Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

E un motiv foarte bun pentru care Tom Hardy s-a instalat confortabil pe aripile celebrității prin roluri care îi acopereau mutra într-un mod corespunzător. Și motivul e că omul poate avea charisma unei pietre ponce cînd își dă cu adevărat interesul. Dacă botnița lui Bane a fost doar un accident fericit dictat de canonul lui Batman, masca de luptător RAF din Dunkirk pare deja reaplicarea unei rețete reușite. În Venom, însă, asemenea restrîngeri rămîn la garderobă, fix lîngă talentul actoricesc […]

Johnny English s-a acoperit întotdeauna de gloria nepieritoare a modestiei. Indiferent de film, umorul din regretabila serie reușește să se mențină eroic la cotele de avarie ale Dunării într-o zi de secetă feroce. Avem glume tîmpite, glume răsuflate, glume fără haz și glume mai chinuite decât bășina aia aparent fără final din Nunta mută. Rowan Atkinson n-a pus nici un dram de efort în crearea personajului și asta se vede lejer. E o clonă acefală de Mr. Bean. Unde ultimul […]

Nu există sociopat de bun-simț care să nu se fi bucurat cînd dezastrul dădea năvală și făcea praf și pulbere din viețile tihnite, îndestulate și clădite pe necinste și nemernicie ale antipaticilor de pe lista lui Edmond Dantès. Ba poate unii s-au bucurat prea mult, motiv pentru care Dumas le-a pus în vedere negrilor lui să-l facă pe Monte Cristo mai iertător pe final, nu care cumva să pice și eroul său pe panta monstruozității. Sau măcar să dea impresia […]

Demult, prin zorii anilor ’90, n-aveai cum să nu iubești filmul original cu Arnold dacă îți fremăta măcar o umbră de testosteron prin organism. Predator, fără articole hotărîte inutile, pentru că bărbații adevărați n-au nevoie de zorzoane din astea, era un film pentru inșii care nu și-au înecat cromozomul Y în estrogen. Violent, crud, uneori sinistru, plin de suspans și smuls parcă din esență de terifiant, filmul aproape că nu avea nevoie de mușchii lui Arnold ca să-l susțină spre […]

Spre deosebire de americani, care, cînd scapă mîndrele pe ecran, știu să facă filme de muieri, francezii insistă să fie inteligenți și să facă filme pentru oameni. Filmele yankee au devenit de-a dreptul sinistre pentru modul mecanic în care caută diversitatea cu osîrdia maladivă cu care tind, calitativ, și spre cel mai josnic numitor comun. Avem albi? Mai pune și o juma’ de cană de negru, trei lingurițe de asiatici, trei polonice de grase, măcar un degetar de gay, un […]

– Lassie, ce e, fetițo? A căzut Timmy în fîntînă? – Ham-ham! – Nu se poate, fetițo, noi sîntem niște țărani atît de înapoiați încît nu știm să construim fîntîni. De fapt, dacă-mi permiți această diversiune, sîntem atît de înapoiați că nici măcar țărani nu sîntem. – Ham-ham? – Uite, pe înțelesul tău de cîine tîmpit care mă trezește la o oră pe care civilizația mai are mii de ani pînă va ajunge s-o cuantifice drept ora trei dimineața. E […]

Dacă povestea atacului criminal din Utøya ar fi spusă din unghiul polițiștilor, atunci ar fi o comedie absurdă, un film cu proști care s-au grăbit șontîc-șontîc spre locul măcelului cu mașinile, pentru că în toată Norvegia nu se găsea un elicopter să-i care. Și nu s-a terminat aici: aceiași proști au stat cuminți pe malul apei odată ajunși în zonă, pentru că, din nou, nu aveau nici barcă să-i ducă pe insulă. Românii au bancuri cu polițiști. Inși practici, norvegienii […]

