Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Am început să scriu acest articol după ce la sfîrşitul lui septembrie am văzut pe canalul National Geographic un film documentar despre cum a jefuit Germania nazistă patrimoniul artistic al ţărilor ocupate. Mi-am dat seama că aşa-zişii comunişti puşi la putere de armatele sovietice „eliberatoare“ nu au procedat altfel decît naziştii. Singura deosebire între nazişti şi comunişti era că, în timp ce primii jefuiau ţările cucerite, comuniştii şi-au jefuit propria ţară.  Cazul colecţionarului Barbu Slătineanu, pe care îl cunoşteam de […]

8 concerte, 18 artişti, muzică, lectură, cultură. Aceasta este invitaţia pe care o lansează Hibernalul de Chitară care s-a deschis pe data de 22 octombrie 2011 la Biblioteca Naţională. Publicul este aşteptat să ia parte la agapele muzicale de sâmbătă seara, care propun un program variat, cu muzică veche, muzică de cameră, muzică electronică, flamenco, poezie, triluri de privighetoare şi acorduri de chitară. Julien Green spunea că o bibliotecă este intersecţia tuturor viselor umanităţii. În acest festival, Biblioteca Naţională devine […]

Mai scriam poezii cînd am citit romanul lui Oscar Wilde. Poezii proaste, dar compuse cu pretenţiile pe care ţi le dă adolescenţa despre idealul Artei şi căutarea lui, despre Poezie şi acţiunea de a o sluji cu devotament. Mai precis, dacă nimeream un vers mai acătării, asta era poezie, iar dacă imi ieşeau versuri mai prizărite, alea erau drumul către poezie. Cu asemenea deliberări personale, deschid Portretul lui Dorian Gray. Mă nimereşte de la primele pagini în plexul solar a […]

John Updike, Rabbit se odiheşte, Ed. Humanitas Fiction, 2011 – Celebrul personaj al lui Updike a ajuns bunic o dată şi încă o dată. S-a hotărît să se retragă. Îl lasă pe fiul său, Nelson, să se ocupe de afacerile familiei. Totul pare să meargă bine, chiar dacă, după ce a renunţat la treburile sale lucrative, lui Rabbit i se pare mai întîi că şi-a dat întîlnire cu moartea. Există însă şi ceva mai neplăcut decît această întîlnire. Nelson e mai preocupat […]

În mai 1991, Suede lansa primul single, The Drowners, iar publicul britanic începea să se încălzească pentru examenul Brit Pop ce avea să vină. Brett Anderson tocmai fusese părăsit de iubită (care a fugit în patul lui Damon Albarn de la Blur), declara că este un bisexual care încă nu avusese o relaţie cu un bărbat şi apărea în clipul piesei repsective ca un David Bowie încă virgin. Un băieţel de la ţară, dacă vreţi. În 1996, însă, Suede lansa […]

 ♦ Vegetarienii ăştia sînt nişte ipocriţi. Nu consumă carne că, vezi Doamne, ucidem animalele, făcîndu-le să sufere îngrozitor. În schimb, se îndoapă cu legume, zarzavaturi şi fructe, de parcă astea n-ar fi lucruri vii. Ei n-aud cum bufnesc în plîns, cum se vaită nişte ardei puşi pe plită la copt? Cum tresar la prima arsură, cum încearcă să fugă de-acolo? Ba, mai mult, noi, sadici, îi întoarcem pe-o parte şi pe alta, perpelindu-i ca pe Giordano Bruno!  Ce-or simţi bietele semincioare […]

O poveste cu piromani şi adolescenţi, cînd realistă, cînd fantastică, pe care spaniolul Carlos Ruiz Zafón o plantează în Calcutta anilor ’30, ca să aibă loc de întors pentru misterele şi ciudăţeniile romanului său*. După ce şi-a cucerit cititorii cu cărţile lui de maturitate, Zafón şi-a republicat, cu acelaşi succes, primele romane, inclusiv cel despre palatul din Calcutta.  Chiar dacă îţi închipui că ai trecut de vîrsta romanelor de aventuri, nu te înduri să te desparţi de povestea asta care […]

