Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Am apucat să-l văd la televizor, cînd eram prin clasa a III-a, pe binefăcătorul de atunci al patriei. Bunica mea îi spunea Ghio-Ghio-Dej, cu o frică pe care n-am înţeles-o decît mai tîrziu. Avea un aer de bunic cumsecade. Cîteva luni după aceea, cînd a murit, vestea m-a găsit la un meci de fotbal pe maidan. A venit sectoristul, un fel de miliţian în civil, să ne spună că ţara era în doliu şi, ca să fie sigur că înţelegem […]

Visul american pentru care Jeff Bridges face soundcheck este cam futut, dar asta nu înseamnă că-l înţeleg pe moşul abia trecut de 60 de ani rămas în filmul Crazy Heart. Cu o speranţă de viaţă incertă, o fermă cu hambar şi câteva chitare, nu-ţi mai rămân prea multe lucruri de făcut, decât să fii nostalgic şi să pui în candelă nişte aspecte esen­ţiale, care ne fac mai oameni decât Steve Jobs, CNN sau aerul condiţionat. Unul dintre aceste lucruri este […]

Au mai multe kilograme-n plus decît coşmarele lui Mencinicopschi şi sînt ieşite de multişor din orice garanţie tabloidă. Dar scot panglici din fund (mă rog, e o şmecherie la mijloc), cîntă cum nu te-aştepţi On the Good Ship Lollipop (Shirley Temple), Dream On (Aerosmith), I Will (Radiohead) sau chiar My Girl’s Pussy (care nu ştiu de unde vine, dar e clar ce vrea să spună) şi au un simţ al umorului mai sexy decît orice pictorial din FHM.  În plus, […]

Tom, Carter şi Ginny sunt corporatişti, colegi de frecat menta într-o multinaţională. Tom i-o punea lui Ginny, dar nu i-o mai pune. Carter ar vrea să i-o pună lui Ginny, dar încă nu i-o pune. Ginny îl iubeşte pe Tom. Carter nu-l iubeşte pe Tom, doar joacă baschet cu el. Tablou idilic, dramoletă gen Feydeau, mici personaje cu mici probleme minore (răhăţişuri), până apare Helen.  Grasă, bugetară, singură, dar refuză categoric să se simtă nefericită: râde şi face mişto de […]

Dacă vă e dor de Seinfeld, uitați-vă la Curb Your Enthusiasm: Larry David, unul dintre creatorii "show-ului despre nimic", a continuat cronica mărunțișurilor cotidiene și în acest serial-ficțiune a vieții sale personale.  Larry e un George Costanza 3.0, o versiune mult îmbunătățită (sau mult înrăutățită?) a tipului care ajunge fără să vrea în situații ridicole și căruia i se întîmplă lucruri ciudate. Dar asta doar din cauza felului său de a fi: evenimente minore din viața de zi cu zi (bacșiș la […]

Ce soartă pe bietul Pantazi Ghica! După ce că era cocoşat şi avea ochii holbaţi ca broaştele, n-a rămas nimic din el ca autor. Nemurirea i-au asigurat-o Eminescu şi Caragiale, bătîndu-şi cumplit joc de el. Dar şi ghebosul Pantazi le-a servit materie primă, pe alese. Făcea chefuri cu scandal, ieşea pe stradă cu butoiul de vin în căruţă şi cu lăutari pe de lături, era fript după curve şi nu i-ar fi scăpat vreo partuză.  Lui Carol I i-a organizat […]

 ♦ Azi-noapte, la orele 24,32 GMT fix (ţin minte exact pentru că în momentul acela i se zbătea enorm ochiul stîng), Şăfu’ mi-a spus de ce nu s-a dus să vorbească cu nebunu’ ăla care s-a cocoţat pe stîlp vizavi de Cotroceni. „Nutzi dragă, dacă m-aş fi dus să vorbesc cu el, a doua zi toţi stîlpii din jurul Cotroceniului – da’ ce zic eu stîlpi?! Toţi copacii din parc! – ar fi fost plini de pensionari, de cadre medicale, de […]

