Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Un mic nobil de ţară, povesteşte Cervantes, se strică la cap citind romane cavalereşti. Mai întîi se pune la el acasă în pielea personajelor despre care citeşte. Ca să intre mai bine în atmosferă, don Alonso Quijano îşi scoate armura de pe unde era, cam ruginită. Îşi ţine şi sabia la îndemînă. Dar parcă nu-i destul. Un cavaler rătăcitor, cum începe el să se creadă, are nevoie şi de un cal.  Calul există în grajd, are el un nume, ca […]

Camil Petrescu putea avea impresii diametral opuse despre aceeaşi femeie. Dacă accepta să se culce cu el, era onorabilă. Dar dacă se mai culca şi cu altcineva, aceeaşi femeie i se părea demnă de tot dispreţul.  Pe jumătate surd şi pe trei sferturi paranoic dacă era vorba de relaţii amoroase, Camil le pretindea fidelitate actriţelor care-i picau la aşternut, deşi le acroşa ca un cotoi disponibil. Cînd frumoasa Leni Caler, amestec de femeie fatală şi fată generoasă cu bărbaţii care […]

 ► Dacă e adevărat că pe patul de spital Cioran s-a întors în cea mai fericită perioadă a vieţii lui, copilăria, şi-a început să murmure în româneşte cuvinte dragi lui („Răşinari“, „Coasta Boacii“, „fata popii“ etc.), atunci – după cum mi-a spus văru’ Costel de la SPP, care-i supraveghează somnul cînd doarme la Cotroceni – Şăfu’ pare că trăieşte în vis cea mai fericită epocă din viaţa Domniei-Sale, fiindcă murmură cuvinte ca „Antwerp“, „Levi-Strauss“, „J & B“, „baxuri“ şi un cuvînt […]

Cînd scrie despre URSS-ul din care a plecat în anii ’80, ca să devină autor parizian, Makine o nimereşte de la bine în sus. E lumea pe care o ştie şi pe care o visează noaptea, cu frumuseţile şi coşmarurile ei. Lumea de care a fugit, dar care continuă să-l atragă, chiar şi după ce a dispărut.  Cartea scurtelor iubiri eterne* e de o nostalgie sălbatică după dragostea pură, care nu se încheie niciodată, fiindcă n-a ajuns să se împlinească, […]

În dimineaţa zilei de 10 ianuarie 1475, Soliman Paşa lipăia prin noroaie. Erau noroaiele Moldovei, despre care acum istoria nu mai aminteşte nimic, dar amintesc în fiecare zi de iarnă jurnalele de ştiri. În urma paşalei se tîrîia o armată sculată din somn cu noaptea în cap. O sută de mii de turci moţăiau sub povara iataganelor, cu mocirla pînă la genunchi şi cu un chef de luptă rar, subliniat de căscaturi şi rîgîieli.  Ceaţa grea, care te împiedica să […]

Ştiaţi că Octavian Goga a murit otrăvit şi că cea de-a doua lui nevastă, Veturia, era spioancă? N-aveaţi de unde, dacă nu l-aţi cunoscut pe distinsul om de cultură clujean Dan Brudaşcu. Fost deputat peremist, lăudător neobosit al lui Ghiţă Funar, acest Brudaşcu a ajuns la concluzia că cel care a scris „Ne cheamă pămîntul“ n-a murit de congestie cerebrală, cum ştie toată lumea, ci a fost otrăvit din ordinul lui Carol II, ca să nu cîştige alegerile.  Goga a […]

Convins că după ce şi-a donat toată averea, o mare colecţie de artă în care existau un Rembrandt şi singurul desen din ţară al lui Van Gogh, statului comunist, Barbu Slătineanu, care locuia în propria lui vilă din Cotroceni, vilă de altfel naţionalizată de aceiaşi comunişti, s-a gîndit că nu mai are nici o bătaie de cap. Era bătrîn şi bolnav de diabet şi, ca să îşi petreacă timpul care îi mai rămăsese de trăit în mod plăcut, s-a apucat […]

