Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Galaxia este în pericol. Pandemia de gripă Alderaană face ravagii. Toți eroii s-au zăvorît în case. Numai Prințesa Leia și Han Solo sfidează vitejește virusul și măsurile de autoizolare umblînd brambura. Exasperat de încăpățînarea moșnegilor, bietul Darth Emo amenință să le ia cheile de la Millenium Falcon și să-i lase încuiați înăuntru cu cele necesare și cu aerul condiționat pornit. –Beeeeeen! Nici un răspuns. – Beeeeeeeeen! Liniște de auzi iarba crescînd în mlaștina lui Yoda. – Beniamin Netanyahu Skywalker-Solo! strigă […]

Vin Diesel este o legendă vie a cinematografiei: a cunoscut faima în The Fast and Furious, și-a înfipt definitiv colții în celebritate cu neașteptatul Fast & Furious, asta ca să nu mai zic de  nemaipomenitele Fast Five și Fast & Furious6care aproape că-și frîngeau mîinile de încurcare, neștiind unde să-i mai pună laurii gloriei. Se spune că acum este atît de uluitor, că toatele filmele lui Chuck Norris îi cer autograf cînd merge pe stradă. Adică, mă rog, cînd pune […]

Sincer să fiu, The Traitor / Il traditore pornește de la sumbra tematică a sîngeroasei mafioțeli siciliene și eșuează lamentabil într-un banc, nu neapărat de nisip. Are un subiect fascinant, are un protagonist excepțional, n-are filmul. Să vă explic: prin anii ’80, numele lui Tommaso Buscetta dădea fiori reci pe spinările șobolănoase ale celor dedulciți la Cosa Nostra. Silit de evenimente și, mai ales, de prostia criminală a lui Don din Corleone, Don Masino a ales întîi exilul și mai […]

Departe, în sălbaticul Est, mult după Zidul Berlinului care străjuiește Westeros-ul de Red Walker-ii Regelui Nopții Minții, un turnir de șah avea să țină în balanță sau să arunce omenirea în haos. E 1962 și corbii aduc numai vești proaste: dragonii trimiși lui Fidel de Nikita Sergheerys Hrușciovyen par a fi gata de luptă. Cu sufletul la gură, yankeii se așteaptă ca Joffrey Kennedeon să apară la TV și să spună: “Luați-vă în brațe, vine iarna nucleară!”. Dar pînă atunci […]

Ce i s-a întîmplat bietului Richard Jewell, ridicat de media la înălțimea olimpiană de erou și apoi, brusc, aruncat în Tartarul bănuielilor și tăvălit prin noroi de colții unui Cerber nu cu trei, ci cu sute de capte, din păcate toate seci, e o măgărie de dimensiuni titanice. De fapt, măgărie e puțin spus, dar un termen frust și absolut corect ar face tastatura și ecranul să se împurpureze de rușine și să urle de revoltă ca Prometeu pe înălțimile […]

Multe prostii a făcut Guy Ritchie la viața lui: s-a însurat cu Madonna cînd era deja babă, a regizat cumplit de tîmpitul King Arthur: Legend of the Sword, a revenit doi ani mai tîrziu cu Aladdin, filmul care i-a făcut și pe cei mai penibili regizori bollywoodieni să rîdă isteric… Probabil ultimele două încă îi mai dau coșmaruri și acum, și vor continua să-i strice visele ani buni de-acum încolo. Prima greșeală e mai acceptabilă. În definitiv, nu există englez […]

Există filme glorios de proaste, capodopere ale antitalentului și totalei lipse de activitate cerebrală, filme care au publicul lor stabil, fidel, gata mereu și mereu să dea năvală nestăvilit în sălile de cinema pentru asemenea delectare rușinoasă. Dar pînă și astea, oricît de ironic ar suna, sînt perle rare ale cinematografiei. Există însă, din fericire pentru cinefilii amatori de clasificări ale producțiilor descalificante, și filme care țin în bernă stindardul cafeniu al prostiei mediocre, excelente în inocularea spectatorilor cu o […]

Să te lauzi încă de pe vremea cînd imaginile abia au început să curgă pe ecran că filmul tău a luat premiul juriului la Cannes e într-adevăr un semn care spune multe. De regulă, spune că filmul cu pricina e o bășină cu pretenții, nu foarte potrivit pentru o seară pe care privitorul ar vrea s-o petreacă agreabil. Din fericire pentru arta atît de dornică să-și miroasă singură parfumul obligatoriu de roze, Les Misérables nu este un film care să […]

Să prinzi atenția spectatorului ca într-un clește de Hefaistos cu o simplă plimbare prin tranșeele pe unde bate vîntul morții și-al dezolării, acompaniat de o muzică bîntuitoare, numai bună să aducă în suflet sentimentul acela de adînc regret în fața eternității care, ticăloasa, stă ascunsă după valul de pămînt, asta e într-adevăr o dovadă de măiestrie. Și să lungești plimbarea aia peste valul de care vorbeam, acolo unde se zbuciumă marea bătălie a omenirii contra umanității, fără să dai vreo […]

“Tipul ăla a pus găuri în mine, Marcule!” “Și tu le umpli cu ură, Mihai!” Cam ăsta e nivelul de măiestrie al dialogului din Bad Boys for Life. Desigur, se poate argumenta că nu pentru dialog meșterit merge lumea la un asemenea film. Tot ce se poate. În definitiv, pînă și narațiunea trebuie să facă un pas înapoi cînd intră în cadru Martin Lawrence și sex-appeal-ul lui de purcel vietnamez hrănit cu esență de pîine și cartofi prăjiți. Și nu, […]