La Vaslui au fost mulţi învingători, dar istoria a reţinut doar numele lui Ştefan. Ceaţa, mocirla şi fîntînile otrăvite n-au intrat în legendă, aşa că nu pe ele voia Mehmed Cuceritorul să se răzbune. Ca să se calmeze, să mai uite înfrîngerea, să nu mai facă spume la gură ori de cîte ori auzea o cadînă bîrfind cu accent de Suceava, sultanul s-a tratat un an cu decapitări la întîmplare şi a jucat fazan pe confiscarea averii cu vizirii rămaşi […]

Citiţi episodul anterior A doua zi după ce primisem de la revista Luceafărul adeverinţe pentru a pleca în delegaţie pe meleagurile patriei socialiste multilateral dezvoltate, ca să vedem cu ochii noştri această multilateralitate, Valeriu Pantazi a zis că acum urmează pasul doi: trebuia să punem mîna pe bani. Mie mi se părea că începuserăm să semănăm cu eroii lui Ilf şi Petrov, Ostap Bender fiind, evident, Pantazi. I-am zis chestia asta şi el a zis că habar n-are cine-i Ostap […]

Luca (George Piştereanu) e un tînăr de 20 de ani din Hîrşova, genul manelisto-vero, care poartă ochelari de soare în casă şi se dă şmecher în maşini care nu sînt ale lui. E golan în sensul cel mai frust al cuvîntului, dar sufletist cînd vine vorba despre bunicul său paralizat. Profesiunea sa sînt femeile.  Deşi vorbeşte împiedicat şi are un background psihic indiscutabil violent, le seduce pe proaste în doi timpi şi trei mişcări, apoi le plasează traficanţilor de carne […]

Chiar dacă n-a făcut cariera muzicală pe care i-au prezis-o admiratorii, Costel Busuioc a devenit tenor şi cîntă şi el pe ici, pe colo. În calitate de simplu cetăţean, s-a dus Costel cu nişte covoare la curăţat la o firmuliţă din Timişoara care spală şi maşini. Tenorul cere bon fiscal. Dl Romică Bejenariu, patronul firmei, îl agresează puţin verbal, cerîndu-i să înceteze cu prostii din astea.  Costel, nimic: bon fiscal! Şi, zice el după aia, patronul spălătoriei a început să-l […]

Dacă e luni, e… ia să vedem… oare ce găsim în programul TV? Ahaa, cu asta v-am rezolvat seara! Woody Allen! Eu încă n-am cunoscut pe cineva căruia să nu-i placă măcar un film de-ale lui Woody Allen. Cre' că și dacă ești orb te piși pe tine de rîs, numai la auzul vocii neuroticului newyorkez. Ei, și dacă tot e luni seara, iar vremea e numa' bună de stat sub păturică, la televizor, cu ceva bun pe burtă (popcorn, […]

La vreo 11 ani, după ce am citit romanul lui Jules Verne, am făcut proiectul primului şi singurului meu submarin, care ar fi trebuit să fie acţionat cu pedale, ca bicicleta. Acelaşi sistem ar fi trebuit să pompeze apa cu ajutorul căreia se scufunda submarinul şi care ar fi trebuit să pătrundă în tancul submarinului cu ajutorului unui robinet, în cantitatea dorită. Nu-mi pusesem problema aerului din submarin pentru că, la fel ca Nautilus, şi submarinul meu trebuia să iasă […]

