Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cînd m-am intors de la armată, în toamna lui 1970, Florin Amzoiu era vesel şi foarte încrezător în viitorul lui ca scriitor. Îl cunoscuse pe poetul Valeriu Pantazi, care conducea un cenaclu la Casa de Cultură de pe Eminescu, şi acesta îl încuraja să scrie, aşa cum făcusem şi eu. Au urmat vreo trei ani de boemă, apoi Amzoiu al meu s-a însurat cu Dora, o asistentă medicală blîndă şi supusă total nebuniei lui, şi s-a mutat la părinţii ei. […]

Cazul (că altfel nu-l putem nu­mi) Smarandei Oţeanu-Bunea, şefa Operei Comice pentru Copii din Bucureşti, a făcut ocolul scurt al minusculelor rubrici culturale. În lipsă de Nobel, e bună şi opera comică. Nu vă cer să vă reamintiţi, că nici n-aţi ştiut vreodată. Doamna a picat un examen de evaluare. Ei şi? La mijloc şi-a băgat dracul coada, adică o comisie. Ce nu s-a spus atunci? Că comisia e de căcat. Că jumătate din juriu ia banii statului de pomană.  […]

America profundă a produs un top de zece cărţi care ar trebui interzise. Printre ele se află şi Brava lume nouă a lui Huxley, din motive de limbaj ofensator. E de mirare că România profundă nu mişcă nimic în această direcţie, la iniţiativa vreunui primar inimos sau a deputatului Silviu Prigoană.  Fiindcă mergînd pe firul cauzelor de profunzime, e limpede că violatorii rurali se inspiră din pagina aceea din Răscoala lui Rebreanu, încît dacă nu tot romanul, măcar pagina cu pricina ar […]

Mai întîi a fost videoclipul, apoi albumul. Iar Don’t Sit Down ’Cause I’ve Moved Your Chair suna atît de Oasis, că albumul nu se putea numi altfel decît Suck It and See*. Am încercat să nu pic de la prima întîlnire, aşadar. Ceea ce nu cred că pot spune despre fanii primului lor album, care dau bine pe dancefloor şi încă beau aceeaşi bere ieftină, care înghit orice. Arctic Monkeys sînt schimbători, însă acum au dat un pas înapoi, fiindcă […]

Copiii spun lucruri trăsnite, oamenii de ştiinţă chiar le fac. Se-ntîmplă tot timpul în Daily Mirror şi pe marile ecrane, pentru că nimic nu e mai înspăimîntător decît un experiment (genetic, militar etc.) care scapă de sub control şi umple lumea de mon­ştri cu ochii injectaţi, şopîrle mutante, zombies, lăcuste uriaşe, supereroi. Sau, cazul de faţă, cu mai­muţe pe steroizi, cu apucături ome­neşti, deci gata să transforme San Francisco în ruine din te miri ce.  În acest film* semi-apocaliptic cu […]

Good news, everyone! S-a anunțat recent că Futurama, celălalt serial animat al părintelui Simpson-ilor, Matt Groening, a fost confirmat pentru un nou sezon. Fantastic, grozav, nemaipomenit, dar… ce este Futurama?   E anul 3000 și, după ce a fost criogenizat din greșeală în 1999, idiotul naiv Philip J. Fry, un fel de Homer Simpson la tinerețe, se trezește livrînd în New New York o pizza veche de o mie de ani.  Viitorul ăsta e o lume ciudată: roboții sînt o minoritate a […]

Cînd auzi numele lui Steven Spielberg la ce te gîndești? La un SF de modă veche cu morală politically correct, dar decent executat, nu? Ei bine, chiar dacă doar producător executiv la Falling Skies, unchiul Steven își dă cu firma-n cap, girînd pentru un SF* postapocaliptic înspăimîntător. De prost.  Șase luni după o invazie extraterestră, profesorul de istorie Tom Mason, unul dintre liderii grupului de supraviețuitori care încearcă să se organizeze într-o mișcare de rezistență antialieni, conduce misiuni de căutare de hrană […]