Dacă ați întreba un om de bună credință, el v-ar spune că Megalodonul este în mod sigur capul unei familii mafiote de rechini care simte nevoia unui nume extrem de emfatic pentru a compensa… pentru ceva. Și dat fiind că rechinii au două penisuri, știm exact de ce a preferat Megalodon și nu Megadon. De aici, posibilitâțile devin nelimitate. Poți să invoci spiritul lui Francis Ford Coppola și să te dezlănțui în The Sharkfather. Măcar pentru scena aia în care […]

Dacă Homer ar fi ieșit pe piață sau, mă rog, măcar în cea mai apropiată agora cu o creație numită Odiseea 6, atunci probabil că basileul local ar fi dat naibii civilizația polis-ului și l-ar fi aruncat în sulițe cu entuziasmul cu care geții îi trimiteau pe cei mai buni dintre ei să le fie mesageri către Zamolxe. Asta explică și cum de-au ajuns romanii urmașii celor mai viteji și mai drepți dintre traci. Fondul de ADN superior al rasei […]

Filmele autointitulate “blockbuster de vară” sînt făcute după o rețetă standard: un faimos în rol principal, găleți de acțiune din aia generică, așa cum e untul marca 1 în hypermarket, și doze zdravene de retard. De fapt, de cele mai multe ori, Hollywood-ul pare mai mult genul de buticar nevricos care se jeluiește: “Băi, am niște retard pe stoc, luat de la turci, cu ce să-l combin ca să-l pot vinde?”. Dwayne Johnson e faimos. Nu și actor. Personal, îl […]

Totul are un preț. Mai mare sau mai mic, desigur. Nu vă gîndiți la bani, e prea meschin. Pentru Omul cu Agenda, misteriosul personaj care stă de dimineață pînă seara în restaurant și promite împlinirea dorințelor celor mai nebunești, banii nu fac nici două parale. Prețul lui – de fapt, prețul dorințelor – e mereu altul, pare-se dictat de voința infernalei Agende. Pentru polițistul corupt și nemernic, banii pe care îi caută vor fi recuperați dacă distruge în bătaie pe […]

Nu e nevoie să vedeți primul Sicario pentru ca al doilea, prin comparație, să pară slab. Sicario: Day of the Soldado știe să fie autonom și independent așa cum a fost Ianoș în noaptea nunții și își călăuzește spectatorii fără greșeală spre o asemenea concluzie. Și dacă, totuși, există oameni care principial simt nevoia unei comparații, foarte bine. N-au decît să-și aducă aminte cînd au văzut un perete proaspăt văruit și să facă toate comparațiile. Marea problema a filmului nu […]

Se povestește că, pe vremea cînd armata îl vîna ca pe-un mistreț de-al lui Țiriac de la Balc, Pablo Escobar era atît de leneș încît a preferat să ardă milioane de dolari în foc pentru a-i ține de cald fetiței sale în loc să taie lemne. Și se mai povestește, de asemenea, că, pe vremea cînd fugea din casă conspirativă în casă conspirativă, traficul Columbiei era de-a dreptul imposibil pentru un șir imens de gipane de neam prost, ticsite cu […]

Dacă soldații francezi ar fi servit patria așa cum trailer-ul își servește filmul, atunci orice pîlc anemic de pomi ar fi devenit Pădurea Spînzuraților. Și dacă trailer-ul ăsta ar fi un chelner din Constanța, atunci Mutu ar avea tot dreptul să-l bată cu o țeavă învelită în prosop. Rar am văzut un trailer mai prost pentru un film atît de bun. Desigur, e greu să comprimi o experiență de două ore într-un minut și jumătate. Mai bine mergi la sigur […]

Faceți cunoștință cu Serghei Dovlatov. 50% evreu. 50% armean. 100% cetățean sovietic. 150% talentat. 200% interzis. Și cifrele ar putea continua, pentru că, în uriașul gulag de la Răsărit, regimul lui Brejnev vrea să însănătoșească societatea curățind-o de toate elementele nocive: carbohidrați, glucide și scriitori care au prostul obicei să gîndească. Filmul lui Aleksei German Jr. a vînat cu succes Ursul de Argint la Berlin anul acesta, și asta ar trebui să-l transforme automat într-un titlu care trebuie văzut neapărat. […]