Am recitit cartea asta în 2009, într-o lungă noapte de vineri, înainte de a apărea în colecţia ziarului Cotidianul. O ţineam minte destul de bine, dar simţeam nevoia să mai trec o dată prin ea, şi ca să-i fac prezentarea pe coperta a patra şi pentru că urma să-i fac lansarea, după apariţie. Era una dintre cărţile de vară ale colecţiei. Dar nu fiindcă vara cititorii ar fi mai dispuşi să rîdă decît primăvara, toamna sau iarna, ci fiindcă dacă […]

Nimic eroic în Adio, arme. Cînd am citit prima oară romanul, asta m-a dezamăgit, ştiind că Hemingway s-a dus voluntar pe frontul din Italia, ca şofer de ambulanţă, că a fost rănit şi a primit două decoraţii din partea italienilor. Locotenentul Frederic Henry, care e şofer de ambulanţă ca şi autorul, n-are înclinaţii războinice. S-a înrolat în armata italiană fiindcă războiul l-a prins în Italia. S-a săturat de război şi crede ca şi alţi camarazi că războiul nu se va […]

“Cinci necunoscuţi se adună pentru jaful perfect…” mîrîia afişul filmului prin zorii lui ’92. Sună promiţător şi înfiorător, nu-i aşa? Cred şi eu, mai ales că bagabonţii amintiţi în slogan erau, în treacăt fie spus, vreo şase: Mr. Pink, Mr. White, Mr. Orange, Mr. Blonde, Mr. Blue  şi Mr. Brown. Unul mai rău ca altul şi toţi decişi să dea lovitura secolului pînă la sfîrşitul filmului. Sau, mă rog, aproape toţi, pentru că în banda asta curcubeu a reuşit să […]

Sîmbătă-duminică, de la 23,30 la 2,00, în clubul Fabrica din Bucureşti, vreo cinci sute de somnambuli s-au aruncat În gol la concertul de lansare a albumului Pietre În Alb al trupei clujene Luna Amară. Nick, Mihnea, Mihnea-Andrei, Sorin şi Răzvan au urcat pe scenă În lumina difuză a reflectoarelor ca să ne cînte revolta lor Versus nepăsarea, mediocritatea, falsitatea, minciuna lumii în care trăim. În sală, spectatori visători, în transă, cu ochi de lunatic, vibrau: Toţi la fel. Are We […]

Amintind, pe undeva, de toată familia Ocean's Eleven, Heist spune încă o dată arhicunoscuta poveste a conflictului dintr-o echipă de hoți, cea despre lăcomie și strategii de tras pe sfoară partenerii, într-un joc trădare/încredere care are drept miză prada vînată împreună. Caracteristica principală a filmului e că regizorul David Mamet nu dezvăluie nimic din acțiune în avans: nu știi niciodată ce au de gînd personajele, descoperi asta as it happens, ceea ce ar fi bine pentru interes și suspans, dacă n-ar fi rău […]

Acum doi ani, Mircea Mihăieş a produs valuri cînd a făcut de doi bani romanul lui Mateiu Caragiale, despre care a scris fără ezitare că e o făcătură kitsch. Cu cîţiva ani înaintea acestei execuţii literare, într-un sondaj realizat şi publicat de revista Observator cultural, pe primul loc într-un top al romanele româneşti din toate timpurile a ieşit Craii de Curtea-Veche. Cu mult înainte de aceste două contradictorii afaceri literare, Ion Barbu nu mai putea după cartea lui Mateiu. Taşcu […]

O tîmpenie a soartei a făcut ca acest roman magnific să apară de-abia după moartea autorului. Premiul Strega, atribuit post-mortem lui Lampedusa pentru Ghepardul său, li s-a părut multora o ironie sinistră. Manuscrisul a fost respins de editura Mondadori la sugestia lui Elio Vittorini, pe atunci o voce autoritară, şi a fost trimis la tipar la Editura Feltrinelli în urma recomandării fără ezitare a lui Giorgio Bassani. După apariţie, cartea stîrneşte mari dispute în Italia, dar îşi începe aproape instantaneu […]

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]