astea se puteau împiedica pe drum, dacă nu știau s-o ia pe […]

Fratele din Detroit al Vasilicăi îi scria cam o dată la șase luni cîte o scrisoare lungă, de dor de casă, și din două în două luni scrisori scurte prin care o ținea la curent cu ceea ce i se mai întîmpla. Vasilica îi răspundea la fiecare în parte, cu deprinderea ei de ordine din imperiul din care plecase, dar și din iubire fraternă. Cînd îi trimitea fratelui din America răspuns la scrisoare, Vasilica se retrăgea în bucătărie și închidea […]

Cînd s-a aflat în București că tînărul scriitor ardelean Liviu Rebreanu fugise la Iași, ca să scape de nemții care-l căutau pentru dezertare, s-a mai aflat ceva. Că fusese pîrît de un confrate la Înaltul Comandament German. Confratele era cică român, căci denunțul, nesemnat, era scris în românește. Nemții s-au dus direct la Rebreanu acasă, dar, politicoși, au bătut la ușă zicînd pe limba lor pe cine caută. Scriitorul a sărit pe fereastra încăperii din spatele casei, a ajuns în […]

Unul dintre muscalii care cîștigau un ban la București cu birjele lor era un basarabean fugit de la Chișinău cînd Ohrana țarului începuse să-i caute pe narodnici, ca să-i trimită în Siberia. Îl chema Calistrat, dar își spunea Constantinovici. Căpătase autorizație de birjar cu ajutorul domnului Constantin Stere, narodnic și el în Basarabia, dar care în România trecuse la liberali, după ce se lămurise că aici socialismul era un cal mort. Domnul Stere nu plecase la Iași împreună cu liberalii […]

Bătrînul domn Carp aflase din ziarele de dimineață că fostul lui prieten, Titu, murise cu o zi înainte. Cînd citise știrea, i se pusese un nod în gît. Nu-și mai dăduse de mulți ani bună ziua cu Maiorescu. Și-l amintea pe Titu, cel din tinerețile lor, de la întîlnirile de acasă de la Pogor, din Iași, cînd puseseră la cale Societatea „Junimea”. Erau parcă amintiri din altă viață. Pe atunci Titu era ambițios, dar tocmai cînd își întindea aripile la […]

Cînd a auzit că bulgarii vor să-i ia gîtul, pentru a-i duce capul la Sofia, ca trofeu de război, și că nemții le spuseseră bulgarilor să nu care cumva, Titu Maiorescu scria în jurnalul său zilnic. N-a găsit de cuviință să noteze în Jurnal că bulgarii voiau să-l omoare și nici că germanii îl apărau de ei. Secretara lui, Olga, îi sugerase să plece din București. Nu de frica bulgarilor, ci ca să nu se spună despre el că rămăsese […]

Vasilica nu-l înghițea pe poetul-ziarist Tudor Arghezi. Scundac și tăcut – cică fusese călugăr! –, avea și el ausvais să meargă cu birja prin București. Nevasta lui, doamna Paraschiva, femeie tînără și frumoasă, nu mai putea de dragul lui. Vasilica o vizita din pricină că doamna, care se măritase virgină cu domnul Arghezi, era mirată că nu rămăsese grea, deși nu se ferise. Trecuse mai mult de un an cînd se măritase, dar era atît de naivă încît moașa a […]

În mahala începuse curățenia de Paște. De prin curți se auzea zgomotul preșurilor și covoarelor bătute cu spor și venea mirosul vechiturilor puse pe foc în mijlocul bătăturii. Cei care aveau cu ce tocmeau bidinărese să le spoiască prin casă și să le vopsească cercevelele și ușile. Femeile scoteau așternuturile și hainele de prin lăzi și, după ce le spălau în albii, le întindeau pe frînghie, în curte. Vasilica adusese trei femei să-i facă curat. Una era Țițica, țiganca de […]

Singurul ziar pe care-l mai citea Tiberiu de vreun an încoace era Lumina domnului Constantin Stere care măcar nu le cînta în strună ocupanților! Pentru cine știa să citească printre rînduri, domnul Stere, chiar dacă rămăsese în București, după retragerea la Iași a liberalilor, nu înghițea gazetele care dansau după cum le cîntau nemții. Tiberiu nu prea înțelegea articolele de fond ale bravului bărbat care combătea și la București pentru cauza țărănimii și a altor poporeni mărunți, la fel cum […]

Cînd în București s-a aflat de Pacea de la Buftea, semnată apoi de domnul premier Marghiloman la București, ciorile se dădeau tumba, a vreme, pe cerul orașului. Mulți bucureșteni erau de părere că pînă și ciorile, zburătoare istețe, se dădeau peste cap de necaz din cauza tratatului cu nemții și cu aliații lor. Venise primăvara. Nu se mai găsea făină și nici alte alea de-ale gurii. Dispăruse pînă și săpunul din București. Brutarii și simigiii își închideau prăvăliile, că nu […]

Cînd Valetul ieșea în oraș, îl saluta lumea cu respect și cu speranță. Doar prietenii lui cei mai apropiați știau cum îl cheamă. Pentru ceilalți era domnul Valet, nume care începuse să-i placă și lui, așa că nu preciza care era numele lui de botez. Valetul domnului Marghiloman era omul care-ți putea pune o vorbă bună pe lîngă atotputernicul său stăpîn, președintele Consiliului de Miniștri, și știa către cine să te îndrepte dacă ceea ce doreai de la autorități nu […]

