Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu-l cunosc pe Iulian Bocai, cel care a cîștigat concursul de debut pentru 2018 al Editurii Polirom. I-am deschis cartea și am citit-o din ce în ce mai curios, mai ales că Bildungsnovella lui „m-a prins” de la primele pagini. Din scurta lui fișă biografică de pe prima clapetă a volumului n-am aflat decît că s-a născut în 1986, în Oltenia, că a urmat Facultatea de Litere la București, că se pregătește de doctorat și că din cînd în cînd […]

Unii susțin despre Yan Lianke că ar fi cel mai bun scriitor chinez în viață. Chestie de gust. Alții susțin același lucru despre Mo Yan, cel ce a luat Premiul Nobel în 2012 și despre care Mircea Cărtărescu spunea că ar fi fost omul Puterii de la Beijing. Nu ni s-a părut că Mo Yan ar fi fost un cîntăreț al comunismului chinezesc. Dar nici că ar fi un critic supărat al regimului: autorul Sorgului roșu se mulțumește să ia […]

(Ce-ar fi zis răposatul Ion Ianoși despre această istorie culturală a Rusiei scrisă de un englez? Documentat ca puțini alții la noi, mai ales despre secolul al XIX-lea rusesc, cu cei patru mari, Gogol, Dostoievski, Tolstoi și Cehov, bătrînul marxist poate că ar fi strîmbat din nas citind portretul acid pe care Figes i l-a făcut lui Lenin. Și poate că l-ar fi acuzat pe istoricul din Albion că n-a înțeles în profunzime Revoluția din 1917. Îmi place să cred […]

Nu mult după căderea dictatorilor din timpul Primăverii Arabe au apărut comentatori care se întreabă dacă n-ar fi fost mai bine ca toți acei bătrîni ticăloși să fi rămas în funcțiile lor, decît ca țările pe care le-au condus să se scufunde în haos și să ajungă pe mîinile fundamentaliștilor. Speranțele occidentalilor și ale opozanților politici ai regimurilor totalitare din lumea arabă, că după scoaterea din joc a dictatorilor, în aceste țări vor urma alegeri libere și democrație, s-au dovedit […]

Cine a citit romanele lui Robert Graves, mai ales Eu, Claudius și Comitele Belizarie, probabil că se aștepta ca Miturile Greciei antice să fie o repovestire lipsită de constrîngeri a acestor mituri. Ce-i drept, Graves și-a pus aici la bătaie talentul literar, dar a făcut-o cu rigoarea unui clasicist care nu s-a mulțumit să repovestească miturile vechilor greci, ci le-a luat la puricat pe îndelete, căutîndu-le originile și interpretîndu-le semnificațiile pînă la cele mai mici detalii. Cu aceste interpretări, Graves […]

Într-o scrisoare către Mihail, fratele său mai mare, Dostoievski povestește pe scurt ce i s-a întîmplat în ziua în care ar fi trebuit să fie executat. Țarul îi comutase pedeapsa. În marea sa milă,Nikolai I îl trimitea pentru patru ani la ocnă, în Siberia, urmînd ca după ispășirea pedepsei să rămînă în Siberia ca soldat în slujba statului. Dostoievski a aflat sentința pe un ger cumplit. Era îmbrăcat în cămașa albă a morții. Primii trei condamnați, dintre cei douăzeci, fuseseră […]

Povestirile lui Charles Bukowski par scrise pentru un cititor căruia i se rupe de impresia celorlalți despre el. Asta dacă el s-o fi gîndit vreodată la ce așteaptă cititorii din partea lui. Îmi vine greu să cred că un domn bine îmbrăcat, care are o anumită poziție socială, lasă la vedere, în mașină, un volum de Bukowski. La fel cum nu mi se pare plauzibil că o doamnă cu pretenții, care își așteaptă rîndul la coafor, ar scoate din poșetă […]

