Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Tina este o slută cu uniformă de vameș, singura creatură capabilă literalmente să miroasă ticăloșii care-i trec pe dinainte. Stă pe un coridor sinistru de vag iluminat, amintind, parcă, de obscuritatea de sub un pod, și amușinează ca un cîine urît ori de cîte ori îi trece cineva prin față. Ieri a prins un minor cu prea multe sticle de băutură. Azi un ciudat cu un stick plin de porno cu minori. Mîine cine știe ce îi va aduce soarta […]

Am apreciat că, la nivel de marketing, filmul de față a mizat totul pe o cuceritoare sinceritate. Trailer-ul promitea un festival încîntător de violență gratuită, condimentată cu urmăriri ridicole de mașini ai căror steroizi i-ar face pe mușchii de neam prost ai lui Dwayne Johnson să exclame: “Băi, deja e prea mult!”. Adăugați, după gust, glume subtile de băieți a căror meserie e să rupă capete și ceva sentimentalism de conservă despre valorile familiei, și rețeta de aur a filmului […]

Rușine asupra casei Disney pentru asemenea barbarie! Rușine! ERA UN REGE AL SAVANEI! Un rege al savanei să moară în felul acesta, măcelărit ca un scenariu de Luc Besson? Rușine! Dacă Ptolemeii n-au apucat să pună capul lui Pompei pe trupul unei paiațe și să dea spectacole pentru amuzamentul gloatei pentru că a intervenit civilizația Romei, Disney s-a arătat a fi mai norocos. Bunul-simț, civilizația sau minima decență n-au găsit cu cale să intervină. Se spunea despre Ptolemei că erau […]

Nu știu ce preferințe culinare are Luc Besson, dar mi se pare profund ironic ca un băiat din patria vinului bun să îmbătrînească precum laptele. Acum doi ani, moșul insista să demonstreze că Al cincilea element a fost doar un accident fericit și că el, în general, habar n-are să regizeze un SF. Valerian și orașul celor o mie de planete a fost o plictiseală atroce, condimentată cu platitudini și feminisme debitate de o Cara Delevingne lipsită de orice tentativă […]

Demult, cînd Coppa del Mondo se pregătea să dea în clocot sub cerul înfocat al verii italiene, o mașină decide brusc să sară de pe pod și să aterizeze direct în Tibru. De emoție, probabil. Vin zbirii, anchetează, adună repede trei suspecți – cam prea repede pentru eficiența italiană, dar să zicem că e un puseu de suprarealism – și povestea poate țîșni liberă. Cine l-a ucis pe nenorocitul din mașina săltăreață? Și, mai ales, de ce? Sprijinit în acest […]

Se spune că, de cîte ori iese un film Marvel prost, Stan Lee se răsucește în mormînt. Dacă, după Spiderman: Far From Home, același Lee nu se apucă de tumbe la trapez, atunci a murit degeaba. Primele trei sferturi de oră sînt înecate fără milă în senzația de rușine că participi la așa ceva. De revoltă că ai dat bani pe tristețea lipsită de șarm, haz sau orice urmă de inventivitate care se desfășoară pe ecran. De regret că boabe […]

Chucky a apărut din demența alimentată cu cocaină a anilor ’80 și, de-a lungul timpului, a știut să persiste în spiritul ăla complet nezdravăn. Nu a fost vreodată un clasic monstruos al genului, dar a intrat cu nesimțire în memoria publicului și a rămas – în ciuda anilor și a continuărilor din ce în ce mai slabe – imposibil de uitat. Prin comparație, filmul de azi pare o marionetă dezarticulată, aruncată în silă lîngă primul tomberon disponibil. Diferența este vizibilă […]

Înțeleg fascinația cu legenda păsării de foc, cea care renaște din propria cenușă după ce-a adormit cu țigara aprinsă lîngă aragazul reparat de un vecin. Înțeleg însă mai puțin nevoia de-a înfige un film în pămînt și de a-l lăsa să se perpelească în prostie, plictiseală și nevolnicie timp de aproape două ore, deși percepția temporală, torturată de calitatea infectă, ar insista că au trecut cel puțin cîteva milenii. Un spectator de bun-simț iese de la filmul ăsta ferm convins […]

E ceva inerent ridicol să-ți intitulezi pompos filmul Bărbați în negru și unul din cele trei personaje ale afișului să fie femeie. Sigur, titlul și-ar fi găsit justificarea dacă ar fi fost un porno de bună calitate, și cînd spun bună calitate mă gîndesc la cele mai depravate acte de la inventarea reproducerii sexuale. Într-o notă puțin mai serioasă, același titlu ar fi fost elegant dacă ar fi avut talentul să fie necruțător de autoironic la adresa pompoșeniei asociate cu […]

Francezii insistă să fie o nație paradoxală în materie de artă: deși republicani, n-ar renunța sub nici o formă să se predea efervescenței creatoare și să asmută asupra lumii din cînd în cînd cîte un rezultat care se dovedește un adevărat regal. Probabil că așa ar fi putut fi rezumat triumful lui Edmond Rostand din acel final de decembrie al lui 1897, cînd premiera lui Cyrano de Bergerac a ridicat sala în picioare, a uluit actorii înșiși cu un număr […]

