Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lăsați orice speranță de film Marvel, voi cei ce intrați aici. Departe de-a fi croit pe dimensiunile de aur ale consumerismului decerebrat, Joker are demența de-a merge într-o direcție personală, profund umană și mult, mult mai interesantă decît au fost vreodată clovnii ăia colorați din turma Disney. Arthur Fleck are o viață infectă: un job de pe urma căruia mănîncă un codru de bătaie, o mamă paradită a cărei grijă trebuie s-o aibă, un apartament janghinos și pentru nostalgicii cei […]

Plictiseala, ultima frontieră. Astea sînt călătoriile lui StarPitt Enterprise. Misiunea lui:  să exploreze noi și stranii moduri de-a moțăi în scaunul de cinema, să caute noi forme de căscat și noi sforăituri, să meargă cu lehamitea acolo unde nimeni n-a mai ajuns vreodată. E drept, criticii s-au dat peste cap să laude filmul drept o simfonie de teme și culori și interpretare și chestii, dar ce știu criticii, de fapt? În mare, lăudătorii de azi sînt tot ăia care desființau […]

Sylvester Stallone este Kevin McAllister, un băiat lăsat singur de guvernul american să se descurce cu niște bandiți care vor să-l jefuiască ziua în amiaza mare. Dar nu le va fi ușor acestor nemernici: înarmat pînă în dinți cu imaginație criminală și dorința fierbinte de a-și apăra proprietatea, Kevin  le va dejuca planurile ticăloșilor cu ajutorul capcanelor sale și al partenerului său credincios, tarantula cu două capete și 24 de brațe care poate rupe un om în două din prima […]

Bazat pe o carte care a înșfăcat Premiul Pulitzer în 2013. Populat de o distribuție de veterani care știu ce fac, dacă nu cumva știu să facă al naibii de bine. Susținut de o echipă de cetățeni care își știu meseria, fie ea regie, cinematografie, coloană sonoră sau făcutul unei cafele decente. Ai zice, pornind de la aceste date, că sigur trebuie să fie ceva de capul unui asemenea film. Și, da, este. Este vai de capul lui. M-am surprins […]

Star Wars, seria nouă și neinteresantă, a ținut morțiș să cîrmească povestea lui “A long time ago…” dinspre mitologie înspre ideologie. Așa cam cum au înțeles să facă filme și capetele pătrate de dinainte de ’89, dovadă că The Last Jedi s-a bucurat de aceeași apreciere pe care o aveau în epocă filmele cu tovarăși agronomi. Acum, franciza considerată mai infailibilă decît Yoda se tîrîie prin subsolul gusturilor: jucăriile nu se vînd nici la discount, parcul de distracții tematic zace […]

London has fallen a fost un paradox la vremea sa: deși plin de explozii, filmul era doar o fîsîială penibilă, al cărei unic scop părea doar acela de a-l face pe precedentul Olympus has fallen să pară digerabil. Acum, după ce a lovit ecranele cu talentul cu care anumite lucruri lovesc ventilatorul, Angel has fallen dovedește că istoria se repetă. Prin comparație, Olympus e în continuare un film nu complet tîmpit. Știu, pare greu de crezut că Gerard Butler, supervedeta […]

Melissa McCarthy insistă să fie un fel de Steven Seagal al lumii actrițelor. Pentru că femeile sînt puternice și independente și trebuie să demonstreze că-și pot duce carierele la același nivel cu porcii de bărbați. Felicitări, fată, ai reușit: tot mapamondul te știe drept o grasă antipatică grav care face filme retardate. Fix ca Steven Seagal. The Kitchen s-ar vrea ironic în stilul ăla hipsteresc și justițiar-social care alungă tot umorul dintr-o construcție lexicală și lasă în urmă doar dezolarea […]

Vă cer o favoare: dacă vă recomandă cineva filmul de azi suspinînd languros: “Este scrisoarea de dragoste a lui Tarantino către lumea filmului”, suspinați la fel de patetic și murmurați: “Aaa, dar mîzgălelile pline de lacrimi și muci sînt feblețea mea!”. E profund ridicol să asociezi romantismul de telenovelă cu băiatul ăla al cărui nerv creativ și memorie de pastișor au dat universului Pulp Fiction și Kill Bill 1. Desigur, e o supradoză de pasiune în proiectul de față, dar, […]

Tina este o slută cu uniformă de vameș, singura creatură capabilă literalmente să miroasă ticăloșii care-i trec pe dinainte. Stă pe un coridor sinistru de vag iluminat, amintind, parcă, de obscuritatea de sub un pod, și amușinează ca un cîine urît ori de cîte ori îi trece cineva prin față. Ieri a prins un minor cu prea multe sticle de băutură. Azi un ciudat cu un stick plin de porno cu minori. Mîine cine știe ce îi va aduce soarta […]

Am apreciat că, la nivel de marketing, filmul de față a mizat totul pe o cuceritoare sinceritate. Trailer-ul promitea un festival încîntător de violență gratuită, condimentată cu urmăriri ridicole de mașini ai căror steroizi i-ar face pe mușchii de neam prost ai lui Dwayne Johnson să exclame: “Băi, deja e prea mult!”. Adăugați, după gust, glume subtile de băieți a căror meserie e să rupă capete și ceva sentimentalism de conservă despre valorile familiei, și rețeta de aur a filmului […]