Și în dimineața aceea, domnul Petre P. Carp era indispus, ca de multe luni încoace. Rămăsese în București, sigur fiind că era de preferat ocupația germană refugierii în Moldova. La Iași se îngrămădiseră toți cei ce pariaseră pe victoria Antantei, în frunte cu liberalii. Rămăseseră în București amicul Marghiloman, mitropolitul Donici, Titu Maiorescu, fostul lui prieten, Costică Stere, cel care trecuse de la socialiști la liberali, plevușca de toate culorile și dintre scriitori, cel mai notabil, Ioan Slavici. Omul lui […]

Se ieftineau banii. Vasilica nu prea înțelegea cum se întîmpla că ceea ce cumpărase cu o zi înainte cu atîția lei, în ziua următoare se scumpea. Avea atîta minte încît să-și dea seama că, dacă nu se mai găsea carnea, măcelarii, de-o pildă, cereau mai mulți bani pe marfa lor, cînd o aveau. Dar se scumpeau și lucrurile care se găseau. Oltenii care veneau la ea acasă cu cobilița cu legume îi cereau zilnic mai mult pentru aceeași marfă. Drept […]

După ce a trecut pe la două doamne din centru, una însărcinată în șapte luni și cealaltă aproape de soroc, Vasilica a vizitat și niște pantofari de damă, ce dădeau anunțuri de lux în Universul. Frumoase botinele, nimic de zis, dar prea erau scumpe! Și de cînd cu războiul, de nu mai puteau doamnele să-și cumpere încălțări de la Paris, iar la Budapesta și la Viena patrioatele înstărite nu s-ar mai fi dus nici picate cu ceară, cizmarii cu pretenții […]

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.) Era o zi cu soare, dar în București nu poți fi sigur de nimic, așa că domnul Tiberiu […]

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)  Moașei Vasilica i se bătea un ochi, cel drept. Nu era superstițioasă, dar dacă de două zile ochiul […]

Bătrîna doamnă Lupu îi trimisese vorbă Vasilicăi că o așteaptă la ea acasă. Mesagerul nu știa nimic mai mult. Era un ovreiaș sfrijit, dar dacă era omul de încredere al doamnei Lupu, asta însemna că nu era fitecine. Venise cu trăsura vopsită într-un negru lucios a numeroasei familii a bătrînei doamne. Îl chema Carmel și era secretarul doamnei. Vasilica l-a întrebat dacă era vorba de o naștere, ceea ce nu reieșea din catastiful ei. Nu, era o invitație din partea […]

De la cucoanele din centru, dar și de la nevestele ceferiștilor din mahala, Vasilica auzea tot soiul de chestiuni despre care nu se vorbea în București. Moașa le însemna laconic în catastiful ei, unde scria cum le mergea femeilor însărcinate. Avea prea multe cliente ca să se poată bizui numai pe memorie. În dreptul numelui fiecăreia, Vasilica scria ce observase ca moașă, dar mai adăuga, uneori, și ceea ce-i spuneau femeile care se lăsau cercetate de ea. Chiar și unele […]

Despre Vasilica Manciu se spunea că o căutau femeile din trei mahalale și cucoanele din inima Bucureștiului. Vasilica era moașă. Venise din Ardeal de vreo zece ani. Avea diplomă de la Budapesta. În afară de ungurește vorbea și nemțește. Taică-su fusese popa de la ei din în sat. Erau greco-catolici: ortodocși care țineau de Papa de la Roma. El făcuse biserica de pe deal, împrejmuise și locul unui cimitir, dar nu-i putuse convinge pe consăteni să-și îngroape morții acolo. Obiceiul […]

romania100
Editoriale
  • O dublă înmormîntare

    22 mai 2018

    Înainte s-o cotească de-a bușilea spre infern printr-un tub de ciment folosit la canalele de irigații din pustiul libian, Muammar Gaddafi, observînd că trădarea trăiește în concubinaj cu ofițerii din […]

  • Evreunul contra Israel?

    22 mai 2018

    Ca dovadă că prostia nu e monopol PSD, șeful PNL a făcut o plîngere penală pe adresa Torei iudaice, acolo unde legea talionului, a ochiului scos și a dintelui spart […]

  • Când Dragnea și Orban se joacă de-a Messi

    22 mai 2018

    Liviu Dragnea a luat politica externă pe cont propriu. Nu i-a cerut-o nimeni, nu exista nici o presiune, aproape că nu aveam ceva numit ”politică externă”. Și-atunci, în infinita-i înțelepciune […]

  • Convertirea pescarilor

    15 mai 2018

    Duhnea Ierusalimul ca o străveche bute, Imperiul avea platfus și nu primea nici vești și cum dădeam cu vîrșa prin bălțile stătute, de mila Lui ne-am transformat în pești.   […]

  • Iohannis la numărătoarea morților

    15 mai 2018

    “A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, zicea Klaus Iohannis, în noiembrie 2015, cînd norocul său politic incendia clubul Colectiv și îi aducea pe tavă […]