E ceva dizgrațios de morbid în obsesia Disney de-a transforma succesele trecutului în filme cu actori în carne și oase. Nu neapărat și talent, chestie vizibilă încă din primele 15 minute ale unui film care aduce mai mult a zombie decerebrat, incapabil să se întrebe măcar de ce-a fost adus la neviață. Plictiseala își fîlfîie aripile de la primele cadre, filmate fără inspirație și lipsite de orice tragere de inimă, iar singurul lucru care le alungă, fie și temporar, din […]

Da, dacă n-ai apucat nici măcar să dai evaluarea națională, John Wick 3 este cel mai genial film de la Chuck Norris încoace, mai ales că nici nu știi cine e Chuck Norris. Probabil un soi de Bulă al americanilor, că e subiect de bancuri. Fără poza de debut, făcută la microsecundă, e greu de zis cine începe prima, povestea sau bătaia. Fiind atletică, dacă nu chiar subțirică de-a binelea, povestea se pierde în spatele perdelei de pumni, picioare și […]

Dacă Urzeala Tronurilor a avut capacitatea de-a fi, din cînd în cînd, o poveste dezastruoasă pentru un personaj sau altul, în funcție de pofta lui Martin și de gradul de surpriză și disperare pe care l-ar fi adus publicului, sezonul ăsta a reușit să transceadă prin porii ecranului și să ofere surpriza supremă: a fost dezastruos pentru privitori. Să mai spuneți că nu se poate mai șocant decît Red Wedding. Pierdut parcă într-o mînă proastă la barbut, pentru că pokerul […]

N-a atins el celebritatea lui Charles Manson – și am impresia că și sor-sa, Marilyn, aia fără două coaste, îl depășește lejer –, dar are și Ted Bundy zona lui unde se simte relevant. În definitiv, e cel mai prolific maniac homicidal din istoria recentă a Statelor Unite, asta pentru că morala ne obligă să excludem din clasament președinți nemernici care au decis să caute talibani verzi pe pereții unor țări pline de petrol. Ăia da criminali, pînă și Stalin […]

Undeva, într-un loc uitat de zei și de oameni, unde pustiul alb se întinde nemilos pînă dincolo de zare, iar vîntul șfichiuie asemeni briciului mînuit de un psihopat, un avion tocmai și-a adus pilotul în ceea ce amenință să fie ultima sa călătorie. Nu știm ce l-a aruncat pe misteriosul sinistrat dintre nori între dunele de zăpadă. Nu știm de cînd e acolo. Filmul își hrănește atmosfera din necunoscut la fel de mult pe cît o face din determinarea pe […]

Aș spune că acest ultim Avengers e mai puțin prost decît mă așteptam, dar afirm asta nu ca o judecată estetică, ci doar ca o constatare a cît de jos erau așteptările mele. După un Infinity War bun doar să fie un trailer extrem de lung și tern pentru filmul de față și, mai ales, după inepția ideologică numită Captain Marvel, franciza părea să-și fi ales o traiectorie accelerat descendentă, terminată inevitabil cu mușcat țărîna și făcut bum. În definitiv, […]

Să fie tîrîți pe ciment, așa cum spune numele, e ceea ce ar prefera mulți spectatori după ce au îndurat stoic jumătate de film care, urmînd prostește litera, iar nu spiritul titlului, se tîrăște ca melcul peste asfaltul fierbinte și zgrunțuros. Rar mi-a fost dat să văd un caz în care prostia titanică este pusă în umbră cu atîta pasiune de îngîmfare și inadecvare. În termeni simpli, filmul e mîndra vară de la țară a lui Pulp Fiction, unde țara […]

Au trecut abia 11 ani de la ultimul film în care Ron Perlman purta cu mîndrie resturile de coarne aferente rolului și iată că deja, mînați de păcatul arghirofiliei, producătorii au și început să umble cu lopata prin cimitir și cu pentagrama prin casele bîntuite, mormăind fraze latinești, doar-doar vor invoca un film capabil să umple conturile cu sume multiple de 30 de arginți. Hellboy, varianta 2019, vine să condamne spectatorii la caznele eterne ale plictiselii, pentru că pe ecran […]

Puțină lume știe – cam la fel de puțină ca și cea a fanilor lui Larson – că primul care a purtat biruitor în lupte un nume de căpitan Minune a fost tocmai eroul de azi. Dar asta a fost demult, cam prin zorii celui de-al doilea război mondial. Timpul însă, ca un villain care își respectă ticăloșia, a trecut pe nesimțite și, după un război al trade mark-ului și copyright-ului prea complicat ca să-l mai amintim aici, lucrurile s-au […]

De la Taken încoace, Liam Neeson și-a descoperit o nișă extrem de lucrativă pentru un om care, așa cum mărturisește, are un set foarte particular de talente. Rolul de moșulică armageddonic îl prinde bine și rezultatele nu dezamăgesc, cu condiția să ai așteptări realiste. Probabil că vîrful de formă artistică va fi peste vreo cinci ani, cînd Neeson va avea rolul principal în Poștașul sună de două ori și aduce respectuos pensia. Cold Pursuit mizează pe același talent de justițiar […]

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]