Poate că-l știți pe autor din Ultima licornă, romanul fantasy apărut pentru prima oară la noi în anii ’80, la Editura Univers, în traducerea lui Mircea Ivănescu, sau din filmul de animație cu același titlu, pentru care Peter S. Beagle a scris scenariul. Romanul și filmul i-au adus venituri suficient de frumoase scriitorului încît invidioșii să-l acuze că scrie fantasy-uri pentru bani. Răspunsul său a fost că singurele lucruri pe care le-a făcut pentru bani au fost cîntatul (de muzică […]

În prefața acestui roman, tradus pentru prima oară la noi, Lewis Carroll constată cu umor că, după ce Alice în Țara Minunilor fusese atît de imitată de mulți alții, n-avea rost să mai scrie și el o carte ca Alice*. A scris așadar un roman tot pentru copii, dar care e ceva mai complicat decît cele două cărți cu Alice, cu schimbări derutante de planuri, dintre care unul ține de lumea obișnuită, iar celălalt de o miraculoasă țară a elfilor. […]

Îmi plac și acum romanele de aventuri maritime. Nu i-am mai recitit pe Jack London și pe Jules Verne, care îmi plăceau teribil pe la începutul adolescenței.  Mă întorc periodic la Moby Dick și la Aventurile lui Gordon Pym, micul roman al lui Poe, dar asta mai degrabă de dragul aventurilor epice ale celor doi autori decît pentru poveștile din cărțile lor. La fel cum reiau, uneori, primele capitole din Comoara din insulă, care mi se par cele mai bune […]

Am citit zilele astea o extraordinară carte-document. Se numește Scrisori de pe front și adună în facsimil și în literă de tipar scrisori de pe fronturile primului război mondial. E un volum impunător, dar mai ales respectabil și emoționant. Poate că această carte mă atinge și fiindcă unul dintre străbunicii mei a murit pe front. Scrisorile lui de pe front s-au pierdut. Dar bunica mea dinspre mamă nu uita să-mi spună din cînd în cînd că străbunicul a fost erou […]

După ce a fost transformat într-o legendă, de pe urma Versetelor satanice, romanul care i-a adus fatwa ayatollah-ului Khomeini, prin care era condamnat la moarte fiindcă l-ar fi insultat pe profetul Mahomed, Salman Rushdie a trebuit să se ascundă. Ani la rînd n-a mai putut ieși din casă decît însoțit și a fost păzit 24 de ore din 24 în case conspirative din Anglia. A continuat să scrie, iar cărțile sale au fost primite ca evenimente editoriale. De pe urma […]

Un învățat care scrie fără morgă, mai totdeauna cu umor în filigran, și cercetează cu egală curiozitate lucrurile despre care toți credem că sînt importante, dar și amănunte ale vieții zilnice, găsind în ele un miez omenesc care altora le scapă. În două cuvinte, Vintilă Mihăilescu! Îl citești cu interes, dar și cu plăcere, fiindcă știe să te surprindă și mai întîi să te prindă cu cîte o poveste-pretext, cazul de la care pornește. Așa că, chiar dacă n-ai știi […]

În timp ce Elif Shafak pregătea de publicare la Londra acest roman scris în engleză, în Turcia lucrurile se precipitau dramatic. După referendumul prin care președintele Erdogan căpăta puteri sporite, a venit tentativa de lovitură de stat, urmată de reprimarea puciștilor și de vînarea opozanților Puterii, care continuă și astăzi. Cu Cele trei fiice ale Evei, Shafak pare să profețească ce avea să urmeze, deși nu se ocupă aici nici cu „istoria mare” și nici cu politica înaltă de la […]

Cred că va trebui ca Iocan să apară mai des decît ne-am propus atunci cînd am înființat revista. Cînd am făcut selecția textelor pentru numărul 2, îmi aduc aminte că am citit o sumedenie de povestiri eșuate, încît le-am ales aproape cu penseta pe cele acătării din mulțimea de „asta nu!” cu care le marcam pe cele care mi se păreau nepublicabile. Nu sînt un vînător obstinat de capodopere, deși, ori de cîte ori încep să citesc o povestire, asta […]