Să-ţi fugă nevasta, fie! Dar în zi de cununie, oricîtu haz ai avea, te ia de la lingurea! Anton Pann, flăcău salon şi din fire galanton, a primit-o înapoi pe gioarsa şi sărăcia, să nu-şi strice căsnicia. Şi stătu cu ea, în silă, şapte ani, că-i era milă cu disvorţ să o trateze, să nu se suicideze. Dar odată şi-a zis „Gata, nu o mai suport pe fata!“. Şi pe loc a disvorţat. Suicidul n-a urmat, ci doar o comicărie: […]

Sîntem pe HBO, în orășelul american Bon Temps, Louisiana, într-un viitor apropiat în care vampirii ies din ilegalitate, renunțînd oficial la jugularele umane ca să se hrănească cu sînge sintetic, și cer societății drepturi egale, ca orice minoritate. Anna Paquin, puștoaica din The Piano (1993), dacă vă mai amintiți, este Sookie Stackhouse, o chelneriță telepată cu accent de moldoveancă sudistă, pe care îl mai pierde uneori, în viteza vreunei replici.  Da, telepată: aude gîndurile celorlalți (Ce spuneți? Cu talentul ăsta ar cîștiga […]

 ♦ Tipii ăştia de la Fondul Monetar Internaţional sînt toţi nişte obsedaţi sexuali. Şi încă pe gratis! Cînd m-am dus în camera lui la „Sofitel“ să-i duc o scrumieră de Cucuteni, cadou din partea preşedintelui nostru, dl Jeffrey Franks – de parcă n-auzise ce-a păţit fostul său şef, Dominique Strauss-Kahn – m-a întrebat în treacăt, între două tranşe de whisky, dacă nu cunosc o cameristă bugetară aşa, mai discretă, să-i facă un masaj. M-am gîndit imediat la prietena mea Suzy Quatro […]

Are Florin Iaru o rubrică în 24 fun în care publică de cîţiva ani instantanee de cîte o pagină despre Bucureşti, bucureşteni şi despre el însuşi. Pentru Iaru, oraşul începe pe vremea Pobedelor, automobilele ruseşti pentru ştabii vremii, şi vine de curge pînă azi. Din poveştile astea a scos o carte* cu care, nu spun vorbă mare, a dat lovitura.  Nu-ţi vine să te desparţi de ea şi, cînd vezi că se apropie de sfîrşit, o mai laşi, fiindcă nu […]

Datorită lui Amzoiu m-am împrietenit cu toţi derbedeii de pe Calea Moşilor. Pe mulţi îi ştiam, pe unii îi şi salutam, dar acum eram de-ai lor, chiar dacă eu eram student şi nu prea aveam multe de împărţit. Amzoiu, cînd venea de la mun­că, după ce se răcorea un pic, pe la şase, îşi ocupa masa de la cofetăria Verdun, îşi comanda o cafea şi un suc, îşi aprindea o ţigară Litoral, deschidea o agendă cam jerpelită şi se apuca […]

17 iunie 1462, undeva lîngă Bucureşti. Temperatura atinge aproape 40 de grade Celsius cu 250 de ani înainte ca Celsius să se nască. Aerul pare încremenit. Pe cîmpia pîrjolită nu e ţipenie, asta dacă nu-i punem la socoteală pe cei 60.000 de turci. Mehmed Cuceritorul suferă de cald. Patru viziri îi fac vînt cu evantaie de păun, opt paşale îl apără de muşte şi zece mii de ieniceri îl apără de suspecţi. Printre ei, cît e încă lumină afară, păşeşte […]

Dl Nicolae Manolescu a publicat în România literară, numărul din 29 iulie a.c., un editorial intitulat „De ce nu citesc ce se scrie despre cărţile mele“. Unul dintre motivele pentru care preşedintele Uniunii Scriitorilor nu mai citeşte ce se scrie despre cărţile domniei sale este următorul: „Eu însumi m-aş fi putut lăuda şi critica mult mai argumentat“ – decît, completez eu, cei care se ocupă de cărţile manolesciene.  Că dl Manolescu s-ar putea lăuda mai bine decît o fac alţii […]

Nu pentru 30 de arginţi a devenit Ceauşescu personajul lui Preda, cum crede cineva în Adevărul din 27 iulie. În prima ediţie a romanului, Marin Preda n-a avut nici o treabă cu Ceauşescu. Însă după apariţia cărţii s-au zbîrlit sovieticii la el. Preda voia să facă din Delirul un soi de Război şi pace autohton.  Ruşilor le-a sărit ţandăra fiindcă Preda a făcut din Antonescu un patriot aflat între doi nebuni: Hitler şi Stalin. Aşa că Delirul nu era un […]