(Citeşte episodul anterior) În urma vizitei la redacţia revistei Luceafărul, o vizită de lucru, ca să zic aşa, Valeriu Pantazi şi cu mine ne pricopsiserăm cu două hîrtii care ne îndreptăţeau să plecăm într-o delegaţie de documentare pe meleagurile patriei comuniste. Cu foi de drum şi diurnă. Eu urma să mă „documentez“ cinci zile, Valeriu ceva mai mult.  „Şi acum ce facem cu astea?“, am întrebat ca un bou, privind la foaia de hîrtie cu ştampilă şi semnătura lui Ştefan […]

Încă neobosită, roşcata cu personalitate multiplă, născută într-o familie religioasă peste medie, sapă în trecut de data asta sau, dacă vreţi, se aruncă în vizuina iepuraşului.  De acolo ne aduce interpretări personale după Bach, Schubert sau Erik Satie, pe fiică-sa, Natashya, care la 11 ani are o voce cel puţin la fel de autentică precum a mă-sii, dar şi cel mai plăcut album* al ei din ultimii 10 ani, de la Strange Little Girls – practic, cam de cînd au […]

Sînt de acord cu Lars von Trier: sfîrşitul lumii trebuie să fie colosal! Melancholia, planeta (ironic) albastră care se deplasează sinuos şi implacabil către Terra, are dimensiuni giganteşti, pe lîngă care asteroidul de mărimea Texasului din Armageddon pare o aluniţă benignă pe fundul lui Michael Bay.  Dar cine se bazează pe catastrofica asertaţie a lui von Trier privind nazismul şi se aşteaptă la un disaster movie nervos şi polemic (cum ştim din filmografie că se poate) va fi dezamăgit. Melancholia* e un […]

La dus, Deduleştii mititizează. La intrare, bariera în Alba ne agonizează. Intrăm în Festivalul Dilema veche-Alba Iulia. Dan C. Mihăilescu ne perorează. Vintilă Mihăilescu ne sociologizează. Tomescu ne capricizează. Dinescu ne recită-mestecă în oală.  Sarmalele reci ne maniakalizează. Cargo ne plouă. Andrieş ni se uită la telejurnal. Cristi Puiu ne proiectează. Iaru-Gheo-Robert Şerban-Sandu ne citesc. Ion Barbu ne caricaturizează. Garda ne trage cu tunul. Sever Voinescu ne conferenţiază. Dilematicii ne dilematizează. Şoni ne găteşte. Orele nu se mai ştiu. Vinul ne demisecuieşte. […]

Serialul de astăzi – parte parodie a unui documentar turistic, parte antijurnal de călătorie -, ar fi fost, poate, mai potrivit la rubrica de turism, printre aventurile invitaților de la Guest who?. Spoiler Alert! În primul sezon din An Idiot Abroad, filmat și difuzat anul trecut de televiziunea britanică Sky 1, Karl Pilkington este trimis de către colegii săi Ricky Gervais și Stephen Merchant (co-creatorii serialelor Extras, The Office și The Ricky Gervais Show) într-o călătorie inițiatică, de descoperire a Celor Șapte Minuni ale lumii.  Pe parcursul […]

Nu știu cum a picat norocu' pe mine să vă fac o recomandare TV pentru luni seară. Păi, pe bune, nu prea e mare lucru la TV luni. Și pe bună dreptate: fie 1) sînteți rupți de muncă după cea mai nasoală zi din săptămînă, aia post-uichend, drept care tot ce v-ați dori ar fi un pahar de ceva tare, după care să vă puneți capul pe telecomandă pentru un pui de somn, fie be) – cazul mai grav –  […]