Cartea asta e scrisă mai mulți autori, tineri istorici care au dat cu nasul prin lumea largă și și-au făcut deja un nume cu ceea ce au publicat. Fiecare a contribuit cu cîte o felie dintr-un întreg care mie, ca amator, mi se pare cît se poate de bine rotunjit și de interesant. După 1989, istoria autohtonă s-a transformat într-un ring al polemicilor în care autorii care au scris după indicații de partid, unii dintre ei răsplătiți pentru asta cu […]

Involuntar, umor avem toți. Mai ales cînd vorbim serios și-i vedem pe cei din jur că se înveselesc fără motiv după cîte o vorbă care ne iese din gură. Mai sînt apoi cei care au umor din cînd în cînd, mult mai rar decît își închipuie. Mai precis, persoanele care rîd singure de ce le iese din gură și care cad în mizantropie din cauză că lumea nu le înțelege. Și, în sfîrșit, aceia dintre noi care au umor tot […]

Cartea asta a apărut cu mulți ani în urmă. Primul volum a ieșit în 1992. Cel de-al doilea în anul următor. Convorbiri cu Mihai I al României a avut un succes extraordinar la data apariției, cu atît mai mult cu cît a fost publicată într-un moment de renăscută ostilitate politică față de Rege, după venirea Sa în țară, cînd a fost întîmpinat la București de un milion de oameni. Mircea Ciobanu, acel excelent poet, prozator și editor, și-a dat seama […]

Nu-i obligatoriu să fii chibiț școlit în Cișmigiu ca să citești ce scrie Radu Cosașu despre fotbal. Ai însă nevoie de cunoștințe temeinice în acest domeniu, dacă vrei să te bucuri de cursivele lui Cosașu despre lumea fotbalului. Mai cu seamă că el nu făcea cronici de meciuri, istorisind faze și povestind goluri. Cu creioanele lui totdeauna bine ascuțite, Relu, cum îi spuneau apropiații, scria impresii artistice și observațiuni morale destinate celor care mai citeau și o carte și mai […]

Ostenit de rele, Băsescu cel Bătrîn cobora furișat de pe scenă. Se pregătea să treacă neobservat în tabăra personajelor secundare, cele pe care publicul tinde să le uite și, cu timpul, să le ierte. Și era cît pe ce, fiindcă textele furioase pe care le-a stîrnit la vremea lui au rămas în urmă. Ziarele au pierit, anchetele au trecut, vocile s-au răcit. Dar nu i-a fost dat să scape. Istoria îl aștepta la cotitură. Cele peste o mie de pagini […]

romania100
Editoriale
  • O dublă înmormîntare

    22 mai 2018

    Înainte s-o cotească de-a bușilea spre infern printr-un tub de ciment folosit la canalele de irigații din pustiul libian, Muammar Gaddafi, observînd că trădarea trăiește în concubinaj cu ofițerii din […]

  • Evreunul contra Israel?

    22 mai 2018

    Ca dovadă că prostia nu e monopol PSD, șeful PNL a făcut o plîngere penală pe adresa Torei iudaice, acolo unde legea talionului, a ochiului scos și a dintelui spart […]

  • Când Dragnea și Orban se joacă de-a Messi

    22 mai 2018

    Liviu Dragnea a luat politica externă pe cont propriu. Nu i-a cerut-o nimeni, nu exista nici o presiune, aproape că nu aveam ceva numit ”politică externă”. Și-atunci, în infinita-i înțelepciune […]

  • Convertirea pescarilor

    15 mai 2018

    Duhnea Ierusalimul ca o străveche bute, Imperiul avea platfus și nu primea nici vești și cum dădeam cu vîrșa prin bălțile stătute, de mila Lui ne-am transformat în pești.   […]

  • Iohannis la numărătoarea morților

    15 mai 2018

    “A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, zicea Klaus Iohannis, în noiembrie 2015, cînd norocul său politic incendia clubul Colectiv și îi aducea pe tavă […]