După ce Game of Thrones a lăsat în urmă munți de comori demne să doarmă Smaug pe ele și, foarte important, gustul sălciu al cruntei dezamăgiri, piața era de-a dreptul răscoaptă pentru a fi culeasă de alte serii croite din mătasea fantasy-ului. Amazon se pregătește să asmută din nou orcii din Lord of the Rings. BBC America își încearcă norocul cu The Watch, probabil partea cea mai simpatică a Discworld-ului lui Terry Pratchett. The Wheel of Time va fi dată […]

În 2004, cînd noua trilogie a lui Lucas lăsa din renumele Star Wars cam ce lăsase Obi-Wan din Anakin după duelul din Revenge of the Sith, spectatorii și-au spus înciudați: “Măcar mai rău nu se poate”. Dar iată că franciza a încăput în ghearele lacome ale șobolanului Disney și corporatiștii ăia au pus remarcabila pozitivitate americană la lucru: “Dacă e vorba de mai prost, noi putem mai bine”. Începutul a fost, ce-i drept, modest. The Force Awakens era doar un […]

(urmare din numărul trecut) …premiile Oscar au fost date pe merit artistic, nu pe obsesii ideologice. Mă rog, aproape. Dar e un început îmbucurător. Green Book avea șarm, avea inteligență sclipitoare, avea joc actoricesc excelent și, cel mai important, avea tupeul să spună o poveste profund umană fără să se împiedice narativ de ideile găunoase ale autoproclamaților activiști de tot felul. Am rîs din toată inima, m-am revoltat puțin și, foarte important, am apreciat și admirat personaje care nu fac […]

…calitatea a triumfat asupra cantității mai glorios ca într-o pictură renascentistă. Detestat de presa obișnuită să-și pună limba în slujba ideologiei care a călcat în political correctness, faultat de rating-ul R, confruntat cu umbra rolului lui Heath Ledger și lansat într-o perioada în care “filme cu și despre supereroi” a devenit imposibil de disociat de conceptul de formă colorată și lipsită de fond, Joker a venit, a fost văzut și a învins. Deși unii ar fi gata să strige “Erezie!” […]

Apărut pe ecrane aproape de ivirea zorilor lui 2018, Jumanji – Welcome To The Jungle se dovedea o surpriză plăcută, cu atît mai mult cu cît era una neașteptată. În loc să se sacrifice prostește pe altarul ideologiei la modă, filmul prefera să fie o aventură cinstită, piperată cu doze decente de absurd și ridicol, ținută pe umerii de Atlas ai lui Bolovan Johnson și ridicată și mai sus de interpretarea pe alocuri excelentă a lui Jack Black. Pe scurt, […]

Martin Scorsese a îmbătrînit, ca noi toți, de altfel. Ochiul i-a rămas în continuare ager, iar cadrul e prins cu măiestrie de mare meșter. Spiritul, însă, i s-a mai îmbunat și peste nervul artistic al trecutului s-a așternut, moale și înăbușitor de dulceagă, indulgența față de sine. The Irishman bate aceiași cîmpi binecunoscuți ai gangsterelii anilor ’60-’70, doar că, de data asta, pumnul nu se mai coboară distrugător, iar bîta, odinioară de baseball, acum pare acoperită cu spumă de protecție. […]

Demult, tare demult, pe vremea cînd cursa de 24 de ore de la Le Mans avea relevanță, notorietate și fani, un Henry Ford, altul decît descălecătorul legendar care a pus imperiul omonim pe picioare și l-a snopit la Posada pe Carol Robert de General Motors, umbla roșu de nervi ca o sfeclă răsfiartă. Aparent, onoarea lui de businessman se cerea reperată urgent, după ce Enzo Ferrari o folosise delicat să se șteargă pe picioare. În loc să apară în fața […]

Cînd un film își pune în piept insigna de „thriller politic“, așteptările publicului educat să guste și altceva decît clovnerii Marvel și siropoșenii de telenovelă cresc precum un cozonac pe supradoză de drojdie. Inteligența plescăie pofticioasă la gîndul că o așteaptă o intrigă complicată, scene dominate de dialog parșiv și poate sclipitor, capcane demne de echivalentul politic al lui Hannibal și, eventual, niște întorsături de situație pregătite minuțios, culminînd, în cazul fericit, cu un final surprinzător prin iscusința manipulării situațiilor […]

Dacă ar fi avut măcar o sclipire de umor, netalentații care au pus umărul și, mult mai probabil, părțile din dos la realizarea Terminatorului de față ar fi deschis filmul cu Arnold spunînd “Here we go again!”, deghizat în roboțelul auriu din Star Wars. Pentru că n-am văzut o reluare mai nerușinată a filmelor originale de la primul voiaj Disney în galaxia aia foarte-foarte îndepărtată. Terminator: Dark Fate e copiat după reușitele din tinerețe ale lui Cameron pînă la ultimul șurubel. […]

Pornit de la premisa că America s-a dus naibii grație unei epidemii de zombială virală, Zombieland întîiul avea șansa să meargă cu tupeu în zone pe care doar seria Fallout le-a explorat în titlurile bune. Colapsul brusc al civilizației dă mînă liberă imaginației scenaristului și povestea se putea duce oriunde și peste tot, de la  principii și sacrificiu pînă la sclavie și canibalism. Și astea ar fi doar cîteva coordonate meschine într-un univers limitat doar de pofta creatoare a vrăjitorului de cuvinte. Dar […]

Editoriale