Rușine asupra casei Disney pentru asemenea barbarie! Rușine! ERA UN REGE AL SAVANEI! Un rege al savanei să moară în felul acesta, măcelărit ca un scenariu de Luc Besson? Rușine! Dacă Ptolemeii n-au apucat să pună capul lui Pompei pe trupul unei paiațe și să dea spectacole pentru amuzamentul gloatei pentru că a intervenit civilizația Romei, Disney s-a arătat a fi mai norocos. Bunul-simț, civilizația sau minima decență n-au găsit cu cale să intervină. Se spunea despre Ptolemei că erau […]

Nu știu ce preferințe culinare are Luc Besson, dar mi se pare profund ironic ca un băiat din patria vinului bun să îmbătrînească precum laptele. Acum doi ani, moșul insista să demonstreze că Al cincilea element a fost doar un accident fericit și că el, în general, habar n-are să regizeze un SF. Valerian și orașul celor o mie de planete a fost o plictiseală atroce, condimentată cu platitudini și feminisme debitate de o Cara Delevingne lipsită de orice tentativă […]

Demult, cînd Coppa del Mondo se pregătea să dea în clocot sub cerul înfocat al verii italiene, o mașină decide brusc să sară de pe pod și să aterizeze direct în Tibru. De emoție, probabil. Vin zbirii, anchetează, adună repede trei suspecți – cam prea repede pentru eficiența italiană, dar să zicem că e un puseu de suprarealism – și povestea poate țîșni liberă. Cine l-a ucis pe nenorocitul din mașina săltăreață? Și, mai ales, de ce? Sprijinit în acest […]

Se spune că, de cîte ori iese un film Marvel prost, Stan Lee se răsucește în mormînt. Dacă, după Spiderman: Far From Home, același Lee nu se apucă de tumbe la trapez, atunci a murit degeaba. Primele trei sferturi de oră sînt înecate fără milă în senzația de rușine că participi la așa ceva. De revoltă că ai dat bani pe tristețea lipsită de șarm, haz sau orice urmă de inventivitate care se desfășoară pe ecran. De regret că boabe […]

Chucky a apărut din demența alimentată cu cocaină a anilor ’80 și, de-a lungul timpului, a știut să persiste în spiritul ăla complet nezdravăn. Nu a fost vreodată un clasic monstruos al genului, dar a intrat cu nesimțire în memoria publicului și a rămas – în ciuda anilor și a continuărilor din ce în ce mai slabe – imposibil de uitat. Prin comparație, filmul de azi pare o marionetă dezarticulată, aruncată în silă lîngă primul tomberon disponibil. Diferența este vizibilă […]

Înțeleg fascinația cu legenda păsării de foc, cea care renaște din propria cenușă după ce-a adormit cu țigara aprinsă lîngă aragazul reparat de un vecin. Înțeleg însă mai puțin nevoia de-a înfige un film în pămînt și de a-l lăsa să se perpelească în prostie, plictiseală și nevolnicie timp de aproape două ore, deși percepția temporală, torturată de calitatea infectă, ar insista că au trecut cel puțin cîteva milenii. Un spectator de bun-simț iese de la filmul ăsta ferm convins […]

E ceva inerent ridicol să-ți intitulezi pompos filmul Bărbați în negru și unul din cele trei personaje ale afișului să fie femeie. Sigur, titlul și-ar fi găsit justificarea dacă ar fi fost un porno de bună calitate, și cînd spun bună calitate mă gîndesc la cele mai depravate acte de la inventarea reproducerii sexuale. Într-o notă puțin mai serioasă, același titlu ar fi fost elegant dacă ar fi avut talentul să fie necruțător de autoironic la adresa pompoșeniei asociate cu […]

Francezii insistă să fie o nație paradoxală în materie de artă: deși republicani, n-ar renunța sub nici o formă să se predea efervescenței creatoare și să asmută asupra lumii din cînd în cînd cîte un rezultat care se dovedește un adevărat regal. Probabil că așa ar fi putut fi rezumat triumful lui Edmond Rostand din acel final de decembrie al lui 1897, cînd premiera lui Cyrano de Bergerac a ridicat sala în picioare, a uluit actorii înșiși cu un număr […]

E ceva dizgrațios de morbid în obsesia Disney de-a transforma succesele trecutului în filme cu actori în carne și oase. Nu neapărat și talent, chestie vizibilă încă din primele 15 minute ale unui film care aduce mai mult a zombie decerebrat, incapabil să se întrebe măcar de ce-a fost adus la neviață. Plictiseala își fîlfîie aripile de la primele cadre, filmate fără inspirație și lipsite de orice tragere de inimă, iar singurul lucru care le alungă, fie și temporar, din […]

Da, dacă n-ai apucat nici măcar să dai evaluarea națională, John Wick 3 este cel mai genial film de la Chuck Norris încoace, mai ales că nici nu știi cine e Chuck Norris. Probabil un soi de Bulă al americanilor, că e subiect de bancuri. Fără poza de debut, făcută la microsecundă, e greu de zis cine începe prima, povestea sau bătaia. Fiind atletică, dacă nu chiar subțirică de-a binelea, povestea se pierde în spatele perdelei de pumni, picioare și […]

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]