Amy Winehouse a murit singură, dar dacă cineva i-ar fi ascultat ultima răsuflare, ar fi auzit sunetul unei case de marcat. Nu cea a unui dealer de droguri ieşind din afaceri, ci aceea a ălora de i-au moştenit hard disk-ul cu înregistrările pentru cel de-al treilea album. Să nu vă faceţi iluzii că n-o să iasă. Oricât de mult ar fi băut Amy de la Back to Black (2007) încoace, tot a avut timp să bălmojească nişte chestii în studioul […]

Cînd o cioară, un elefant, o maimuţă capucin şi un leu născut la zoo îţi spun cum să cucereşti o ciocănitoare blondă, ceva nu e în regulă. Iar ele realmente „spun“, şi ăsta nu e deloc un desen animat. Cînd protagonistul începe să umble ca Baloo (pentru că doi urşi căpoşi ţin la opinia lor despre sex-appeal), apoi să urineze la copac (întrucît aşa a decis lupul că trebuie să se comporte un mascul alfa), iar cînd acest individ la […]

Piesa* este identică cu prima ei replică, măcar c-ar fi putut surprinde cu ceva mai isteţ de-atât; dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Bref, doi băieţi şi două fete se screm s-o pună, cum-necum, dar nu le iese nimic. Spre onoarea publicului, mulţi au ieşit din sală în timpul spectacolului.  Spre dezonoarea lui, ieşiţii au plecat nu din cauza textului, ci din varii motive: unii ca să-şi mai ia o bere, alţii la fumat sau la toaletă. […]

Peste o sută de femei au trecut prin patul lui H.G. Wells, numărate cu răbdare de David Lodge în Bărbatul făcut din bucăţi*. Autorul Maşinii timpului era el însuşi o maşină: de făcut sex. Nu scăpa nimic. Wells avea în palmares femei măritate, adolescente virgine şi văduve dornice de consolare, în afară de prostituate şi tinere lipsite de prejudecăţi. Asta în timp ce era căsătorit şi, ca să-şi păstreze conştiinţa curată, îi povestea nevestei aventurile sale erotice. Lodge nu face […]

Anul e 1979. Nişte puşti dezgheţaţi, din­tre care se remarcă regizorul (buflei, autoritar, competent), fac un film cu zombie, în formatul de amatori Super 8 mm (ăsta e filmul din film şi e cel mai bun). E noapte şi se trage în­tr-o gară. Un tren şuieră inopinat, bu­fleiul strigă „Production value!“ şi decide să filmeze în continuare. „John, I don’t like it, this case, this murder“, îşi spune replica actriţa, despre care ştim deja că va juca un rol important. […]

Editoriale
  • Vulpea cu clopoțel

    19 februarie 2019

    Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime. Cazați la cabana unui pădurar care, […]

  • Cam pioană

    19 februarie 2019

    Laura Codruța Kövesi doarme acum somnul neliniștit al urmăriților penal, învelită cu pătura otrăvită a prezumției de nevinovăție. Judecata publică a început să parcurgă etapele torturii, de astă dată cu […]

  • Asistații de la SRI

    19 februarie 2019

    Ovidiu Marincea este un fost lucrător din presă, la Realitatea TV, apărut de nicăieri ca jurnalist și dispărând apoi la fel de repede în negura care e foarte probabil să-l […]

  • În așteptarea atletului lui Dumnezeu

    12 februarie 2019

    A fost nevoie ca un parcagiu italian să se metamorfozeze în medic, pe pajiștea cu fătuci mioritice producătoare de silicon, pentru a vorbi de seninătatea criminală cu care am acceptat […]

  • Adevăratul nume al Laurei Codruța Kövesi

    12 februarie 2019

    Pentru o țară de mărime medie, îndepărtată și înapoiată, binecuvîntată de un dumnezeu amnezic, irigată de rîuri fără pești, locuită de oameni fără obraz, poluată de vorbe, ocolită de autostrăzi, […]

romania100