Trebuie să citeşti noul roman al lui Franzen! Libertate* e o experienţă copleşitoare, ca o călătorie în necunoscut în timpul căreia te întrebi dacă chiar ştii ce cauţi prin lume. Şi ajuns la capătul ei descoperi că ceva din tine s-a schimbat definitiv. Porneşti la drum împreună cu o familie de americani medii; totul pare şi e OK, dar treptat ea, gospodina fericită, simte că ceva nu merge, iar el, avocatul mulţumit, vrea mai mult de la viaţă.  Întîmplări pe […]

– Din ce în ce mai interesant acest Vlad Ţepeş, exclamă Mehmed Cuceritorul privind la cei 20.000 de turci ţepeni care flancau uliţa principală a Tîrgoviştei, cocoţaţi fiecare în parul lui ascuţit. Uite o faţetă pe care nu i-o cunoşteam, continuă sultanul inspectînd faţa cunoscută şi ciugulită de ciori a lui Hamza Paşa. Creativ, nebulos, oedipian. Mă face să mă simt ca un şcolar cu decapitările mele de la Nicopole şi cu pîrjolirea Bizanţului. Allah Preamilostivul şi l-ar dori în […]

Cînd m-am intors de la armată, în toamna lui 1970, Florin Amzoiu era vesel şi foarte încrezător în viitorul lui ca scriitor. Îl cunoscuse pe poetul Valeriu Pantazi, care conducea un cenaclu la Casa de Cultură de pe Eminescu, şi acesta îl încuraja să scrie, aşa cum făcusem şi eu. Au urmat vreo trei ani de boemă, apoi Amzoiu al meu s-a însurat cu Dora, o asistentă medicală blîndă şi supusă total nebuniei lui, şi s-a mutat la părinţii ei. […]

Cazul (că altfel nu-l putem nu­mi) Smarandei Oţeanu-Bunea, şefa Operei Comice pentru Copii din Bucureşti, a făcut ocolul scurt al minusculelor rubrici culturale. În lipsă de Nobel, e bună şi opera comică. Nu vă cer să vă reamintiţi, că nici n-aţi ştiut vreodată. Doamna a picat un examen de evaluare. Ei şi? La mijloc şi-a băgat dracul coada, adică o comisie. Ce nu s-a spus atunci? Că comisia e de căcat. Că jumătate din juriu ia banii statului de pomană.  […]

America profundă a produs un top de zece cărţi care ar trebui interzise. Printre ele se află şi Brava lume nouă a lui Huxley, din motive de limbaj ofensator. E de mirare că România profundă nu mişcă nimic în această direcţie, la iniţiativa vreunui primar inimos sau a deputatului Silviu Prigoană.  Fiindcă mergînd pe firul cauzelor de profunzime, e limpede că violatorii rurali se inspiră din pagina aceea din Răscoala lui Rebreanu, încît dacă nu tot romanul, măcar pagina cu pricina ar […]

Mai întîi a fost videoclipul, apoi albumul. Iar Don’t Sit Down ’Cause I’ve Moved Your Chair suna atît de Oasis, că albumul nu se putea numi altfel decît Suck It and See*. Am încercat să nu pic de la prima întîlnire, aşadar. Ceea ce nu cred că pot spune despre fanii primului lor album, care dau bine pe dancefloor şi încă beau aceeaşi bere ieftină, care înghit orice. Arctic Monkeys sînt schimbători, însă acum au dat un pas înapoi, fiindcă […]

Copiii spun lucruri trăsnite, oamenii de ştiinţă chiar le fac. Se-ntîmplă tot timpul în Daily Mirror şi pe marile ecrane, pentru că nimic nu e mai înspăimîntător decît un experiment (genetic, militar etc.) care scapă de sub control şi umple lumea de mon­ştri cu ochii injectaţi, şopîrle mutante, zombies, lăcuste uriaşe, supereroi. Sau, cazul de faţă, cu mai­muţe pe steroizi, cu apucături ome­neşti, deci gata să transforme San Francisco în ruine din te miri ce.  În acest film* semi-apocaliptic cu […]