Trebuie să fi trăit ultimii douăzeci de ani sub o piatră de pe un drum județean ca să poți spune, cu o figură sinceră: “N-am auzit de seria Taxi”. Cu un Luc Besson posedat bine de demonul inspirației și cu un duo (Samy Naceri – Frédéric Diefenthal) numai bun să pună orice exorcist serios la overtime, primele două filme erau simpatice, nervoase, ingenioase și imposibil de depășit. Chestie verificată de următoarele două pelicule, despre care fanii adevărați preferă să spună: […]

Groaza și fiorul suspansului planează asupra poveștii asemeni pterodactililor din Jurassic Park III: patria dinozaurilor e în pericol! Vulcanul uitat s-a trezit din nou la viață și erupția iminentă amenință să radă de pe fața pămîntului paradisul terestru. De la un punct încolo, e chiar plăcut să vezi cum turme de iliești, ghermani, năstași, drăgni, tăriceni și dăncili fug de rup pămîntul din calea dezastrului, doar pentru a sfîrși înecați în mare sau uitați pe țărm de vaporul care duce […]

Bienvenue chez les Ch’tis a fost, acum zece ani, explozia de talent și inspirație care a făcut din regizorul-scenarist Dany Boon un nume extrem de simpatic în cinematografia franceză. Filmul a venit, a văzut și a bătut aproape orice record franțuzesc în materie de încasări, dobîndind un statut deja legendar. Sînt și avantaje cînd faci filme în secolul vitezei. Să revii acum, după un deceniu, cu un nou film care se fălește cu “Ch’ti” scris mare în titlu, asta înseamnă […]

Disney a plătit 4 miliarde pentru licența Star Wars, bani pe care i-a recuperat deja. Dar nu i-a recuperat însutit, ceea ce justifică lansarea filmului de față la nivel moral. La un nivel moral aflat foarte jos. Strict rațional, un proiect cu Han Solo drept atracție principală părea o idee tîmpită de la bun început. Sigurul tip capabil să-l joace pe Han Solo tînăr are acum vîrsta lui Yoda. Harrison Ford a creat un ticălos inimos greu de imitat și […]

Dacă primul film din serie reușea să fie haios, impertinent, tupeist, uneori imprevizibil și tot timpul savuros în scenele de acțiune, Deadpool 2 suferă grav de sindromul “mai mult e prea puțin”. În disperarea de-a reveni la nivelul atins de original, echipa preferă bidineaua în locul penelului și îngroașă obsesiv tușele doar pentru ca, în final, rezultatul să fie destul de slab. Probabil că Asociația Grașilor Anonimi adoră filmul ăsta. De fapt, în cazul umorului e mult mai tragic de […]

romania100
Coperta Catavencii 3 – 9 Octombrie 2018
Editoriale
  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

  • Centenarul s-a terminat, începe campania

    16 octombrie 2018

    Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, investise enorm din punct de vedere emoțional în centenar. I-a plăcut ideea, s-a atașat de ea și părea că în anul 100 al […]

  • Dumnezeu nu bate cu BOR-ul

    9 octombrie 2018

    În cele două zile de referendum, Dumnezeu s-a mai îmbunat. N-a mai vărsat foc și pucioasă asupra sodomiților și gomoristelor, ci și-a nuanțat părerile din Vechiul Testament, punîndu-le în acord […]

  • Adio PSD, adio PNL

    9 octombrie 2018

    Prezența la referendum ne-a edificat măcar într-un anume sens. E drept, să dai 163 de milioane de lei pentru atâta lucru e cam mult și părem cam fraieri, dar să […]

Cele mai citite