Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Apărut pe ecrane aproape de ivirea zorilor lui 2018, Jumanji – Welcome To The Jungle se dovedea o surpriză plăcută, cu atît mai mult cu cît era una neașteptată. În loc să se sacrifice prostește pe altarul ideologiei la modă, filmul prefera să fie o aventură cinstită, piperată cu doze decente de absurd și ridicol, ținută pe umerii de Atlas ai lui Bolovan Johnson și ridicată și mai sus de interpretarea pe alocuri excelentă a lui Jack Black. Pe scurt, […]

Martin Scorsese a îmbătrînit, ca noi toți, de altfel. Ochiul i-a rămas în continuare ager, iar cadrul e prins cu măiestrie de mare meșter. Spiritul, însă, i s-a mai îmbunat și peste nervul artistic al trecutului s-a așternut, moale și înăbușitor de dulceagă, indulgența față de sine. The Irishman bate aceiași cîmpi binecunoscuți ai gangsterelii anilor ’60-’70, doar că, de data asta, pumnul nu se mai coboară distrugător, iar bîta, odinioară de baseball, acum pare acoperită cu spumă de protecție. […]

Demult, tare demult, pe vremea cînd cursa de 24 de ore de la Le Mans avea relevanță, notorietate și fani, un Henry Ford, altul decît descălecătorul legendar care a pus imperiul omonim pe picioare și l-a snopit la Posada pe Carol Robert de General Motors, umbla roșu de nervi ca o sfeclă răsfiartă. Aparent, onoarea lui de businessman se cerea reperată urgent, după ce Enzo Ferrari o folosise delicat să se șteargă pe picioare. În loc să apară în fața […]

Cînd un film își pune în piept insigna de „thriller politic“, așteptările publicului educat să guste și altceva decît clovnerii Marvel și siropoșenii de telenovelă cresc precum un cozonac pe supradoză de drojdie. Inteligența plescăie pofticioasă la gîndul că o așteaptă o intrigă complicată, scene dominate de dialog parșiv și poate sclipitor, capcane demne de echivalentul politic al lui Hannibal și, eventual, niște întorsături de situație pregătite minuțios, culminînd, în cazul fericit, cu un final surprinzător prin iscusința manipulării situațiilor […]

Dacă ar fi avut măcar o sclipire de umor, netalentații care au pus umărul și, mult mai probabil, părțile din dos la realizarea Terminatorului de față ar fi deschis filmul cu Arnold spunînd “Here we go again!”, deghizat în roboțelul auriu din Star Wars. Pentru că n-am văzut o reluare mai nerușinată a filmelor originale de la primul voiaj Disney în galaxia aia foarte-foarte îndepărtată. Terminator: Dark Fate e copiat după reușitele din tinerețe ale lui Cameron pînă la ultimul șurubel. […]

Pornit de la premisa că America s-a dus naibii grație unei epidemii de zombială virală, Zombieland întîiul avea șansa să meargă cu tupeu în zone pe care doar seria Fallout le-a explorat în titlurile bune. Colapsul brusc al civilizației dă mînă liberă imaginației scenaristului și povestea se putea duce oriunde și peste tot, de la  principii și sacrificiu pînă la sclavie și canibalism. Și astea ar fi doar cîteva coordonate meschine într-un univers limitat doar de pofta creatoare a vrăjitorului de cuvinte. Dar […]

Să zicem că n-ai citit ori n-ai învățat nimic despre al doilea război mondial, că habar n-ai cine au fost naziștii ori Hitler sau că n-ai auzit în viața ta despre Holocaust. Și-apoi, deodată, cineva îți aruncă pe retină Pianistul sau Lista lui Schindler. Ai putea oare să înțelegi pe deplin realitatea istorică privind doar niște filme artistice? Sigur că nu. Și cam fix ăsta e și pericolul cu Între Chin și Amin, al lui Toma Enache. Căci ai în […]

Dacă filmul insistă să-și spună Mistress of Evil, iar protagonista să poarte o pereche de coarne, concluzia din titlu vine de la sine. Și, să fim sinceri, o Angelina Jolie care plonjează în zbor în timp ce mugește nebunește ca un Stuka sună cît se poate de îmbietor. Profund idiot, firește, dar îmbietor. Continuările au nevoie să-și descleșteze fălcile încrîncenate în rictusuri nervoase. Și, uneori, de o rangă care să le desprindă și bucile una de alta, doar-doar vor pune […]

Dacă, în deceniul trecut, Ang Lee insista să rămînă în istoria filmului cu un fîs despre văcari puși pe amor grecesc, finalul anilor 2010 i-a adus o nouă mantră care să-i alinieze chakrele artistice. Una legată de iubirea de sine, pe care Will Smith trebuie s-o descopere vreme de un film în care se bate cu propria clonă pînă cînd ajung să facă dragoste. Am glumit, Will Smith n-o arde romantic cu sine însuși, deși filmul e, în esența lui, […]

Lăsați orice speranță de film Marvel, voi cei ce intrați aici. Departe de-a fi croit pe dimensiunile de aur ale consumerismului decerebrat, Joker are demența de-a merge într-o direcție personală, profund umană și mult, mult mai interesantă decît au fost vreodată clovnii ăia colorați din turma Disney. Arthur Fleck are o viață infectă: un job de pe urma căruia mănîncă un codru de bătaie, o mamă paradită a cărei grijă trebuie s-o aibă, un apartament janghinos și pentru nostalgicii cei […]