Good news, everyone! S-a anunțat recent că Futurama, celălalt serial animat al părintelui Simpson-ilor, Matt Groening, a fost confirmat pentru un nou sezon. Fantastic, grozav, nemaipomenit, dar… ce este Futurama?   E anul 3000 și, după ce a fost criogenizat din greșeală în 1999, idiotul naiv Philip J. Fry, un fel de Homer Simpson la tinerețe, se trezește livrînd în New New York o pizza veche de o mie de ani.  Viitorul ăsta e o lume ciudată: roboții sînt o minoritate a […]

Cînd auzi numele lui Steven Spielberg la ce te gîndești? La un SF de modă veche cu morală politically correct, dar decent executat, nu? Ei bine, chiar dacă doar producător executiv la Falling Skies, unchiul Steven își dă cu firma-n cap, girînd pentru un SF* postapocaliptic înspăimîntător. De prost.  Șase luni după o invazie extraterestră, profesorul de istorie Tom Mason, unul dintre liderii grupului de supraviețuitori care încearcă să se organizeze într-o mișcare de rezistență antialieni, conduce misiuni de căutare de hrană […]

Să-ţi fugă nevasta, fie! Dar în zi de cununie, oricîtu haz ai avea, te ia de la lingurea! Anton Pann, flăcău salon şi din fire galanton, a primit-o înapoi pe gioarsa şi sărăcia, să nu-şi strice căsnicia. Şi stătu cu ea, în silă, şapte ani, că-i era milă cu disvorţ să o trateze, să nu se suicideze. Dar odată şi-a zis „Gata, nu o mai suport pe fata!“. Şi pe loc a disvorţat. Suicidul n-a urmat, ci doar o comicărie: […]

Sîntem pe HBO, în orășelul american Bon Temps, Louisiana, într-un viitor apropiat în care vampirii ies din ilegalitate, renunțînd oficial la jugularele umane ca să se hrănească cu sînge sintetic, și cer societății drepturi egale, ca orice minoritate. Anna Paquin, puștoaica din The Piano (1993), dacă vă mai amintiți, este Sookie Stackhouse, o chelneriță telepată cu accent de moldoveancă sudistă, pe care îl mai pierde uneori, în viteza vreunei replici.  Da, telepată: aude gîndurile celorlalți (Ce spuneți? Cu talentul ăsta ar cîștiga […]

 ♦ Tipii ăştia de la Fondul Monetar Internaţional sînt toţi nişte obsedaţi sexuali. Şi încă pe gratis! Cînd m-am dus în camera lui la „Sofitel“ să-i duc o scrumieră de Cucuteni, cadou din partea preşedintelui nostru, dl Jeffrey Franks – de parcă n-auzise ce-a păţit fostul său şef, Dominique Strauss-Kahn – m-a întrebat în treacăt, între două tranşe de whisky, dacă nu cunosc o cameristă bugetară aşa, mai discretă, să-i facă un masaj. M-am gîndit imediat la prietena mea Suzy Quatro […]

Are Florin Iaru o rubrică în 24 fun în care publică de cîţiva ani instantanee de cîte o pagină despre Bucureşti, bucureşteni şi despre el însuşi. Pentru Iaru, oraşul începe pe vremea Pobedelor, automobilele ruseşti pentru ştabii vremii, şi vine de curge pînă azi. Din poveştile astea a scos o carte* cu care, nu spun vorbă mare, a dat lovitura.  Nu-ţi vine să te desparţi de ea şi, cînd vezi că se apropie de sfîrşit, o mai laşi, fiindcă nu […]

bt
romania100

Editoriale
romania100