Cînd la noi a izbucnit scandalul vămilor, cu mascaţi şi arestări subite, mi-am adus aminte de Pavel Ivanovici Cicikov şi de ultima lui îndeletnicire ca angajat al statului, îninte de a începe să cumpere suflete moarte: fusese vameş. Se îmbogăţise lăsîndu-i pe traficanţi să treagă graniţa nevămuiţi. Ghinionul lui Pavel Ivanovici a fost că s-a luat la ceartă, la un chef, cu un alt slujbaş de la vamă, cu care era mînă în mînă. Slujbaşul a făcut după aceea un […]

Romanul lui Orwell e una dintre puţinele hîrtii de turnesol literare cu ajutorul cărora îţi poţi da seama în ce măsură un regim politic e totalitar sau se îndreaptă spre totalitarism. 1984 a fost publicat în Uniunea Sovietică, cu explicaţia că Orwell proiecta în romanul lui un regim de tip neo-nazist. În România 1984 n-a apărut decît după căderea comunismului. Se ştie acum că regimul politic pe care îl avea Orwell în minte cînd şi-a scris distopia era unul după modelul stalinismului.  Orwell, om […]

Vi se pare Ferma animalelor a lui Orwell o cărţulie pentru copii? Cel puţin nu prea! o să spuneţi, dacă nu cumva veţi fi de acord cu mine că acel roman cu certuri şi lupte pentru putere între porci n-a fost scris pentru copii şi n-are nici o legătură cu inocenta poveste a celor trei purceluşi.  Cam tot aşa stau lucrurile şi cu Călătoriile lui Gulliver, genialul roman satiric al lui Swift care a ajuns pe mîna copiilor, deşi autorul l-a scris […]

De doi ani de cînd student al unei facultăți de științe ale comunicării, n-a fost semestru în care să nu-mi fie recomandate următoarele două filme, atît de emblematice pentru branșă. Este vorba de „Thank you for smoking”, al lui Jason Reitman (Juno, Up in the air) şi „Wag the dog” al lui Barry Levinson, care îi etalează în toată relaxarea talentului lor actoricesc pe Robert de Niro şi Dustin Hoffman. Thank you for smoking e genul ăla de peliculă care […]

O conjuncţie norocoasă a astrelor a dus la întîlnirea dintre doi scriitori sovietici care aveau să scrie împreună cîteva cărţi, toate celebre, pe care le-au semnat Ilf şi Petrov. La rîndul lor cei doi pun la cale fatidica întîlnire dintre tănărul Ostap Bender, persoană cu ocupaţii multiple, toate prevăzute în Codul Penal, şi fostul mareşal al nobilimii, Ippolit Matveevici Vorobianinov, actualmente funcţionar la starea civilă.  Actualmente însemnînd, în această situaţie, pe vremea NEP-ului. Fostul mareşal tocmai a pornit în căutarea […]

Aveam vreo 15 ani cînd am citit Străinul lui Camus. Persoana care-mi împrumutase cartea, un prieten mai în vîrstă, m-a sfătuit  să citesc mai întîi romanul şi de-abia după aceea prefaţa. Bineînţeles că am procedat invers. Prefaţa m-a intimidat. Existenţialism, problematica filosofică a lui Camus, tot chestii din astea care te fac să te simţi ignorant. Ceea ce m-a mai încurajat a fost tabelul cronologic, din care am aflat că autorul jucase fotbal la un club din Alger. Fusese portar, amănunt care […]

 ♦ În fond, dorinţa Şăfului de a avea cît mai multe case ale lui e cu totul firească, umană aş zice, fiindcă la Cotroceni, oricît l-ar consilia apropiaţii, tot chiriaş se simte, mai ales că precedecesorii dînsului au lăsat, intenţionat sau nu, urme că au trecut şi ei pe-acolo, un fel de „memento mori“: cînd a dat într-un sertar peste un cartuş de „Kent“ uitat acolo, pe care scria „Dlui Coposu, with love. Milică“, Şăfu’ a făcut ca toţi dracii, iar […]

Editoriale
Ultimele articole