Plictiseala, ultima frontieră. Astea sînt călătoriile lui StarPitt Enterprise. Misiunea lui:  să exploreze noi și stranii moduri de-a moțăi în scaunul de cinema, să caute noi forme de căscat și noi sforăituri, să meargă cu lehamitea acolo unde nimeni n-a mai ajuns vreodată. E drept, criticii s-au dat peste cap să laude filmul drept o simfonie de teme și culori și interpretare și chestii, dar ce știu criticii, de fapt? În mare, lăudătorii de azi sînt tot ăia care desființau […]

Sylvester Stallone este Kevin McAllister, un băiat lăsat singur de guvernul american să se descurce cu niște bandiți care vor să-l jefuiască ziua în amiaza mare. Dar nu le va fi ușor acestor nemernici: înarmat pînă în dinți cu imaginație criminală și dorința fierbinte de a-și apăra proprietatea, Kevin  le va dejuca planurile ticăloșilor cu ajutorul capcanelor sale și al partenerului său credincios, tarantula cu două capete și 24 de brațe care poate rupe un om în două din prima […]

Bazat pe o carte care a înșfăcat Premiul Pulitzer în 2013. Populat de o distribuție de veterani care știu ce fac, dacă nu cumva știu să facă al naibii de bine. Susținut de o echipă de cetățeni care își știu meseria, fie ea regie, cinematografie, coloană sonoră sau făcutul unei cafele decente. Ai zice, pornind de la aceste date, că sigur trebuie să fie ceva de capul unui asemenea film. Și, da, este. Este vai de capul lui. M-am surprins […]

Star Wars, seria nouă și neinteresantă, a ținut morțiș să cîrmească povestea lui “A long time ago…” dinspre mitologie înspre ideologie. Așa cam cum au înțeles să facă filme și capetele pătrate de dinainte de ’89, dovadă că The Last Jedi s-a bucurat de aceeași apreciere pe care o aveau în epocă filmele cu tovarăși agronomi. Acum, franciza considerată mai infailibilă decît Yoda se tîrîie prin subsolul gusturilor: jucăriile nu se vînd nici la discount, parcul de distracții tematic zace […]

London has fallen a fost un paradox la vremea sa: deși plin de explozii, filmul era doar o fîsîială penibilă, al cărei unic scop părea doar acela de a-l face pe precedentul Olympus has fallen să pară digerabil. Acum, după ce a lovit ecranele cu talentul cu care anumite lucruri lovesc ventilatorul, Angel has fallen dovedește că istoria se repetă. Prin comparație, Olympus e în continuare un film nu complet tîmpit. Știu, pare greu de crezut că Gerard Butler, supervedeta […]

Melissa McCarthy insistă să fie un fel de Steven Seagal al lumii actrițelor. Pentru că femeile sînt puternice și independente și trebuie să demonstreze că-și pot duce carierele la același nivel cu porcii de bărbați. Felicitări, fată, ai reușit: tot mapamondul te știe drept o grasă antipatică grav care face filme retardate. Fix ca Steven Seagal. The Kitchen s-ar vrea ironic în stilul ăla hipsteresc și justițiar-social care alungă tot umorul dintr-o construcție lexicală și lasă în urmă doar dezolarea […]

Vă cer o favoare: dacă vă recomandă cineva filmul de azi suspinînd languros: “Este scrisoarea de dragoste a lui Tarantino către lumea filmului”, suspinați la fel de patetic și murmurați: “Aaa, dar mîzgălelile pline de lacrimi și muci sînt feblețea mea!”. E profund ridicol să asociezi romantismul de telenovelă cu băiatul ăla al cărui nerv creativ și memorie de pastișor au dat universului Pulp Fiction și Kill Bill 1. Desigur, e o supradoză de pasiune în proiectul de față, dar, […]

Tina este o slută cu uniformă de vameș, singura creatură capabilă literalmente să miroasă ticăloșii care-i trec pe dinainte. Stă pe un coridor sinistru de vag iluminat, amintind, parcă, de obscuritatea de sub un pod, și amușinează ca un cîine urît ori de cîte ori îi trece cineva prin față. Ieri a prins un minor cu prea multe sticle de băutură. Azi un ciudat cu un stick plin de porno cu minori. Mîine cine știe ce îi va aduce soarta […]

Am apreciat că, la nivel de marketing, filmul de față a mizat totul pe o cuceritoare sinceritate. Trailer-ul promitea un festival încîntător de violență gratuită, condimentată cu urmăriri ridicole de mașini ai căror steroizi i-ar face pe mușchii de neam prost ai lui Dwayne Johnson să exclame: “Băi, deja e prea mult!”. Adăugați, după gust, glume subtile de băieți a căror meserie e să rupă capete și ceva sentimentalism de conservă despre valorile familiei, și rețeta de aur a filmului […]

Rușine asupra casei Disney pentru asemenea barbarie! Rușine! ERA UN REGE AL SAVANEI! Un rege al savanei să moară în felul acesta, măcelărit ca un scenariu de Luc Besson? Rușine! Dacă Ptolemeii n-au apucat să pună capul lui Pompei pe trupul unei paiațe și să dea spectacole pentru amuzamentul gloatei pentru că a intervenit civilizația Romei, Disney s-a arătat a fi mai norocos. Bunul-simț, civilizația sau minima decență n-au găsit cu cale să intervină. Se spunea despre Ptolemei că erau […]

Editoriale